MARELE SECRET SI ADANCA TACERE (2)
Rusia, confruntată cu provocări constante din partea imperialismului american în Ucraina (livrarea de arme din ce în ce mai moderne, permițând lovituri profunde pe teritoriul Rusiei etc.), a răspuns într-o manieră reciprocă și proporțională prin creșterea sprijinului său pentru Iran și, de asemenea, houthii.
Rusia posedă tehnologie avansată de rachete hipersonice și sisteme superioare de apărare aeriană, care pot fi foarte utile inamicilor SUA din regiune.
Iranul are un stimulent puternic pentru a accelera dezvoltarea armelor nucleare. Ecuația este simplă. Nici Irakul, nici Libia nu aveau arme de distrugere în masă. Au fost zdrobite de imperialism și liderii lor uciși. Coreea de Nord, pe de altă parte, posedă arme nucleare și tocmai din acest motiv imperialismul american nu a atacat-o.
Prăbușirea bruscă și neașteptată a regimului Assad din Siria a schimbat din nou echilibrul regional de forțe.
Misterul profund si ineluctabil a făcut ca si această prăbusire să fie neașteptată si inexplicabilă, aducand o teamă paralizantă si cu greu ascunsă de marii jucatori pe scena politica a lumii, doar Rusia si China răman calmi si discreti in declaratii.
Turcia este o putere capitalistă minoră în ceea ce privește economia mondială, dar este una care are ambiții regionale puternice. Erdogan a jucat foarte abil conflictul dintre imperialismul american și Rusia în propriul său avantaj.
Un exemplu în acest sens este încercarea sa de a achiziționa cel mai sofisticat sistem de apărare aeriană rusească, continuând în același timp să curteze SUA pentru cele mai recente avioane de luptă.
Căderea lui Assad este aparent o lovitură pentru statutul și prestigiul atât a Rusiei, ca putere mondială, cât și a Iranului, ca putere regională. Acum, Erdogan se simte întărit și va împinge și mai mult împotriva kurzilor din nord-estul Siriei.
Netanyahu, încurajat de slăbirea Iranului și de loviturile aduse lui Hezbollah în Liban, va încerca acum să reafirme interesele Israelului față de Hamas, dar și în Cisiordania, Înălțimile Golan și chiar mai departe în Siria.
Dar deocamdata paralizati de forta misterului profund miscarile lor sunt timide si
indecise.
În cele din urmă, nu poate exista pace în Orientul Mijlociu atâta timp cât problema națională palestiniană nu este rezolvată.
Războaiele din Orientul Mijlociu nu vor rezolva nimic. Sub stăpânirea imperialismului, încetarea focului temporară și acordurile de pace nu vor face decât să pregătească baza pentru noi războaie. Dar instabilitatea generală care este atât cauza războaielor, cât și consecința lor va crea condițiile unei mișcări revoluționare a maselor în perioada următoare.
Creșterea BRICS, care au fost lansată oficial în 2009, reprezintă o încercare a Chinei și Rusiei de a-și consolida poziția pe arena mondială, de a-și proteja interesele economice și de a lega ferm o serie întreagă de țări în sfera lor de influență.
Noua Banca de Dezvoltare (NDB), a BRICS-ului, urmărește o lume mai incluzivă, mai rezistentă și mai durabilă, oferind națiunilor membre oportunități economice echitabile și accesibile si pe viitor mult dorita stabilitate.
Membrii grupului caută surse alternative de finanțare.
Țările în curs de dezvoltare sunt convinse că Noua Banca de Dezvoltare, care a emis deja împrumuturi de miliarde de dolari și le permite ca acestea să fie rambursate în monedele lor naționale, este tocmai banca de care ele au nevoie.
Țările din Sudul Global au în prezent nevoie de considerabile de resurse financiare, iar condițiile pentru asigurarea acestor resurse sunt destul de dificile,
Este crucial să se ofere finanțare în monede naționale și în formate specializate. Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) este dedicată acestui demers, finanțând nu numai proiecte suverane, ci și inițiative private.
Din 2018, Banca a finanțat aproximativ o sută de proiecte, în valoare totală de 33 de miliarde USD. Creșterea ponderii decontărilor exprimate în monede naționale ajută la reducerea costurilor de serviciu al datoriei, la întărirea independenței financiare a statelor BRICS și la minimizarea riscurilor geopolitice, adică la eliberarea dezvoltării economice de influența politică, pe cât posibil în lumea de astăzi.
Stabilitatea si securitatea pe care tările mici le doresc nu pot veni decat de la o aliantă militară solidă si bine organizată care deocamdată nu este asigurată de BRICS. Dar se pare că urmatorul pas in dezvoltarea organizatiei BRICS este tocmai aceasată aliantă si asta ingrijorează de moarte puterile imperialiste.
Animate de această dorintă de suveranitate si independentă financiară deja statele africane din Sahel au rupt jugul imperialist francez si au alungat armatele si companiile franceze de pe teritoriul lor. Au apelat la Rusia, statul brav care luptă pe fată cu imperialistii si au primit ajutoare in armament si instructie.
Implementarea unor sancțiuni economice cuprinzătoare de către imperialismul american împotriva Rusiei a eșuat în scopul său principal de a-și slăbi rivalul până la punctul de a face imposibilă continuarea războiului din Ucraina. În elaborarea mecanismelor de evitare și depășire a sancțiunilor, Rusia a încheiat o serie de alianțe cu alte țări, inclusiv Arabia Saudită și India, și a fost adusă într-o cooperare economică mult mai strânsă cu China.
