Minciuna sta cu Hitler-ul la masa… Dupa Diktatul de la Wiena, ne repromitea…si retrocedarea Transilvaniei!
Un document militar mai puțin obișnuit a fost facut public de ziarul Adevarul: un Raport despre un furt… Un furt jegos intre doua armate aliate, in plin razboi! Nu e vorba de Ticalosia de la Wiena, unde Hitler a „reusit” sa aputeze Ardealul, promis fascistului Horthy... De data asta nu romanii au fost hotii,ci atat de „corectii” reprezentanti ai natiei germane, care si atunci, in 1943 la Viena (ca si pe front, ca si acum (!), ne trateaza cu neprmisa si jegoasa superioritate. Nu credem că este un simplu incident. Au furat ei 1/2 din Transilvania, făcand pe arbitri „impartiali”… Hai siktir maine kamarad!
Din rândurile de mai jos se pot desprinde unele concluzii si despre relațiile „ostasesti” dintre germanii și românii aflați pe Frontul de Est, la un an de la Bătălia Stalingradului ,cand maresalul von Paullus a „propus” la masacru in prima linie, diviziile romanesti. Noul document este inca o dovada care vine în sprijinul ideii că, si în anii 1943-1944, germanii au tratat cu aceeasi superioritate camarazii români, atitudine care, de multe ori, atunci a dus la situații tensionate… Iata faptele:
DOCUMENT: Confidențial Nr. 255,17, decembrie, 1943,Divizionul 12 A.A. către; Regimentul 15 A.A.
Am onoarea a raporta următoarele: În ziua de 7 noiembrie 1943, orele 8,00 dimineața, sergentul-major mecanic Turcitu Sterie, șeful Secției Auto a divizionului, împreună cu șoferul fruntaș Tăbăcaru Nicolae, ctg. 1941, au fost trimiși cu mașina Ford-Marmon, cu numărul de circulație A.073437, de la P.C. (Punctul de Comandă – n.S.T.) Divizion, care se afla la Gussakowka, la atelierele H.K.P. din Cherson, pentru a aduce una cutie de viteze, necesară turismului divizionului. Ajungând la atelier, au intrat cu mașina în curte, închizând contactul și luând cheia la ei. În timp ce șoferul îi dădea ajutor subofițerului mecanic pentru a aduce cutia de viteze, un ostaș german se suie în mașină și pornește. Subofițerul mecanic și șoferul, văzând aceasta, au fugit, însă mașina s-a îndepărtat de ei.
Timp de circa 8 ore, subofițerul mecanic și șoferul au căutat mașina, însă a fost imposibil de găsit. În ziua de 8.XI.1943, orele 9,00, sublocotenentul Mănuș Mihai, adjutantul divizionului, află de la un ostaș român că o mașină Ford-Marmon se găsește în comuna Cernebwaiewka, într-o coloană de mașini germane, care staționează în această comună. Organizează o echipă de 10 ostași înarmați cu una pușcă mitralieră și merge la fața locului. Când ajunge acolo, găsește mașina ascunsă în dosul unei case, la o depărtare de cca 600 m. de locul unde a fost văzută.
În momentul când s-a apropiat de mașină, i s-a spus sublocotenentului Mănuș Mihai, de către un subofițer german, că mașina este germană și nu dă voie nimănui să se apropie de ea. Mașina avea încă numărul de circulație românesc și, în plus, în armata germană nu există astfel de mașini. Lângă mașină se găsea materialul necesar pentru a vopsi mașina în culoarea celor germane. Atât subofițerul german, cât și trupa care era de față, au fost foarte obraznici, dând naștere astfel la neînțelegeri care au fost observate și de populația civilă rusă. Sublocotenentul Mănuș Mihai a insistat foarte mult a evita orice scandal, dorind să ia înțelegere cu un ofițer german, însă în zadar, deoarece a fost imposibil. Din teamă că până va aduce un ofițer german de la aerodrom, mașina ar fi fost dusă din acel loc, a fost nevoit de a o lua cu forța.
Cu toate investigațiile făcute de a afla numele unității, nu s-a putut afla. Văzând aceasta, sublocotenentul Mănuș Mihai a luat următoarele numere de circulație a autovehiculelor în coloana cărora s-a găsit mașina [românească]: WL.206313; -WL1372-;WL.23665 Pe mașini mai aveau și indicativul „HETY”.
În cele din urmă, ostașii germani se îndepărtează de mașină, rămânând numai un subofițer german, căruia i s-a pus întrebarea: si a răspuns că și ei și-au pierdut mașinile în retragere și trebuie să și le recupereze. Față de cele raportate mai sus, Rog să binevoiți a dispune de cele legale.
