Luna Februarie sau Faurar
Februarie este ultima luna a calendarului roman (cu inceput de an la 1 martie) si luna a doua a calendarului iulian si gregorian (cu inceput de an la 1 ianuarie), avand 28 de zile, iar in an bisect, 29. Ziua are 11 ore, iar noaptea 13.
Pentru ca are numai 28 de zile (29 in anii bisecti) Faur este considerat fratele cel mai mic al lunilor anului.
Timpul reflecta capriciile copilului Faur: cand ride si zimbeste este frumos, cand plinge bate viscol, cind e suparat da ger de crapa pietrele.
In cursul lunii acesteia se incheiau sezatorile si impreuna cu acestea distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna.
Denumirea populara a lunii februarie este legata de mesterii fauri, lucratori ai fierului, care pregateau uneltele de munca, ascuteau sau confectionau fiarele sau cutitele de plug inainte de deschiderea sezonului agrar. Acum se incheiau, de obicei, sezatorile si, o data cu ele, distractiile tinerilor din serile si noptile lungi de iarna. 
Peisajul spiritual al satului romanesc cuprindea un mare numar de sarbatori religioase si populare. Iata cateva dintre ele: Intampinarea Domnului, Sf. Toader, Martirii de Iarna, Trif Nebunul, Ziua Omizilor, Ziua Ursului, Sf. Haralambie, Mosii de iarna.
Apropierea sezonului agrar aducea in prim plan preocuparile agrare: ingrijirea vitelor de munca; repararea uneltelor; pregatirea semintelor pentru semanat, etc. Linistea si odihna in sat erau aduse de reprezentarile hipomorfe, Caii lui Sintoader, feciori voinici si frumosi dar cu coada de cal in pantaloni si cu copite de cai in opinci, care intrau in sezatoare, luau fetele la joc, zburau cu ele in inaltul cerului, de unde le-ar fi lasat sa cada.
Batranii spun ca luna februarie a fost intotdeauna o luna capricioasa si rea.
E suparata si vitrega deoarece i s-au „repartizat” cele mai putine zile.
Pe de alta parte, luna februarie este si cea care marcheaza inceputul sfarsitului iernii: „Februarie doboara iarna”, se spune in unele zone.
Iza M.
