MITOLOGIE: Dracii lui Sant-Ilie (II)
Legendele legate de Sfantul Ilie – denumit popular Santilie, abunda in mitologia romana. Elena Niculita-Voronca in cartea sa „Datinile si traditiile poporului roman, adunate si asezate in ordine mitologica” (1903) relateaza mai multe legende culese din diferite regiuni ale tarii.
Evident, substanta lor este de basm – mitica, asa cum se va vedea in exemplul ales: „Dracii si Sf. Ilie” „ Dracii in ceruri s-au apucat sa faca munti, ziduri mari, sa ajunga pana la Dumnezeu ca sa-l rastoarne. Dumnezeu daca a vazut asa, a trimis pre Sf. Ilie si i-a zis: – Ilie! Ia un calus ( pahar) de miere si o azima de orz si mergi cu tunul de tranteste pe draci la pamant. Sf. Ilie cand a tunat, toti au cazut la pamant, unii s-au facut dohot, altii au fugit”.
In toate legendele el este reprezentat ca o divinitate solara si meteorologica, care-si marcheaza ziua cu mari nenorociri: incendii, furtuni cu tunete si fulgere, grindina si ploi violente si cine nu respecta aceasta zi este aspru pedepsit.
Se spune ca Ilie ar fi fost in viata un om obisnuit – soldat sau pastor, agricultor sau negustor de vite (meseriile difera), care fiind amagit de diavol si-ar fi ucis parintii, sau surorile, sau toata familia (versiunile difera). Iar pentru aceste crime el a trebuit sa ispaseasca intreaga viata. Felul penitentei este si el diferit in functie de regiune si efectiv imaginatia povestitorului popular.
Astfel, dupa cum relateaza Ion Ghinoiu in cartea sa „Obiceiuri populare de peste ani” : „sta inchis 40 de ani intr-un beci sau bordei; cara apa cu gura mergand in genunchi, pentru a uda un lemn putred; aduna lemne din padure 9 ani pentru a cladi un rug imens in care se arunca si arde de viu; pazeste o turma de oi in varf de munte” etc In cele din urma Dumnezeu s-a indurat de suferintele lui si considerand ca si-a ispasit pacatul crimei l-a adus in cer, unde i-a dat un loc intre sfinti, o trasura de foc cu 2 sau 4 cai inaripati si un bici de foc cu care sa goneasca diavolii. Iar ura lui pe diavolii care l-au indemnat sa devina ucigas a ramas atat de mare incat el continua si azi sa-i urmareasca si sa-i loveasca cu biciul sau de foc, oricunde s-ar afla.
Se spune ca „tunetul ar fi zgomotul facut de huruitul trasurii lui de foc, iar trasnetul este biciul de foc cu care ii loveste pe diavolii care se ascund peste tot pe pamant, in turlele bisericilor, prin pomi, pe sub strasina caselor si in corpurile animalelor – in special caini si pisici” ( T. Pamfilie – Sarbatorile de vara ) Se mai spune ca: „ pentru ca sa nu se distruga lumea, Dumnezeu sau Maica Domnului l-a lasat ciung de mana dreapta, l-a ologit de piciorul drept, l-a asurzit si i-a scos un ochi, ca sa-i mai diminueze puterea”.( Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste ani )
O alta legenda relateaza: „Cand era sanatos, tuna de crapau muntii, se despica cerul si pamantul, se starpeau femeile si animalele, sau se misca pana si scaunul lui Dumnezeu. Acesta l-a blestemat: „Uscati-s-ar mana” si de atunci a paralizat” ( O.Barlea – Mica Enciclopedie) Sursa: Revista Agero Stuttgart
