Marea Horă dedicată sărbătoriri Unirii îi reunește în revoltă națională pe Geogescu și Simion
Ca niciodată dezbinarea națională se va observa în transmisiune directă, suveraniștii și globaliștii horind diferit în locații diferite, aruncându-și cuvinte grele pline de ocară și priviri încărcate de ură.
Evenimentul care a reunit cele două principate românești acum mai bine de un secol și jumătate se va aniversa pe rămășițele a ceea ce a fost odată un popor unit în cuget și simțire și în virtutea conștiinței unui destin înălțător, epigonii politici de astăzi reflectând mai degrabă conștiința unei populații destinată servituții față de o clică europeană masată globalist la Bruxelles.
Nu numai recenta anulare a alegerilor prezidențiale ordonată nedrept din așa-numita capitală a Europei a generat angoasă națională în România, dar și profunda falie în societatea românească dintre blocul privilegiaților bugetari și bugetofagi și populația muncitoare pauperă și defavorizată marchează dezbinarea dialectică ce marchează istoria acestor zile la români.
Astăzi armonia este înlocuită de dezbinare iar bunăvoința de ură, dar este un prilej al autoexaminării noastre să conchidem că poate aceste sentimente negative inculcate poporului de către vremelnicii și ticăloșiții conducători sunt reale și justificate și poate ar trebui extrapolate în acțiune.
Ura ne-a adus în stradă în Decembrie 1989, nu afecțiunea și armonia bucolică, răzbunarea pentru morții Timișoarei a dominat prodigios conștiința românească redeșteptată din negura totalitarismului ceaușist, nu amiabilitatea gregară și iubirea biblică a aproapelui.
Putem deci să ne autointerogăm astăzi dacă nu cumva sentimentul de ură națională față de împilatorii euroatlantici și față de noii totalitariști de la București este mai adecvat decât cel de acomodare nivelatoare cu destinul de colonie umilă, aflată la marginea extremă a periferiei Europei.
Iată de ce cuvintele dealtminteri omenoase și generoase ale suveranistului Georgescu par oarecum desprinse de realitatea contingentă a ostilității îndârjite, ce mocnește în sufletul nației.
Călin Georgescu încă mai speră la armonie națională
„Să simţim împreună Unitatea, Armonia şi Comuniunea dintre noi!
Dacă nu puteţi ajunge în Bucureşti, vă rog să vă opriţi într-un loc simbolic din ţară sau din străinătate, oriunde vă aflaţi, timp de 15 minute la ora 13:00 şi intraţi în Hora Românească.
Eu am decis să fiu prezent în Marea Horă, pe 24 ianuarie, la ora 13:00, în Parcul Tineretului – la statuia Eroilor Militari Români Căzuţi la Datorie.
Voi fi acolo unde ne vom uni cu pace.
Ne vom simţi unii pe alţii ca fraţi şi surori, mândrii de noi ca neam măreţ şi istoric, ca mare familie românească.
Vă aştept şi vă mulţumesc!”, spunea Călin Georgescu pe platformele de socializare, așteptându-l pe Simion să descindă în București după prezența acestuia în această dimineață la sărbătoarea Unirii de la Iași, ca într-o reunire simbolică a curentului suveranist românesc.
De ce se feresc ei în această zi istorică? se întreabă Nistorescu
Intuitivul jurnalist de top al României de la Cotidianul, Cornel Nistorescu, analizează descriptiv viforul de ianuarie al revoltei ce mocnește în cugetul românilor. Și dă o explicație extrem de plauzibilă a anchilozării ce definește în mod straniu detașarea conducătorilor țării de importanța și strălucirea istorică a unei asemenea aniversări.
Am pune această lipsă de entuziasm în arătarea la față a totalitarilor de la Putere în fruntea nației și la hora tradițională a Unirii pe seama apăsării produse de îngrijorarea acestora pentru destinul derapant al țării, însă ar fi fundamental fals. Răspunsul se găsește mai degrabă în analiza introspectivă a stării de spirit prezente a poporului român în aceeastă zi fastă de ianuarie, generată de maestrul Nistorescu în editorialul său de astăzi din Cotidianul.
„Astăzi, va fi un fel de altă Zi a Unirii. Una mai apăsată decît toate celelalte. Populația pare lămurită asupra situației în care se află țara. Prea o ard nedreptățile comise de conducători și de instituțiile patronate de ei și de ciracii lor. Întotdeauna, la Iași, a fost un examen. Un test în fața mulțimii ca în timpul unui vot într-un congres popular.(…)
De ce se feresc ei în această zi istorică?
Simplu! De frică!
Știu ce-au făcut. Și-au dat seama că populația a înțeles. Simt și ei că în aer geme o nemulțumire populară.
Pricep și ei că nu mai au sprijinul mulțimii. O ieșire a mahărilor noștri politici la festivități ar putea întărîta mulțimile. Prezența lor poate aprinde fitilul. Din cetățeni participanți la o sărbătoare pot face protestanți și combatanți.
Prezența conducătorilor pur și simplu ar întărîta în așa măsură încât i-ar împinge și pe baricade.
Pentru prima dată, de Ziua Unirii mă aștept la mai multă lume pe străzi decît la orice altă sărbătoare.
S-au comis atîtea abuzuri și s-au adunat atîtea nemulțumiri încît o zi de sărbătoare arată ca o zi de protest.
Cred că vom avea parte de o sărbătoare revoltată, ca un semn de „unire” periculoasă pentru caricaturile care ne conduc.” profețește plin de semnificație jurnalistul Cornel Nistorescu.
Să-l audă Dumnezeu!, sperăm și noi.
Dan Libiu Mateescu
