Mai are PSD-ul curaj să-i ia pe unguri „balama” la Guvernare?
Cred, de aceea, că, în actualul context, liderii PSD, ALDE şi experţii lor trebuie să-i conştientizeze pe maghiarofoni că o bună parte din succesul foarte important obţinut în premieră după 1990 în Transilvania se datorează reacţiei normale a votanţilor români după tratamentul aberant pe care guvernul Viktor Orban l-a aplicat ţării noastre şi concetăţenilor ei de Ziua Naţională – 1 Decembrie.
Din păcate, angajaţi în campania electorală şi atenţi la busuiocul cu care cădelniţau votanţii, liderii partidelor noastre nu au prea reacţionat la un atare gest sfidător şi şocant pe plan diplomatic internaţional, în vreme ce preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş au fost amendaţi copios pentru politica lor naţională lipsită de substanţă, mimată şi plină de falsităţi, pe scurt, contraproductivă.
La întrebarea cum comentează declaraţiile unor oficiali din Ungaria legate de Ziua Naţională a României, Kelemen Hunor nu numai că nu a răspuns, ci a driblat în stilu-i caracteristic, pretinzând că este interesat mai mult de viitor decât de trecut. Despre prezent – nicio vorbă! „Eu nu prea comentez ce spun demnitarii din Ungaria sau din alte state, dar spun că elemente din trecut ne-au aşezat pe baricade diferite, niciun maghiar nu vede altfel cele întâmplate în 1918. Ceea ce, pentru unii, este bucurie, pentru alţii înseamnă pierdere. Pentru a merge înainte, pe mine mă interesează viitorul mai mult decât trecutul, trebuie să vorbim cinstit şi corect“, a spus el.
Oferta lui Kelemen Hunor, plină de sfidare, aduce aminte de episodul de acum cativa ani buni,cand Psd a luat-o in barba ! Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că liderii PSD nu-şi mai pierd uzul raţiunii când vine vorba despre UDMR , invatand,sper, din trecute experiente ,cand Adrian Năstase, a făcut uriaşa imprudenţă să anunţe public că a încheiat o alianţă electorală cu UDMR, drept care, în al doilea tur, românii transilvăneni l-au sancţionat imediat la urne.Si Basescu l-a invins…prin K.O.
Indiferent dacă vine dintr-o istorie „adevărată” sau „manipulată”, imaginea românilor referitoare la maghiari include numeroase aspecte critice. Principalul defect atribuit maghiarilor de către români este răutatea, care se conjugă cu înfumurarea. Cruzimea, „dovedită” mai ales de antecedentele istorice, este asociată, în viziunea românilor, cu primitivismul şi caracterul temperamental al urmaşilor lui Árpád şi se explică prin originea asiatică a maghiarilor, ai căror strămoşi „au mâncat carne de sub şa”. De multe ori, trăsăturile negative ale maghiarilor sunt definite de către români în contradicţie cu cele proprii: maghiarii sunt răi, cruzi şi intoleranţi, în timp ce noi suntem blânzi (chiar prea blânzi, românii înşişi acceptând că „mămăliga nu explodează”), toleranţi şi ospitalieri; maghiarii sunt „barbari nomazi” veniţi din Asia, pe când românii sunt „europeni”, autohtoni prin definiţie şi moştenitori ai unei străvechi civilizaţii sedentare.Pentru că imaginea de sine a românilor include, pe lângă numeroase aspecte autolaudative, şi o importantă doză de autodenigrare, clişeele româneşti la adresa maghiarilor se bazează şi ele pe acest autoportret ambivalent.
„Să te ferească Dumnezeu de ungurul rău şi de românul prost”, spune un proverb românesc din Ardeal. Ungurul e rău, adică agresiv, în timp ce românul, care nu e nici el perfect, nu are minte, ceea ce se conjugă cu pasivitatea atribuită românilor. De multe ori, românii se autovalorizează negativ, iar maghiarii sunt plasaţi, chiar de către români, într-o postură de superioritate. Fără îndoială, răutatea ungurului este mai antipatică decât prostia românului, iar calitatea sa de duşman este bine pusă în evidenţă de această trăsătură. În schimb, …autoprostia atribuită românului îl face, în mod cert, inferior maghiarului.Sondajele sociologice, care măsoară prin metode statistice atitudinile românilor faţă de maghiari,mai rar invers!, dezvăluie, în general, aspecte mult mai benigne, în raport cu imaginile negative şi injuriile vehiculate de imagologia etnică. Lăsând la o parte glumele cu tentă xenofobă, proporţia românilor care afirmă, în sondaje, că ar accepta vecini, colegi de serviciu, prieteni sau chiar parteneri de viaţă maghiari este una ridicată. Cele mai criticate aspecte sunt raporturile istorice, considerate proaste de către majoritatea repondenţilor, ca şi prestaţia politicienilor de ambele etnii, care generează sau inflamează tensiunile, în scopuri electorale, în timp ce masa maghiarilor de rând este dezvinovăţită oarecum, prin această distribuţie a responsabilităţilor.
