Moartea nu există!
o teorie explică ce se întâmplă când mori
Cei mai mulÅ£i oameni se tem de moarte, cred în ea pentru că au fost învăţaÅ£i că vor muri. Ei se asociază cu corpurile lor, iar acestea mor, inevitabil. Conform unei noi teorii însă, specialiÅŸtii sugerează că moartea nu este un eveniment final.
Teoria universurilor multiple explică moartea într-o nouă abordare ÅŸtiinÅ£ifică.
Robert Lanza, cercetator la Advanced Cell Technology, a dovedit prin fizica cuantica faptul ca moartea nu exista. Cand trupul isi termina „bateriile”, mai raman 20 de wati de „energie informationala”. O noua teorie stiintifica demonstreaza ca moartea trupului nu este punctul terminus al calatoriei sufletului, asa cum, de altfel, sustineau si stramosii nostri, dacii.
„Multiversul” ne asteapta!
Robert Lanza, cercetator la Advanced Cell Technology
Prin observatii ce tin de fizica cuantica s-a ajuns la notiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, in loc de „univers”. Noua teorie care demonstreaza ca moartea nu exista are la baza conceptul de biocentrism.
Stravechiul „pom al vietii”, care arata ca ce este in Cer, asa si pe Pamant
Adica, exista un numar infinit de universuri si tot ceea ce este posibil sa se intample are loc in unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil sa se intample este doar moartea! Toate aceste multiple universuri exista simultan si, indiferent ce se intampla intr-unul dintre acestea, „actiunea” se continua intr-un altul.
Podul Einstein-Rosen, calea de legatura intre universuri
Daca un corp este distrus intr-un univers, nucleul energetic de 20 de wati – masurat stiintific – care a facut creierul sa functioneze ca un computer nu se stinge odata cu trupul. Se stie de ani multi ca „energia nu se distruge, se transforma”, iar „fantana energo-informationala” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wati, transcede intr-o nou univers.
Timpul si spatiul, „instrumente pentru creier”
Bratarile sacre ale dacilor, un pod „Einstein-Rosen” pentru sufletele nemuritoare
Un experiment, publicat recent in „Science”, arata comportamentul unei particule ce trebuia sa treaca simultan prin doua separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut in separator, un Observator oarecare se poate decide sa actioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l.
Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula sa se comporte intr-un anume fel, sa treaca mai departe sau sa mai astepte. Indiferent de alegerea pe care a facut-o Observatorul, particula este cea care experimenteaza optiunile. Ideea e ca manifestarea energiei transcede ideea clasica de timp si spatiu. Ganditi-va la cei 20 de wati de energie ca la un holoproiector, care afiseaza rezultatele experimentului pe un ecran.
Indiferent daca Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul ramane activat de aceeasi baterie de 20 de wati. Conform Biocentrismului, spatiul si timpul sunt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de wati”, le foloseste ca sa aranjeze intr-o forma accesibila informatiile primite. Mintea are nevoie de ele. „Bateria” nu, doar le proceseaza la un moment dat, dar functionarea ei categoric nu depinde de timp si spatiu.
Legatura Cer-Pamant
Vorba lui Einstein: „Oamenii ca mine stiu ca diferenta intre trecut, prezent si viitor nu este decat o iluzie perpetuata de incapatanarea umana”. Orice se intampla cu trupul uman, „bateria” este cea care va experimenta trecerea prin „al doilea separator de fascicule”. Aici intervine Multiversul. Intr-un univers, trupul poate sa moara, dar simultan, in alt univers, el poate continua sa traiasca. Practic, ceea ce au descoperit cercetatorii acum, in trecut se numea Pomul vietii, a carui filosofie se regaseste in toate culturile antice.
Este Thorul, „legatura Cer – Pamant”, care constituie calea prin care „fantana nemuritoare de energie”, „Bateria de 20 de wati” purtatoare de infoenergie sare dintr-un univers in altul. In stiinta, Thorul poarta denumirea de Podul Einstein-Rosen. De fapt, sunt mai multe poduri, fiecare catre alt univers, care uneste „gaurile negre”. Conform acestei teorii, universul in care ne aflam noi se afla in interiorul unei gauri negre, care exista in interiorul altui univers si tot asa. Cine este Observatorul care alege sa ne comute la un moment dat, acordand „bateriei” energoinformationale sa experimenteze si alte universuri?
Dr. Robert Lanza, director ÅŸtiinÅ£ific la „Advanced Cell technology” ÅŸi profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Wake Forest University, a oferit noua abordare a fenomenelor care se produc în momentul morÅ£ii, din perspectiva fizicii cuantice.
Anumite observaţii nu pot fi prevăzute la modul absolut, există o gamă de observaţii posibile pentru fiecare probabilitate. Pentru a explica acest concept, specialistul a oferit exemplul universurilor multiple, aprofundat de biocentrism, o nouă teorie ştiinţifică.
Există un număr infinit de universuri, conform teoriei, ÅŸi orice s-ar putea întâmpla se petrece într-unul sau altul.
„Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ce se întâmplă într-unul din ele. DeÅŸi corpurile sunt destinate să se autodistrugă, sentimentul de a fi în viaţă, conÅŸtientizarea lui «cine sunt eu?» nu este nimic mai mult decât o sursă de energie de 20 de waÅ£i care funcÅ£ionează în creier. Dar această energie nu dispare la moarte”, a explicat Robert Lanza.
Una dintre axiomele ÅŸtiinÅ£ifice este aceea că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată sau distrusă. Întrebarea la care cercetătorul a elaborat un răspuns în studiul său asupra morÅ£ii este dacă această energie transcende dintr-o lume în alta.
20 de waţi de energie
Indiferent de alegerile făcute de cel care observă o acÅ£iune, cel care o efectuează va experimenta efectele acesteia, a explicat cercetătorul. Legăturile dintre evenimentele în care sunt implicaÅ£i subiecÅ£ii observaÅ£i ÅŸi universuri depăşesc conceptele noastre clasice de spaÅ£iu ÅŸi timp.
„Dacă cei 20 de waÅ£i de energie ar proiecta un rezultat sau altul pe un ecran, aceeaÅŸi „baterie” ar fi responsabilă pentru proiecÅ£ie, indiferent dacă fasciculele ar ajunge pe un ecran sau pe mai multe”, a scris cercetătorul pe site-ul sau, www.robertlanza.com.
Percepţia şi experimentarea se traduc prin informaţii descifrate de creier, pentru care spaţiul şi timpul sunt doar instrumente de ordonare a acestora.
Într-o lume lipsită de spaÅ£iu ÅŸi timp, moartea nu există.
Chiar Einstein spunea către sfârÅŸitul vieÅ£ii: „Prietenul meu a plecat din această lume ciudată cu puÅ£in înaintea mea. Aceasta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi ÅŸtiu că distincÅ£ia dintre trecut, prezent ÅŸi viitor este doar o iluzie care persistă cu încăpăţânare”.
Nemurirea nu înseamnă existenţă perpetuă într-un timp nesfârÅŸit, ci locuieÅŸte, mai degrabă, înafara timpului cu totul, a explicat Lanza.