Mama lui Ionut si soacra lui Mircea
Pe masura ce se adanceste dezbaterea in jurul salariilor incasate de catre unii din concetatenii nostri, devine tot mai clar ca situatia are de-a face cu mamele lor. Din mai multe puncte de vedere. Mama domnului Boc, de pilda, are cu siguranta, de ceva vreme, problema fiziologica de a-si opri cumva sughitul, la cat de mult este pomenita de locuitorii patriei, care se gandesc la dansa in mai toate situatiile sociale pe care le traiesc zilnic. Si mai domului Basescu este invocata cu regularitate, in contexte chiar si mai sinistre decat decorul morbid in care a plasat-o chiar presedintele intr-o poezie de inspiratie marina, pe care o recita electoral cu ochii scaldati in lacrimi intr-o secventa antologica.
Pe scurt, mamele politicienilor sunt niste doamne la care poporul se gandeste frecvent si o spune de mai multe ori pe zi apropiatilor si chiar strainilor. Ocaziile de pomenire s-au inmultit in ultima vreme si asta n-are nimic de-a face cu apropierea zilei de 8 Martie. Pur si simplu, contribuabilii simt nevoia spontana sa se gandeasca la cele care i-au adus pe lume pe liderii politici cu care i-au pricopsit alegerile.
In galeria genitoriala invocata de poporul salariat a intrat de curand si mama domnului Ionut Popescu. Intr-un context, insa, oarecum diferit. Domnul subsecretar de stat a acceptat, intr-o declaratie publica de mare sinceritate si angajament, sa-si diminueze salariul astronomic pe care il incaseaza de la hulitul Fond Proprietatea doar de teama ca n-ar acea ce sa raspunda cand mama domniei sale va vrea sa stie daca nu cumva pensiile amarastenilor raman minuscule in tara asta doar pentru odrasla sa finantista pleaca in ziua de leafa cu buzunarele doldora.
Doamna Popescu senioara a devenit, cu siguranta, cea mai simpatica mama din Romania. Mare lucru sa n-o propuna poporul pentru postul de premier al Guvernului din umbra despre care se tot vorbeste. Celelalte membre ale Cabinetului ar fi mamele celorlalti componenti ai Executivului la vedere, care ar guverna mai intelept de rusinea venerabilelor doamne. Pentru unele cazuri de politicieni s-ar putea crea mici dispense, cum este Mircea Geoana, care a demonstrat deja cat de covarsitoare este influenta soacrei. Si domnul Prigoana ar trebui lasat sa guverneze de frica soacrei, despre care a recunoscut ca-i guverneaza viata, ca si cand n-ar fi fost de-ajuns ca l-a pricopsit – de vreo opt ori – cu asa o nevasta. Si-acum ii suntem recunoscatori ca n-a aruncat-o in batalia politica, asa cum a facut cu fii-su. In rest ar trebui sa se mearga pe latura materna in acte de guvernare.
Problema este ca la noi si factorul patern isi cere drepturile la procreare. Cred ca mama si tata sunt vinovati in egala masura pentru specimenele politice pe care le aduc pe lume. E o problema profunda de gene. Ceva este fundamental gresit in structura genetica a omului politic, iar deviatiile se accentueaza cand ipochimenul ajunge la guvernare. Sau la carmuirea patriei, cum vreti. O spune si folclorul romanesc prin poezia Mama lui Stefan cel Mare, de rusinea careia i-a crapat domnitorului obrazul si s-a intors din poarta castelului sa-i snopeasca pe turci in bataie.
Si baietii astia luptatori de astazi locuiesc in castele, proprietati imobiliare P + 2/3, cu helesteu. Si ei se intorc la miez de noapte acasa, obositi de numarat bani, votat legi si tesut urzeli politice. Bine-ar fi sa-i astepte si pe ei in prag cate-o maicuta batrana, cu braul de lana, care sa-i intrebe la cat au ciuntit pensia in ziua aceea si in ce posturi si-au mai infipt clientela politica. Sa le spuna „Mai Emile/Ionute/Adriene/Vasile/Mariane/Traiane, asta-i guvernare?”.
Ar fi o intrebuintare mai judicioasa a factorului matern in Romania, unde mamele si soacrele de politicieni sunt folosite drept rubrici de trecut averea in declaratia de interese.
Vifor Rotar
