MARTIE, preziceri vechi, pe zile (II)
In pagina TRADITII SI OBICEIURI prin articolul “PREZICERI luna Martie” am redat titlul prezicerilor fiecarei zile din luna martie. Revenim cu specificatia pe zile, pentru saptamana 12 martie -18 martie. 11 martie BETIA RITUALA.
Obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin in ziua de 9 martie, inceput de An agrar, celebrat la echinoctiul de primavara este o reminiscenta a sarbatorilor bahice ale antichitatii. Oamenii credeau ca vinul baut la Macinici se transforma de-a lungul anului in sange si putere de munca. Daca cineva din satele in care se practica obiceiul nu putea bea atatea pahare pline cu vin, trebuia sa guste sau cel putin sa fie stropit cu vin.
Numarul paharelor de vin baute ar corespunde cu numarul Sfintilor Mucenici din Sevastia care poarta diferite nume zonale: Mosi, Sfinti, Sfintisori, Macinici si altele (Moldova, Muntenia).
12 martie
Dupa aparitia crestinismului sarbatorile si obiceiurile Anului Nou agrar, praznuit la echinoctiul de primavara, au fost indepartate din preajma sarbatorii centrale a calendarului festiv, Pastele. Unele au fost impinse la intrarea in ciclul pascal, la Lasatul Secului de Paste, altele la iesirea din ciclul pascal, la Rusalii, desfasurate pe parcursul a doua saptamani, sunt despartite simetric de noaptea Lasatului de Sec in Saptamana Nebunilor si Saptamana Caii lui Santoader. Sarbatoarea nocturna a Lasatului de Sec, e cunoscuta sub diferite denumiri zonale (Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaite, Opait, Refenea si altele pastreaza elemente specifice Revelionului.
In prima parte a ciclului (Saptamana Nebunilor) timpul imbatraneste si se degradeaza neincetat: apar mascatii (Mascarusi, Corni), cuvintele si expresiile licentioase, abunda elementele orgiastice (excese de mancare, bautura si distractie), se striga fetele nemaritate, se intorc spiritele mortilor care sunt imbunate cu pomeni (Sambata Parintilor, Mosii de Iarna, Mosii de Piftii, Mosii cei Mari).
Dar, momentul culminant al ceremonialului nocturn era incinerarea simbolica a divinitatii sezoniere reprezentata de o prajina impodobita cu panglici si haine vechi sau de o mascoida confectionata din paie de grau. In a doua parte a ciclului (Saptamana Caii lui Santoader) viata intra in normal: spatiul este purificat cu ajutorul Crucilor, Santoaderilor si focurilor rituale (roata de foc, Hodaitele etc.), se fac urari de sanatate si rod bogat, oamenii se impaca si isi cer iertare, dau dovada de toleranta si ingaduinta etc. Nu lipsesc vrajile si descantecele de ursita, alimente rituale (oul fiert sau copt, piftiile, placintele, “cucii”, “bradutii”, colivia lui Santoader) si altele.
13 martie ZIUA CUCILOR
Ceremonial de fertilizare si purificare a spatiului si timpului prin practica magica a batutului ritual cu opinca, implinita de feciori si barbati tineri mascati, este numit Cucii. Obiceiul Cucilor este o datina de primavara cu valente purificatoare atestata numai in sudul tarii. Participantii acordau o importanta deosebita mascarii in cuci, in special confectionarii glugii, lucrata cu multa iscusinta. Imbracati in fuste, ca femeile, cu gluga pe cap, cu un bat in mana si un clopot mare in spate, Cucii alergau in prima dimineata dupa Lasatul Secului, uneori in ziua Lasatului de Sec, dupa copii, fete, femei, oameni pe care ii atingeau si adesea ii tranteau.
