Mitul „Statului de Drept”!

Să mai analizăm un mit fondator „Stat de Drept”, pilon fundamental al democrației, menit să garanteze supremația legii, separația puterilor în stat și protecția drepturilor cetățenilor.
La o privire superficială, acest principiu pare să reprezinte cheia unei societăți echitabile și bine organizate. Totuși, o analiză mai profundă relevă faptul că această noțiune este, în anumite contexte, un instrument periculos, care transferă puterea decizională din mâinile reprezentanților aleși democratic către o elită judiciară sau tehnocrată.
Astfel, ideea Statului de Drept poate fi folosită pentru a submina rolul politicului, reducând influența cetățenilor asupra direcției strategice a țării.
Una dintre principalele probleme ale Statului de Drept este că, în numele independenței justiției, creează o clasă de magistrați cu puteri discreționare care devin, de facto, factorii principali de decizie. Aceștia pot influența, bloca sau chiar anula măsuri politice adoptate de guvernele legitime, în baza unor interpretări legale subiective.
Astfel, se produce o inversare periculoasă a ierarhiei puterii: judecătorii, care nu sunt aleși de popor, ajung să aibă mai multă autoritate decât guvernele legitime.
Acest lucru subminează principiul suveranității populare, care stă la baza democrației.

Statul de Drept creează o confuzie între responsabilitățile politicienilor și cele ale judecătorilor, permițând liderilor politici să se sustragă de la asumarea responsabilității deciziilor controversate.
Politicienii invocă decizii judiciare sau restricții legale pentru a justifica inacțiunea sau eșecul de a răspunde așteptărilor electoratului. În loc să fie responsabili și să răspundă direct în fața poporului, politicienii devin administratori pasivi ai unor decizii „tehnocratice” impuse de instanțe. Această dinamică subminează ideea de leadership politic.

Oamenii de stat, care ar trebui să fie ghidați de viziuni clare, sunt transformați în simple instrumente ale unui sistem legal rigid, iar destinul țării este încredințat judecătorilor care nu au nicio obligație de a răspunde în fața cetățenilor.
Alt aspect nociv al Statului de Drept este rigiditatea intrinsecă, care pune prioritate pe litera legii în detrimentul spiritului său sau al interesului național.
În numele „supremației legii”, se ajunge la blocarea inițiativelor politice esențiale pentru viața unei țări, doar pentru că acestea contravin unor norme legale depășite.
Această abordare rigidă paralizează procesul decizional și împiedica adaptarea statului la realitățile sociale, economice și geopolitice în continuă schimbare. În loc ca legile să fie un instrument flexibil, creat și modificat pentru a servi binele comun, devin o constrângere artificială care limitează capacitatea de acțiune politică.

Statul de Drept nu este doar un concept intern, ci și unul folosit frecvent ca instrument geopolitic. Actori internaționali sau U.E. folosesc această pârghie pentru a interveni în afacerile interne ale statelor, justificând presiuni economice, politice sau juridice sub pretextul „apărării democrației” sau „corectitudinii juridice”.
În acest context, noțiunea de Stat de Drept devine un paravan pentru impunerea unor agende externe, care nu coincid cu interesele naționale.
Într-un sistem dominat de ideea Statului de Drept, suveranitatea națională este erodată de decizii ale instanțelor internaționale sau suprastatale, precum Curtea de Justiție a Uniunii Europene sau CEDO.

Departe de a fi un principiu benefic, Statul de Drept devine o noțiune înșelătoare, care pune puterea într-un cerc restrâns de elite judiciare și tehnocrate, eliminând astfel influența directă a cetățenilor asupra deciziilor majore.
Aceasta subminează rolul politicului și al liderilor autentici, care ar trebui să fie ghidați de voința populară și interesul național, nu de constrângeri legale artificiale.
În loc să fie un garant al democrației, Statul de Drept devine un instrument al oligarhiei judiciare, al rigidității instituționale și al interferențelor externe, periclitând suveranitatea și viitorul statelor naționale.

Autor Mihai Șerban
Sursa: IncorectPolitic.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us