Lupta prostiei cu umbra ei
Umbra este o joacă a luminii de-a spiritul. Ea reţine din materie doar esenţa geometriei acesteia. Metafora iluziei.
Prostia este o formă de subminare a spiritului. O rarefiere. Din cauza lacunelor care îi sunt specifice generează în jurul ei camuflaje derutante. Metafora confuziei.
De aceea, când se întâlneşte prostia cu umbra ei, impresia e de ciocnire suprarealistă a celor două metafore. Ceva neterminat se ia la trântă cu ceva neînceput.
* * *
Zilele trecute am publicat articolul intitulat “Clotilde Armand – triumful prostiei româneşti”. Cineva mi-a atras atenţia că acest articol a fost preluat pe Facebook de Robert Turcescu. Vestea m-a surprins. Am fost şi sunt un critic constant a tot ceea ce înseamnă Traian Băsescu şi urmele lui în politică. Totuşi (sau tocmai de aceea) am vrut să văd în ce fel domnul Turcescu şi publicul său se poziţionează faţă de opiniile mele.
Surpriza a fost totală! Articolul meu primise în doar câteva ore peste 450 de comentarii.
Le-am citit pe toate, cu atenţie, şi concluzia la care am ajuns a fost aceea că asist la o formă inedită de confirmare a spuselor mele din articol. Sateliţii doamnei Clotilde se dovedeau total dedaţi risipei de prostie. Prostie preţioasă, prostie fudulă, prostie mitocănească, prostie agresivă împănată cu glumiţe de neamprostism.
Ce sare în ochi la o primă lectură este faptul că în proporţie de 90% comentariile vizitatorilor sunt critice spre devastatoare la adresa lui Robert Turcescu. Impresia copleşitoare este că acolo s-a mobilizat un întreg comando de userişti plini de spume, cu misiunea de a o apăra cu piepturile goale pe doamna Clotilde Armand. Doar că au confundat pieptul cu capul şi ce zdrăngăneală a putut să iasă din craniile lor goale este de o precaritate intelectuală mult peste predicţiile mele.
Marea majoritate a insurgenţilor confirmă, dacă mai era nevoie, că citesc superficial orice text (asta în cazul în care nu se rezumă doar la titlu) fiind incapabili de o minimă înţelegere.
Deşi chiar în primul rând al postării se precizează faptul că autorul articolului este Contele de Saint Germain, aproape toţi îl atribuie lui Robert Turcescu, de unde acuze de maidan aduse acestuia şi nu mie, cum s-ar fi cuvenit.
Aproape că am fost invidios! Uneori, când blamul vine de la nişte flaşnete mânuite cu manivela de un flaşnetar orb, poate fi considerat chiar un compliment corul acesta organizat anume spre a te nega.
Aceşti indvizi, uniţi prin fanatism şi impulsuri de sărit la beregată, sunt complet dezinteresaţi de adevăr. La argumente şi dovezi de necombătut ei îţi răspund cu degetul mijlociu ridicat spre cer. Atât le permit acele de pe tamburul flaşnetei, atât produc.
În articol era vorba despre minciunile Clotildei şi mizeria care a pus stăpânire pe sectorul 1 administrat de ea. Şi despre prostia celor care au votat-o şi acum nu au curajul să accepte că au greşit.
Iată câteva dintre răspunsurile “inteligente şi la subiect” transmise de comentatori:
- Petre Niculae, fost Director la MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE: Cred că racolatul Turcescu simte că nu mai are subiecte serioase și că nu mai este băgat în seamă…și atunci o ia pe arătură..!!
- Marius Rotaru, a lucrat la GHS, a studiat la Universitatea din Bucureşti: Din momentul in care ai propagat rahatul cu rucsacuri de voturi, te-ai coborât la nivelul ultimului troll Psd-ist;
- Florentina Nastasel, lucreaza la Medecin, a studiat la Université Victor Segalen Bordeaux 2: Din “Şobolănime” faci parte de mult timp, Robert Turcescu. Chiar nu ti-e jena, securist infect ce esti? Ti s-au adâncit cearcanele de atâta impostura “jurnalistica”;
- George Stancescu, jurnalist, a studiat la Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti: Măi ciricliule, tu nu te califici nici sa-i lustruiești pantofii Clotildei….
Acum vă e clar cu cine defilează doamna Armand? Şi am ales să exemplific doar puţin şi doar cu unii instruiţi la şcoli înalte, să nu carecumva să sară flaşnetarul să mă acuze că am scormonit prin fosa septică a usereplusiştilor.
După cum se ştie şi se poate vedea, prostia e congenitală! Nu ţine de studii, de ranguri, de averi. Ea ţine de cromozomi şi secreţii şi are o particularitate ce permite recunoaşterea ei imediată: este combativă până la a sparge capetele celor ce încearcă să i se opună.
Sofocle are un aforism care se potriveşte foarte bine temei: “Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii”.
Dacă veţi avea răbdarea să citiţi cele aproape 500 de comentarii, veţi constata că majoritatea sunt impregnate de răutate şi ură. Ceea ce îl confirmă pe Sofocle, dar şi pe mine.
Voi încheia însă optimist, parafrazându-l pe Winston Churchill: nu e cazul să disperăm. “Prostia lor e şansa noastră”!