Spre mijlocul zilei, luau in mana cate o nuia de care legau o opinca si urmau alte alergaturi si alte lovituri la spatele curiosilor. Cucii mergeau in grup, din casa in casa, pentru a face cate o hora in curte. Interesante sunt si credintele localnicilor despre cuci: Cel ce se face cuc trebuie sa se faca de trei ori sau de noua ori in noua ani, caci altfel se credea ca murind se va face diavol; Fulgii luati de la gluga cucului ii intrebuinteaza femeile ca sa afume pe cei ce sufera de frica”;
“Daca omul sau oricine nu primesc o lovitura de la Cuci in aceasta zi, se zice ca acela nu va fi sanatos peste an”. Cucul, pasare-oracol atestata si la vechii greci, avea un rol purificator Masca cucului alunga spiritele malefice cu sunetul clopotului, fertiliza fetele si nevestele tinere prin atingerea acestora cu opinca, gonea bolile prin arderea fulgilor din gluga. Masca reprezenta, in totalitatea ei , scurgerea timpului annual si sezonal. Asa se desfasura acest obicei cu un secol in urma. Fara prea mari schimbari el poate fi vazut si astazi in satul Branesti, jud. Calarasi.
14 martie CAII LUI SANTOADER
Dupa alungarea spiritului iernii prin practica magica a datului cainilor in jujeu, urmeaza un ciclu de 8 zile dedicat Cailor lui Santoader, reprezentari mitice hipomorfe, care purifica timpul si spatiul dupa Lasatul Secului de Paste. Aceste zile cabaline, cu multe obiceiuri, acte rituale si practici magice, poarta diferite denumiri Martea Santoaderului Santoaderii sunt o herghelie divina, formata din opt feciori frumosi imbracati in costume populare de sarbatoare cu copite in opinci si cozi de cal in cioareci, condusa de Santoaderul cel Mare sau de Santoaderul cel Schiop. Se credea ca acestia intra prin casele cu sezatori si iau fetele la joc, zboara cu ele, le lovesc cu copitele etc. De aceea, nici o fata nu parasea locuinta in Saptamana Caii lui Santoader ca sa mearga la sezatoare. Nu este greu de sesizat consecinta practica a acestor credinte care punea capat sezatorilor incepute in noiembrie, la Filipii de Toamna. De acum, incepeau muncile agricole iar tinerii trebuiau sa se odihneasca in noptile care se micsoreaza neancetat pana la solstitiul de vara. Traditia a fost consemnata, cu unele diferente zonale, pretutindeni in Romania.
15 martie ZILELE IMPRUMUTATE
Zilele imprumutate este denumirea generica a timpului schimbator, cu ninsoare, lapovita si vant care urmeaza dupa zilele Babei. Zilele imprumutate sunt dedicate pasarilor de padure, in special celor migratoare (Ziua Berzei, Ziua Mierlei, Ziua Sturzului, Ziua Cucului), mieilor care se nasc in aceasta perioada a anului (Ziua Mieilor). Adesea, aceste zile primesc determinativul “zapada”: Zapada Berzelor, Zapada Mieilor, Zapada Randunelelor etc. in raport cu conditiile meteorologice, numarul zilelor imprumutate difera de la an la an (Muntenia, Moldova, Bucovina).
16 martie JOILE NEPOMENITE
In opozitie cu Joile Pomenite sau Joile Nepomenite sunt zile bune de munca pentru unele activitati (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Moldova).
Zonal, acestea formeaza un ciclu de trei zile, nefast pentru cei care nu le respecta:
– joia din Saptamana Branzei,
– joia din Saptamana Pastelui
– si joia din Saptamana Rusaliilor sau Calusului (Banat).
17 martie VINEREA SANTOADERULUI Ziua de vineri dupa Lasatul Secului de Paste, dedicata unuia dintre Caii lui Santoader, este asteptata cu mult interes de fetele nemaritate si nevestele tinere.
Dimineata de noapte, inainte de rasaritul soarelui, fetele scot radacina Omanului, planta cu nenumarate intrebuintari in cosmetica si medicina populara, in vraji si in descantece.
In timp ce era recoltata si puneau sare pe paine pe locul plantei, Santoaderul era invocat sa le dea frumusete si par bogat: “Toadere, Santoadere, / Da cosita fetelor / Cat cozile iepelor!” ; “Toadere, Santoadere, / Da cosita iepelor, / Ca s-o poarte fetele, / Sa creasca lunga ca ata, / Moale ca ata!”.
