Mărturii cutremurătoare ale participanţilor la Revolta anti-comunistă de la Braşov din 1987 (I)
Zilele acestea se implinesc treizeci şi doi de ani de la momentul în care mii de muncitori braşoveni au declanşat o revoltă anticomunistă.
Cateva sute de muncitori, nemulţumiţi că nu şi-au primit salariile, s-au adunat pe data de 15 noiembrie 1987 în curtea uzinei Steagul Roşu din Braşov, actuala Roman SA. Muncitorii revoltaţi au plecat spre centrul oraşului, pentru a-i cere explicaţii prim-secretarului PCR Braşov, Petre Preoteasa.
Pe drum, s-au alaturat alţi oameni: profesori, studenţi, muncitori de la Tractorul, colegi care veneau la muncă. Din patru sute de manifestanţi, câţi au fost la început, au ajuns in faţa Comitetului peste 10.000 de oameni. Cu toate că activiştii de partid – mulţi dintre ei, ,,oameni de afaceri” prosperi în prezent – au incercat să-i lămurească că greşesc, mulţimea şi-a continuat protestul. Braşovenii, care aveau o raţie de 200 grame de paine pe zi, au găsit în sediul judeţean al PCR fructe exotice – o banalitate azi, un lux teribil atunci. Miliţia a intervenit cu moderaţie, iar Securitatea a filmat protestul. A doua zi, câteva zeci de oameni au fost arestaţi şi duşi în beciurile Militiei. O luna mai tarziu, 61 dintre aceştia, care au avut ghinionul să fie în prim-planul camerelor de luat vederi ale Securităţii, au fost deportaţi, dupa ce ,,colegii” lor , aduşi din alte uzine sau din şcolile de partid, le-au cerut moartea. Procesul a avut loc cu public bine selectionat, în Sala Mare de la Steagul Rosu. Victimele nu au avut dreptul la recurs.
Studenţii ,,huligani” au plătit acelaşi preţ ca şi muncitorii
Momentul ,,15 noiembrie” a lovit şi viata universitară braşoveană. La iniţiativa a trei cursanţi ai Facultăţii de Silvicultură din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, mai multi studenti au protestat împotriva regimului, luând apărarea muncitorilor de la Steagul Rosu care au ieşit atunci în stradă. Capii revoltei au fost exmatriculaţi de Senatul universităţii braşovene. În data de 27 noiembrie 1987, în prezenţa ministrului Învatamantului, Neculae Florin, Lunguteanu Filofteia, Radulescu Constantin, Dragos Victor, Tatu Filofteia şi alti câtiva sa decis: ,,S-a pronunţat pe baza referatului făcut de Facultatea de Silvicultura Brasov, pe data de 23 noiembrie, exmatricularea studenţilor Catalin Cornel, Silaghi Lucian Claudiu si Şerban Horia, din anul IV, pentru abateri grave la disciplina universitara”.
Conform ministrului Neculae Florin, ,,atitudinea studenţilor manifestată în data de 22 noiembrie, de solidaritate prost înţeleasă cu huliganii care au produs actele de vandalism pe data de 15 noiembrie, este incompatibilă cu calitatea de student„. La solicitarea ministrului, Senatul Universitatii braşovene a votat în unanimitate pentru exmatricularea studentilor amintiti.
Ioan Grigorescu, replica gălăţeana a revoltei
Inginerul Ioan Grigorescu a intrat în memoria gălaţenilor ca un reper moral, pentru că avut curajul de a înfrunta regimul Ceauşescu in plină epocă de represiune.
Pe 15 noiembrie 1989, la ora 14.00, cand se schimbau turele la SIDEX şi intrau şi ieşeau pe poarta 30.000 de siderurgisti, Ioan Grigorescu a lipit zeci de manifeste pe ziduri şi pe porţile combinatului, sub privirile stupefiate ale siderurgistilor, cărora le cerea să se revolte după exemplul muncitorilor din Brasov.
Pe manifeste scria: ,,Cultura nu înseamnă cântarea cultului personalitatii lui Ceausescu”, ,,Intelectualitatea este sufletul dezvoltării societăţii – să fie pusă în drepturi”, ,,Vrem alimentaţie normală, nu… mii de tone la hectar”, ,,Refuz să mai spun altfel de cum gandesc„, ,,Restituiti amprentele grafologice – nu suntem infractori”.
Imediat a fost retinut de Securitate şi, după o judecată sumara, prin sentinţa nr. 6738/16.11.1987, Judecatoria Galaţi l-a condamnat la trei ani de închisoare.
Pe 22 decembrie, după fuga lui Ceausescu, siderurgistii l-au urcat pe fostul secretar PCR din SIDEX, I. Lungu, intr-un camion cu care fusese cărat bitum, l-au tavalit un pic prin smoala şi au mers în coloană la sediul Securităţii Galati. Au inconjurat cladirea si le-au cerut securistilor un schimb de ostatici: eliberarea inginerului Grigorescu în schimbul secretarului PCR. Au stat acolo pana la ora 15.00, cand Grigorescu a fost eliberat. În perioada 1992-1996, Ioan Grigorescu a fost consilier municipal independent si a facut publice matrapazlacurile politicienilor locali.
Florin Postolachi: ,,Initial, am ieşit pentru revendicari salariale”
Fostul lider al organizatiei 15 Noiembrie 1987, ne recunoastea în urmă cu ceva timp că, iniţial, revolta de la Brasov a aparut pe fondul unor nemulţumiri generale, dar aceasta a luat pe parcurs forma unei revolte impotriva unui regim ce parea, la acea data, impenetrabil.
,,S-a întâmplat ca la uzina de autocamioane să nu se plătească salariile, iar lucrul acesta a pus capac. 400 de oameni din cele cateva mii care protestaseră in uzina au ieşit in strada. Pe drum s-au alaturat foarte multi oameni, s-a ajuns la un moment dat să fie peste 10.000. A început cu revendicari sociale, fiecare işi striga durerea, iar la un moment dat cineva a strigat ,,Jos Ceausescu! Jos comunismul!” şi toata lumea a realizat, de fapt, ca asta era cauza raului. Un moment emoţionant a fost când, la Spitalul Judeţean, bolnavii ieşiti la geam aplaudau, lumea s-a asezat in genunchi, s-a spus «Tatal Nostru»„.
P.S. Mâine vom reveni pe larg cu numeroase mărturii de atunci. Nu propagandă şi plăci coemorative ci adevăruri neplăte de unii nici azi.
Iulian Rinder
Nicolae Popescu(fost salariat la IAR)
Pentru ca nu stiam? Multumesc oricum.
De ce nu se spune si de pregatirile care erau facute de cei din conducerea PCR de atunci,pentruca era zi de alegeri.Cand au iesit femeile in salopete unsuroase(de la prese)la geam cu roata de cascaval si bunatatile pregatite de alesi pentru chermeza ce urma?Atunci a rabufnit lumea cel mai tare.
Degeaba au adus ei scutierii cu bastoane electrice si o masina cu tun pentru apa.Multimea a rasturnat cam tot ce i-a fost in cale.Ajunsese la capatul puterilor.