Mai desteapta-te, romane!
Cel mai mare regret de Ziua Nationala a Romaniei este ca n-am profitat de dezlegarea la fasole si carnati, care s-a celebrat in toate orasele intrate in constiinta nationala. N-am urmarit in piata nici programele de muzica populara si reprezentatiile de folclor autentic cu care vom para festivist orice incercare a Europei de a ne absorbi intr-o masa impersonala si fara identitate culturala. In lipsa stimulentelor culinare si auditive care sa trezeasca in mine sentimentul patriotic amortit, m-am uitat la programele dedicate evenimentului de diversele televiziuni de la noi. Am vazut si auzit chestii interesante, dar si banalitati ieftine, livrate pe post cu limba tricolora si sforaieli nationaliste.
?
Sarmale, piftie si gastronomie tricolora?
Emisiunea de la care asteptam cel mai mult sa ma lamureasca cum e romanul national a fost gazduita de Realitatea TV. In jurul mesei, patru personaje grele – Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Cristian Tudor Popescu si Emil Hurezeanu – au luat o morga serioasa si au inventariat bolile romanilor. Era, insa, de asteptat ca niste aristocrati ai spiritului viu cum sunt cei patru sa nu se rezume la rolul de patologi la capataiul romanului. Au evacuat gravitatea momentului de diagnoza printr-o convivialitate rafinata, pe care standardele de simtire patriotica ar califica-o drept frivola. Desi nu Andrei Plesu a adus vorba – filosoful rafinat si estet este primul care isi persifleaza gurmandiza ori de cate ori are ocazia – s-a discutat, provocator si adanc, despre piftie. Cutremurator, vor spune patriotii de serviciu. Doar tremurator, am zice noi despre piftia nationala, a carei incapacitate de a se prinde i se pare domnului Liiceanu unul din defectele majore ale proiectului national. „Ne-a iesit ciorba, dar nu ni s-anchegat piftia”, iata in opinia directorului „Humanitas” unul din neajunsurile nationale, care ne impiedica sa ne coagulam intr-o constructie coerenta pentru perioade lungi. Gelatina, mai spune Liiceanu, nu se numara printre ingrediente bucatelor nationale romanesti. CTP-ul, educat sa gandeasca tridimensional si avand obsesia imaginii de abtibild a Romaniei, a continuat in cheie gastronomica gandul liicean ca „piftia trebuie sa se lege pe dedesubt”, constatand lipsa dimensiunii de adancime a gesturilor nationale romanesti. A stabilit si o inrudire subtila intre cuplurile Conu Leonida si coana Eftimita, Tanta si Costel si, surpriza, Irinel si Monica Columbeanu.
Dupa bucatele servite mergea o bere, pe care tunat-o in fraze spumoase, cu guler, insusi Andrei Plesu. Domnia sa a amintit pasiunea romaneasca de a flecari inocent la crasma chiar si despre catastrofe, propunand drept imagine evocatoare a acestei metehne nationale o ipostaza surprinsa intr-un sat cu ocazia inundatiilor. Doi tarani, cu apa trecandu-le de brau, se sprijineau in coate-o de-o tejghea, destainuindu-si unor halbe neputinta de a face fata furiei apelor.
?
Nationalismul fara patriotism si gregaritatea fara solidarizare
Paradoxuri ce plamadesc fiinta nationala, au fost verdicte ceva mai serioase decat starea de sprit si piftia care nu leaga. O discutie savuroasa, aparent frizand futilul, cu o destindere foarte propice gandurilor fertile.
In contrapartida, pe Antena 3 Octavian Paler si-a continuat lamentoul la care-l obliga postura de Casandra a politicii romanesti, pe care si-a asumat-o dupa ’89. Sentimentul national s-a diluat, fiinta nationala se destrama, demnitatea s-a golit de sens prin dictionare.
Ceea ce i-a lipsit venerabilului Paler a fost un partener de discutii la inaltimea discursului domniei sale, care sa nu-i impartaseasca, insa, crisparea. In momentele – rarisssime – in care renunta la inversunarea dintotdeauna si la idiosincrasiile ceva mai recente, Octavian Paler este un narator seducator.
Pe posturile locale s-a vorbit uscat, dar si documentat, despre evenimentul din 1918.
In timp ce Mix2 a lalait-o patriotard cu vaicareli despre lipsa drapelelor si ignoranta tineretului, RTT a ales o relatare detaliata a unui istoric informat, despre Badea Cartan si cele peste 70.000 de carti confiscate de politia austro-ungara carturarului dealer de cultura intre Regat si Transilvania. Dar si despre Nicolae Sulica, un invatat brasovean vandut ocupantului, vinovat de compromiterea Gazetei de Transilvania intre 1916-1918, pe care scheienii l-au deshumat din motive de pangarire, dupa ce fusese ingropat in tintirimul lor.
?
Cam asa s-au comportat romanii de ziua lor nationala.
Totul rulat in sarmalute cu afumatura sau servit cu fasole cu costita afumata „cu cimbru, foi de dafin si alt ingredient pe care nu-l spunem” cum zicea o bucatareasa.
Oricum, in loc sa se indigneze fatarnic ca tinerii nu stiu de s-a intamplat pe 1 Decembrie, televiziunile ar fi facut bine sa-si mai rupa din rating si sa difuzeze mai multe discutii, relatari, dezbateri, filme pe teme de istorie romaneasca, inainte ca sa intram in Europa cu proiectul national atat de straveziu.
Acum este atat de tarziu ca abia mai e loc de o urare imperioasa:
Mai desteapta-te, romane!
?
Vifor Rotar
