Mărțișorul – legătura de lumină dintre traditie si actualitate!

Romanii au o frumoasa traditie straveche in prima zi a lunii martie: Martisorul. Numele sau este diminutivul numelui martie. Exista o asemanare intre denumirea lunii „Martie” si zeul roman „Marte”, deoarece in Roma antica acest zeu era un simbol al renasterii, al cimpiilor verzi, al turmelor de oi si al dragostei. Ei obisnuiau sa sarbatoreasca acest zeu in prima zi a primaverii exact ca si tracii, mai tirziu dacii si astazi rominii. Astfel dacii au imprumutat cuvantul latin pentru a-si numi prima luna a primaverii.

Traditia romaneasca a martisorului are, insa, radacini mult mai vechi. Descoperirile arheologice arata ca acum 8.000 de ani in urma pe actualul teritoriu al Romaniei exista acest obicei.
Oamenii sarbatoreau venirea primaverii cu ritualuri de mult uitate. Ei faceau coliere din mici pietricele vopsite in alb si rosu aranjate alternativ.
Poate fi curios de ce au ales tocmai aceste doua culori: rosu si alb.
In acele timpuri, se faceau multe ritualuri magice care presupuneau sacrificii umane sau animale, cu scopul de a imbuna zeii pagini sa le asculte rugile. Astfel sangele era asociat cu viata, fertilitatea si adoratia.
Pe de alta parte, zapada, gheata si norii erau albi. Intr-o singura fraza, asocierea celor doua culori ar putea insemna: „sa uitam iarna si sa ne rugam zeii sa aduca fertilitatea”.

De 1 Martie, femeile din Romania primesc martisoare. Este drept, acesta este doar un fel de a spune, pentru ca vremurile au transformat martisoarele in tot felul de alte cadouri.
Oricum, ziua de 1 martie este un moment pe care putina lume il mai considera astazi magic…

Obiceiul Martisorului este o sarbatoare care nu se gaseste decat in spatiul carpatic si, se pare, a fost imprumutat de popoarele tarilor vecine. La origini, acest dar magic, ritualic, se purta la incheietura miinii.
Apoi a fost purtat la git.
Acum, martisorul se prinde in piept sau se constituie intr-un cadou simbolic oferit femeilor. (I.M.)