In Transilvania de sud (Platforma Luncani), unde fetele culegeau pentru scalda rituala frunze de popelnic, invocau aceasta planta, cu acelasi scop, ca pe o divinitate: “Popelnice, Popelnice, / Eu iti dau pita cu sare, / Tu sa-mi dai cosita mare!”.
Traditia a fost consemnata, cu unele deosebiri, in principale zone etnice ale Romaniei. 17 MARTIE ZIUA PESTELUI Sarbatoare cu data fixa a pescarilor (17 martie) dedicata pestelui, este sinonima cu Alexii. In aceasta zi, cand “se zbate” stiuca sau pestele in apa inainte de depunerea icrelor pentru inmultire, pescarii nu ieseau la pescuit, ajunau sau prindeau un peste mic, il descantau si il mancau crud (Transnistria, Tulcea, Braila, Galati). ALEXIE SAU OMUL LUI DUMNEZEU in 17 martie deschide pamantul
Sfantul, facator de minuni pe ape, a preluat numele si data de celebrare a Cuviosului Alexie, sau Omul lui Dumnezeu din calendarul ortodox. Frecvent este atestat ca reprezentare mitica sezoniera, patron al vietuitoarelor care ierneaza sub pamant, in scorburi si sub scoarta copacilor, sub pietre sau in ape.
Se spune despre el ca ar incalzi si ar deschide Pamantul la 17 martie pentru a slobozi vietatile care au intrat intr-ansul.
ALEXIE SAU OMUL LUI DUMNEZEU in 14 septembrie, inchide pamantul Astfel, dupa sase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), Alexie incuie pamantul. Aparitia si disparitia vietuitoarelor, cand incuie sau descuie Alexie Pamantul, sunt marcate de doua importante fenomene astronomice:
– echinoctiul de primavara
– si echinoctiul de toamna.
Astfel, sarbatorile populare de la 17 martie si 14 septembrie functionau ca hotare calendaristice care delimitau anotimpurile de baza ale anului: vara si iarna.
Legenda lui Alexie
Intr-una din legende se spune ca omul avand mult de suferit de pe urma insectelor, Dumnezeu le-a strans pe toate in ziua de 14 septembrie si le-a incuiat intr-o lacra, apoi il cheama pe Alexie s-o arunce in apa marii.
Ajuns pe malul marii, Alexie deschide, din curiozitate, lacra. Instantaneu, gandacii, lacustele, insectele se raspandesc pretutindeni, in apa marii, in nisip, pe ierburi in, copaci. De atunci, sustine traditia, “nu numai Pamantul, ci chiar si apa marii e plina de tot felul de jiganii si ganganii. Iar pe Alexie pentru ca nu a ascultat de Dumnezeu, l-a transformat in cocostarc ca sa adune, intre 17 martie si 14 septembrie insectele inprastiate”.
Alexie, Lastarul, Ziua Sarpelui, Ziua Pestelui, Retezatul Stupilor
In satele din Campia Romana, unde oile incetau sa mai fie hranite din aceasta zi cu fan si otava, fiind scoase la iarba verde, sarbatoarea Alexie se numea Lastarul. Timpul era, in preajma echinoctiului de primavara, suficient de cald pentru ca insectele sa “invieze”, reptilele sa se “dezmorteasca”, stiuca sa se “zbata in apa” anuntand perioada de reproducere, albinele sa iasa din stup in cautare de hrana.
De aceea, sarbatoarea era numita, local, si Ziua Sarpelui, Ziua Pestelui, Retezatul Stupilor.
La Alexie se greblau si se maturau ograzile, tarlele si oboarele, se aprindeau focuri prin gradini si livezi, se ocoleau casele si acareturile cu tamaie si carpa arsa pentru alungarea serpilor si insectelor, se legau tulpinile pomilor fructiferi cu paie sa nu se catere omizile pe crengi, se suna din clopotel sau se faceau zgomote batand din fiare vechi pentru a speria serpii, soparlele, salamandrele, broastele ( Moldova, Bucovina, Transilvania, Banat).
Va continua
Preluate de Iza M.
