MARCELA TOPOR, PRIMA DOAMNA A CATALUNIEI ?

Noua realitate parlamentară din Spania, unde nici unul dintre partide nu are majoritatea absolută, conduce inevitabil la un guvern de coaliție preferat după cum se vede de cea mai mare parte a spaniolilor sau… la un nou scrutin. După patru ani de guvernare cu majoritate puternică, Spania, atat de apropiata romanilor se confruntă, în prezent, cu perspectiva instabilității politice care amenință și celelalte state europene, dat fiind că alianțele fragile și partidele tradiționale ce au dominat  scena politică zeci de ani, resimt intens efectele presante ale  recesiunii financiare îndelungate și a valului imigrației ce sporește.
Noul guvern spaniol,  cu sau fără alte noi alegeri, se va confrunta deîndată cu probleme deosebit de grave și provocări dupa ce această mportanta economie europeană a ieșit din recesie și a intrat pe drumul redresării.
În caz contrar, dacă economia spaniolă va da înapoi din nou, această redresare temporară va semăna cu pasul suspendat al berzei.

Țara este a doua ca procent al șomajului (21,18%) în Zona Euro, după Grecia, numărul șomerilor spanioli depășind cinci milioane de oameni. Sărăcia crește zilnic amenințând cu dezagregarea structurile sociale ale țării.
„Sărăcia este cea mai crudă formă de violență”  Prin aplicarea politicii neoliberale extreme sporește continuu decalajul între bogați și săraci. Un procent de 22,2% din gospodării, în baza ultimelor date  ale Institutului Național de Statistică (INE) din Spania, trăiau anul trecut sub pragul de sărăcie, adică cu un venit mai mic de 60% din venitul mediu național disponibil.
Mulți cetățeni trăiesc fără căldură și fără energie electrică, nenumărate familii se confruntă cu pericolul de a fi evacuate fără a avea o altă locuință (34.680 prime case, adică 95 pe zi, au fost sechestrate în 2014 de bănci pentru a fi vândute conform INE), mulți pensionari nu-și pot plăti medicamentele.
Deasemenea, mai mult de unu din trei copii, sau 2,6 milioane, se confruntă în prezent cu pericolul sărăciei și al izolării sociale.Parca ati citi un articol din vremea „anti-propadandei” ceausiste,nu-i asa?

În același timp noul guvern spaniol va avea de întâmpinat problema arzătoare a Cataloniei. Ascensiunea la președenția Cataloniei a separatistului Carles Puigdemont,casatorit cu  MARIA TOPOR, o ziarista foarte talentata  din Romania (doamna bruneta…) constituie un sunet răsunător de pericol. „Trebuie să începem procedura de creare a unui stat independent în Catalonia, așa încât hotărârile guvernului catalan să fie suverane” a declarat acesta cu câteva ore înainte ca parlamentul catalan să-l aleagă șef al guvernului local și succesor al lui Artur Mas.

Efectele imediate ale declarării unilaterale a independenței Catalonei, care este cea mai bogată zonă a Spaniei cu un produs de aproximativ 200 miliarde euro, vor fi fără îndoială deosebit de dureroase: fără Catalonia, Spania va pierde 16% din populație, 25% din exporturi și 19% din PIB conform OCDE În Catalonia se află și fabrica grupului Volkswagen care produce autoturismele firmai Seat.
Barcelona, dealtfel, constituie cu mare diferență prima destinație turistică în întreaga țară și una dintre atracțiile de vârf din lumea întreagă, cu venituri nete imense de pe urma activității de turism. Barcelona constituie poate cel mai important pilon al economiei spaniole. Ce legatura au aceste date economice cu saracele judete Har-Cov  ce isi imagineaza ca „separatia etnica” poate avea vreo legatura cu separatia economica? adevarul este insa altul!!

Tendința de secesiune a Cataloniei, trebuie să subliniem în acest punct, a luat naștere și a crescut ca urmare a politicii de austeritate impusă de Bruxelles și Berlin Spaniei și desigur Zonei Euro în totalitate. Acesta este și motivul principal pentru care catalanii doresc să devină cel puțin autonomi. Doresc să aibă legi proprii iar taxele lor să nu plece la Madrid, pentru a plăti programele de austeritate… ale altor regiuni. Motivele riftului ce se întrevede sunt deci întâi și înâi de ordin  financiar.

În concluzie, politica europena de austeritate extremă a dăunat vizibil și în grad deosebit de înalt Spaniei la fel ca și celorlalte țări ale Zonei Euro. Este necesară deci, din partea noului guvern spaniol ,la o răscruce de drumuri istorică, conceperea unei politici clar progresiste, bazată pe remodelarea constituției, în sensul unor reforme sociale concrete populare, stopării privatizărilor necontrolate afectate printre altele și de lipsa transparenței, precum și pe protecția primei case pentru păturile sociale cu venituri scăzute.
Este de asemenea necesară combaterea efectivă a evaziunii fiscale și a criminalității financiare dar și restructurarea oportună a modelului de producție și atenuarea importantă a marilor dezechilibre structurale, cum sunt șomajul, deficitul bugetar și datoria publică.