Mai mulţi ziarişti şi istorici români afirmă ceea ce noi ungurii, nu puteam spune public: „România nu ar avea niciun fel de drept asupra Transilvaniei(!!)”

Poate, cu astfel de titluri ziarul „Szekely Ido” nr.20/2016 cred ca ar „pregătiţi” românii să nu se mire prea tare dacă… Transilvania se va rupe de Bucureşti? Sigur, asemenea titluri alarmiste, ca si campaniile iredentiste ale altor oficine iredentiste se spera ca vor trezi o stare de neliniste si incordare in Transilvania. Din pacate asa  putea fi daca n-am tine seama de o realitate indubitabila; demografic romanii constituie, de multe decenii, peste 70 la suta din populatia vechiului Principat al Transilvaniei,iar ungurii, nici 30 la suta (!!) din care trebuie sa „separam” o minoritate etnică rroma de aproape 5 la suta!!
Cine le-a venit in ajutor, speculand elucubratiile pseudo-stiintifice ale unui istoric român, fost secretar PCR la Facultatea de istorie Bucuresti !? Tocmai dumnealui, tovarasul Lucian Boia, beneficiarul unor burse de partid, inainte de 1989 si, mai apoi ale Fundatiei Soros!! Asa a fost dezgopata teoria conform careia „România nu avea dreptul istoric la Transilvania”!. Ptiu, batu-te-ar Dumnezeu de vandut!! 
Pe acest fond un volum important a apărut nu demult în Ungaria. Acesta depăşeşte pana si viziunea „istorică” şovină a pseudo-patriei profesorului bucureştean Lucian Boia, care manifestă o atitudine indoielnica inclusiv faţă de ziua naţională a României!! Adică faţă de Marea Adunare Nationala  de Unificare a Romaniei, prin vot popular de la 1918, de la Alba Iulia, capitala de suflet a Transilvaniei.

După părerea iredentista a fostului profesor comunist, România nu ar avea dreptul istoric la Transilvania. De ce, mai derbedeule?
Eseul profesorului bucureştean, intitulat Învinşi şi învingători – Reinterpretarea Primului Război Mondial, aparţine de colecţia de minciuni incalificabile în care istoricul de 73 de ani a dat in mintea copiilor, „confruntand deviatiile extremistilor romani cu miturile istorice ale propriei patrii. Boia este cunoscut şi la noi: volumele sale intitulate De ce este România altfel? Şi Sfârşitul Occidentului pot fi citite şi la Budapesta în varianta în limba maghiară. In ceea ce priveşte actualul său volum apărut în îngrijirea Editurii CSER, mai multe idei din acesta sunt deosebit de importante în privinţa maghiarilor:

1. Nu spune, în mod explicit, despre Trianon că ar fi nedrept – eventual doar atât că maghiarii îl consideră injust. In opinia sa, sistemul tratatelor de pace de la Versailles le-a asigurat naţiunilor din Europa doar o dreptate parţială, însă aceasta era îmbinată deseori cu nedreptatea.

2. Recunoaşte că România nu avea dreptul istoric la Transilvania – rareori se întâmplă ca un istoric român să formuleze atât de evident acest lucru.

3. Românii din Transilvania s-ar fi bucurat mai mult pentru autonomie, inclusiv în cadrul României (după 1918), dar mai înainte, chiar şi în cadrul unei monarhii federale habsburgice. Puteau să insiste şi mai mult la acest lucru preliminar primului război mondial, decât la unirea cu Regatul a Românilor de dincolo de Carpaţi!  Ideea este evidenţiată în prefaţa volumului de specialistul ungar Zahoran Csaba, ca fiind o rară afirmaţie formulată de către un istoric român.

4. In toamna anului 1918, în urma… ruperii Ungariei de Monarhia Austro-Ungară,posibilitatea instaurarii autonomiei transilvănene în cadrul monarhiei dualiste a devenit însă imposibilă. Românii din Transilvania ar fi ezitat să aleagă între Viena şi Bucureşti, însă între Budapesta şi Bucureşti, puteau opta doar pentru acesta din urmă. (O asemenea enormitate,numai la Budapesta putea fi pusa pe hartie…care poate suporta orice nerozie!)

5. Istoricul Boia nu pune la îndoială apartenenţa Transilvaniei de după 1918. Scrie despre o majoritate etnică română, pomeneşte eventual la nivelul oraşelor de o puternică influenţă maghiară şi săsească, de un procent numeric ridicat. In opinia sa, în ultimul secol, statele naţionale din regiune au devenit mai unitare din punct de vedere etnic, ca atare – în aprecierea sa – şi in România. (Intre timp, statele multinaţionale – Iugoslavia şi Cehoslovacia – s-au fărâmiţat…scrie cu satisfactie stupida Zahoran Csaba,fara sa mai adauge ca Ungaria a incercat o Mare Lovitura in Martie negru 1990 ,la Tg.Mures!)

6. Marea Adunare a românilor de la Alba Iulia (unirea de la 1 decembrie:privita ca o Unire a Transilvaniei cu voievodatele române(deci nu cu Regatul Romaniei,a carui armata a eliberat Budapesta de bolshevicii lui Bela Kun!!)scrie cu tendentiozitate publicistul Zahoran nu putea suplini referendumul. Potrivit afirmatiilor mincinoase ale lui Boia, maghiarii şi saşii nu ar fi  fost prezenţi la marea adunare . Prin acestea se manifestă o inexplicabila atitudine critică faţă de cea mai importantă zi naţională a românilor.

7. România cea norocoasă,scrie Zahoran: …”trecând de partea Antantei, Bucureştiul a năzuit, în primul război mondial, la obţinerea Transilvaniei. Prin aceasta însă a renunţat la Basarabia aparţinătoare de Antanta (Rusia). In final, Antanta a câştigat războiul în aşa fel încât Rusia ţaristă s-a prăbuşit, ca atare, în perioada interbelică, pe lângă Transilvania, au devenit părţi din România Mare şi Basarabia, respectiv Bucovina.

O dublă trădare, crede Zahoran, ca si cand trupele lui Bella Kun le-ar fi inventat Regele Ferdinand...
Contrar promisiunilor făcute anterior către puterile centrale, în 1916, românii au atacat Austria – Ungaria: au năvălit asupra Transilvaniei ,scrie simplist Zahoran... Situaţia însă a continuat să se complice: după prăbuşirea Rusiei, soarta acesteia a fost împărtăşită nu peste mult timp şi de Imperiul German, iar Monarhia Austro-Ungară s-a dezmembrat aproape în câteva clipe. Acestea au adus norocul fără precedent al românilor: au obţinut nu numai Transilvania, ci inclusiv Basarabia, Dobrogea de Sud şi Bucovina.(!!) Acest lucru însă cu greu se poate justifica prin argumente istorice. In acest context formulează Boia afirmaţia de care se pomeneşte în introducere: România nu avea dreptul istoric la Transilvania, având în vedere că Basarabia s-a aflat într-adevăr, până în 1812, sub suzeranitate română, Transilvania însă nu a reprezentat niciodată parte a voievodatelor române.”
Care „voevodate”, mă dobitocule, cand Romania era un Regat puternic si  implinit de aproape trei sferturi de secol? Pe voi, pe Unguri, v-au aparat cele doua Mari Imperii, iar cand s-au prabusit, romanii au ajuns de doua ori la Budapesta… Cu ce drept sa emiteti pretentii asupra Transilvaniei ?