Lustratia,
doar un lustru grabit dat unei legi fara obiect
Lustratia este, in sfarsit, pe cale sa devina lege in Romania, unde este asteptata de 22 de ani. Ce efecte mai are ea acum, dupa mai bine de doua decenii de la Revolutie, este o intrebare cu un raspuns mult, dar mult sub asteptarile oricarui ins care crede ca purgarea vechilor nomenclaturisti din structurile politice de conducere poate sa mai insemne ceva.
Ratarea momentelor imediat sau ceva mai indepartat postrevolutionare a consemnat avortarea acestei prevederi care n-are nimic din curajul si justetea initiativele legislative adoptate de vecinii fost comunisti.
Asa cum este ea desenata, legea pare dedicata indepartarii unui singur personaj – Ion Iliescu – de la beneficiile puterii. E drept ca reprobabila categorie a vechilor stabuleti din consistenta retea pecerista de odinioara este mai larga, dar actul normativ da impresia, spuneam, ca a fost ticluit ca sa-i faca vant emanatului Revolutiei. Care e retras oricum de multisor de pe prima scena in pozitii care nu-i stirbesc cu nimic influenta si nici nu-l mai expun vreunui serios pericol legislativ.
Adoptarea legii va fi doar bifarea unei obligatii de care ar fi trebuit sa ne achitam acum 20, 15 sau macar 10 ani. Dar istoria deciziilor din Romania postrevolutie este o colectie de acte care ar fi trebuit legiferate cu ani intregi inainte. Lustratia pe cale sa intre in vigoare este, asadar, doar un lustru aplicat neglijent cu maneca de la costumul de parlamentar neputintei noastre cronice de a tine pasul cu vremurile si de a ne face temele atunci cand conteaza. Si, bineinteles, senzatia prosteasca si falsa ca suntem in timeingul istoriei postdecembriste, oricat am fi de inapoiati.
Vifor Rotar