În loc să demonstreze puterea SUA, eșecul sancțiunilor a dezvăluit incapacitatea imperialismului american de a-și impune voința și a împins o serie de țări să ia în considerare alternative la dominația SUA asupra tranzacțiilor financiare. Calitatea de membru al BRICS s-a extins, noi țări fiind invitate sau solicită să se alăture, inclusiv câteva care sunt menite să fie aliate sau subordonate imperialismului american.
Oricât de importante sunt aceste schimbări, tările BRICS-ului sunt pline de tot felul de contradicții. Brazilia, deși este parte a BRICS, este în același timp parte a Mercosur, care este în proces de semnare a unui acord de liber schimb cu UE. Mai multe companii emblematice braziliene sunt tranzacționate la NYSE.
India este un membru principal al BRICS, dar în același timp are un „parteneriat strategic” cu SUA. De asemenea, face parte din Alianța militară și de securitate Quad cu SUA, Japonia și Australia, iar marina sa desfășoară exerciții militare regulate cu SUA.
Gradul de integrare politică și economică a țărilor BRICS este încă slab. Ele nu sunt insă foarte departe de a fi stabilit un mijloc alternativ de tranzacții financiare internaționale, sau o alternativă la dominația dolarului american în sistemul financiar mondial si folosec cu success monedele nationale, solutie ce poate rămane definitivă.
Ceea ce este semnificativ aici este că o țară precum India, care este considerată un aliat al SUA și o rivală a Chinei, a jucat un rol important în a ajuta Rusia să ocolească sancțiunile SUA. India cumpără petrol rusesc la un preț redus și apoi îl revinde în Europa sub formă de produse rafinate la un preț mai mare. Mai mult India si China au devenit de curand vecini cu relatii pasnice si de colaborare.
Deocamdată SUA au decis să nu ia măsuri împotriva Indiei, un alt factor misterios. În 2023, China a devenit principalul partener comercial al Indiei, dislocand SUA de pe primul loc.
Până acum, BRICS nu sunt decât o alianță liberă de țări, fiecare cu propriile interese. India, de exemplu, era reticentă în a permite noi membri să intre în BRICS, deoarece asta i-ar diminua ponderea în bloc, dar si-a schimbat complet pozitia.
Hărțuirea imperialistă a Statelor Unite împotriva rivalilor si valetilor săi este ceea ce îi împinge mai aproape și îi încurajează pe alții să se alăture in BRICS.
În timp ce SUA au suferit o scădere relativă a puterii și influenței sale la nivel global, vechile puteri imperialiste europene, Marea Britanie, Franța, Germania și altele, au decăzut si mai mult de la fostele lor zile de glorie, la puteri de al doilea rang. Este de remarcat faptul că Europa, ca bloc imperialist, a fost deosebit de slăbită în ultimul deceniu. O serie de lovituri de stat militare au deplasat Franța din Africa Centrală și Sahel, în beneficiul Rusiei.
Puterile europene au urmat cu entuziasm imperialismul american în războiul său proxy din Ucraina împotriva Rusiei, ceva care a fost direct împotriva propriilor interese. De la prăbușirea URSS în 1989-91, Germania a urmat o politică de extindere a influenței sale spre Est, urmând o orientare de lungă durată a politicii sale externe și a stabilit legături economice strânse cu Rusia.
Clasele conducătoare germană, franceză și italiană s-au împușcat în picior, iar acum plătesc un preț mare. Statele Unite și-au răsplătit aliații europeni ducând un război comercial împotriva lor printr-o serie de măsuri protecționiste și subvenții industriale.
Cu toate acestea, diferitele clase conducătoare naționale care o compun au rămas în existență, fiecare având propriile interese particulare.
În ciuda tuturor discuțiilor, nu există o politică economică comună, nici o politică externă unită și nici o singură armată care să o implementeze. În timp ce capitalul german s-a bazat pe exporturi industriale competitive, iar interesele sale sunt așezate în Est, Franța atrage din UE sume mari din subvenții agricole, iar interesele sale imperialiste se găsesc în fostele colonii franceze, în principal în Africa.
Criza datoriilor suverane care a urmat recesiunii mondiale din 2008-2009 a întins UE până la limitele sale. Situația s-a înrăutățit și mai mult acum. Raportul recent al fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi zugrăvește criza capitalismului european în termeni alarmiști si nu greșește. În fond, motivul pentru care UE nu este capabilă să concureze cu rivalii săi imperialiști din lume este faptul că nu este o singură entitate economico-politică, ci mai degrabă o colecție de mai multe economii mici și mijlocii, fiecare cu propriile sale economii. clasa conducătoare, propriile industrii naționale, seturi de reglementări etc.
Situația mondială actuală duce către o lume „multipară”, în care puterea diminuată a imperialismului american va crea un echilibru între diferitele puteri, care se vor respecta reciproc și își vor rezolva problemele printr-un dialog pașnic.
Pentru aceasta trebuies implementate cele 6 principii de interactiune international care au devenit baza relatiilor membrilor BRICS asa cum se arata in declaratia de la Kazan.
Inlocuirea dominației brutale și prădătoare a imperialismului american cu o colectivitate internatională multipolară, a mai multor tări suverane face posibil să se creeze societăti cu adevărat corecte în care rezervele minerale și energetice să aparțină statelor suverane și să fie valorificate într-un plan echitabil de producție pentru a satisface nevoile comunitare si nu pentru satisfacerea setei private si nestăpanite, pentru profiturile unei minorități parazitare și sectare.
Cand va incepe resetarea, nu cea dorita de Globalisti si in ce mod va afecta prezenta situatie rămane insă un mister. Este un mister intens, apăsător care ne face să ne gandim dacă suntem sufficient de pregătiti si flexibili pentru a ne adapta schimbării.
Prima parte aici: MARELE SECRET ȘI ADÂNCA TĂCERE (1)
Autor: Constantin D (Atlanta)
Sursa: IonCoja.ro
