Maidanezii din Brasov
S-ar putea, stimati cititori, ca unii dintre dumneavoastra – putinii care-mi agreaza scrisul – sa astepte , in continuare, o pozitie dura vizavi de politicienii brasoveni, care tot un fel de maidanezi sunt, dar care nu ne musca de nadragi, ci inhata din sufletul nostru.
Nu voi face acest lucru pentru ca este cald si frumos pe afara, iarna cea in care am fost sfatuiti de catre autoritatile locale sa ne descurcam cu caldura cum ne-o trazni prin cap, caci CET-ul trage ultimele gafaituri, este inca departe, iar urmarile rezultatelor evenimentului “localelor” inca nu se vede decat putintel, adica prin faptul ca multele mici lucrari incepute de Primarie prin Brasov inainte de ziua alegerilor, cand nu mai aveai loc de utilajele Vectra, au fost lasate balta, in starea in care le-a prins lunea de dupa 1 iunie.
Vreau sa-i rog pe cititori sa-si spuna parerea asupra relatiei caini vagabonzi – locuitori ai Brasovului, atat din pozitia omului inca neagresat, dar si din aceea a celui muscat de asemenea caini, in drumul lui spre treburi. Aceasta in vederea unei solutii spre ograda europeana.
Legea spune, printre altele, asa:
“Potrivit Legii 227/2002 pentru modificarea si completarea OUG 155/2001 privind gestionarea cainilor fara stapan, animalele ridicate (de pe domeniul public) de echipajele numite in acest scop, vor fi eutanasiate dupa 14 zile, daca nu sunt revendicate de nimeni.”
Dar legea nr.9/11.01.2008 – cea care se refera la interzicerea comportamentului dur fata de animale, lege cu care, personal, sunt de acord – se refera doar la animalele cu stapan pe doua picioare.
Dintr-o statistica a Spitalului de Boli Infectioase reiese ca, in prima jumatate a anului curent, 671 de cetateni brasoveni au fost muscati de caini de sine statatori. Chiar daca acesti caini nu au fost turbati, insasi faptul sa fii muscat de cineva inafara de persoana iubita pica neplacut, ba chiar rau.
Un colt de amintiri imi povesteste de timpul in care, copil fiind, vedeam, intr-un oras dunarean, cum cainii vagabonzi erau adunati de hingheri, spre linistea cartierului.
Ar trebui sa procedam si acum la fel de sanatos, cum au procedat, de fapt, si occidentalii europeni care azi ne dau sfaturi? Nu este ceva nemilos, atata vreme cat nu ne este mila de semenii nostri picati la mare necaz social.
Dan Bota