Martinii de Iarna – reminiscente ale URSULUI mitologic
Ursul sau Mos Martin denumit de tarani este un important zeu al mitologiei romanesti care in calendarul oral al satenilor era sarbatorit in doua date bine definite: Martinii de Iarna, la inceputul lunii februarie (1 – 3 ale lunii), si Martinii de Toamna, in noiembrie (12 – 14 ale lunii).
Denumirea de „mos” trebuia inteleasa ca vechime, varsta inaintata a divinitatii care va muri odata cu derularea timpului pentru a renaste odata cu anul nou agrar, in Calendarul Popular, dupa cum majoritatea scenariilor rituale de renastere a anului, timpului sau anotimpului sunt dominate de „mosii” si „babele” magico-religioase; Mos Andrei (Andreiul), Anul Nou Agrar, Mos Craciun, Mos Ajun, Babele etc. (apud Ion Ghinoiu). “Ursu’ isi face calea catre barlog”. Referitor la perioada de iarna si astazi, in Platoul Luncanilor nu se lucreaza de Martini.
Referitor la Sarbatoarea Martinilor iata ce ne spune Lucia Apolzan, renumita cercetatoare a zonelor etnofolclorice a Apusenilor: „Sarbatoarea timpului era anuntata de un animal puternic (ursul) care avertiza natura, batranii auzeau cum plangeau copacii, stiau ca lastarii lor nu mai cresc si frunza incepe a slabi”. Ion Burcus, zis si Postasul, din Tarsa, ne spunea ca: „ursu’, acu’ in noiembrie isi face calea catre barlog si sta tata iarna si doarme iara primavara odata cu iarba ce da colt vine iara”. 
Dar aceasta divinitate remarcabila din mitologia noastra, Mos Martin, este si de folosul oamenilor si protejeaza comunitatile impotriva spiritelor rele.
In Tara Hategului se crede si astazi ca ursul influenteaza in bine ursitoarele care vin la nasterea copiilor. Martinii de Toamna ca si cei de Iarna, sunt in numar de trei. In cele trei zile de Martin „nu se lucreaza dupa scapatatul soarelui, doar femeile si fetele in sezatori si claci care sunt permise de catre Domnul Dumnezeu, acu’ inainte de post” (inf. Grecu Ludovica din Bocsa Mica – Certejul de Sus).
Ursul magic este si un reper important meteorologic de trecere gradata la un „timp nou” al anului agrar sau al anotimpurilor.
Credintele, obiceiurile si datinile de Martinii de Iarna au o anume reminiscenta arhaica ce ne conduce la cultura spirituala a strabunicilor, a geto-dacilor in general, unde sacralitatea ursului s-a pastrat, cu schimbarile inerente pana in zilele noastre. Prof. Marcel Laptes – etnolog, articol publicat in ziarul „Hunedoreanul”
