MOARTEA SI VIATA IN ISTORIA POLONIEI!
Cifrele morÅ£ii datorate intreruperilor de sarcina, se adună în ţările occidentale care au legalizat avortul, printre care ÅŸi România! Există insa ţări în Europa unde umanitatea este mai de preÅ£ decât patimile, iar viaÅ£a mai importantă decât moartea.
Într-un documentar al organizaÅ£iei Human Life International (HLI), intitulat “Central and Eastern Europe: A Return to Life,” sunt examinate cauzele, contextele ÅŸi efectele avortului în această regiune a Europei. Un exemplu în acest sens este Polonia, o Å£ară decimată de cele mai distructive ideologii ale istoriei: nazismul ÅŸi comunismul.
În Polonia avortul a fost impus de autorităţile comuniste acum 60 de ani. Însă spiritul libertăţii a biruit, iar în Polonia, MiÅŸcarea Solidaritatea a fost printre primele care au anunÅ£at esecul comunismului, ce impinsese Polonia spre neputinta si resemnare. În 1993 Polonia a devenit prima naÅ£iune din Europa care a interzis avortul,intr-un moment economic de tranzitie chiar foarte greu.
Spiritul creÅŸtin catolic foarte profund, inspirat de Papa Ioan Paul al II-lea,marele polonez si erou al natiunii, a generat un ferment al credinÅ£ei autentice ÅŸi al respectului pentru viaţă."Solidaritatea" a fost aÅŸadar mai mult o revoluÅ£ie a credinÅ£ei decât a politicii. Astăzi Polonia este un model de umanitate responsabilă, având doar 700 de avorturi pe an pe cuprinsul întregii ţări, la o populatie de 40 milioane! Si infracÅ£ionalitatea este printre cele mai mici din Europa, iar Polonia este singura Å£ară europeană care nu a intrat în recesiune ÅŸi nu resimte criza economică!
Polonezii atrag de 20 de ori mai multe fonduri europene decât fraÅ£ii lor de saracie, români.
Există acum un cult al muncii ÅŸi responsabilităţii care aduc prosperitate ÅŸi echilibru social, iar istoria plină de răni dureroase cauzate de vecinii uriaÅŸi si neprietenosi, se vindecă prin credinţă, solidaritate ÅŸi înÅ£elepciune.
Sărăcia, corupţia, infracţionaltatea, perpetua nemulţumire umană sunt poate pedepse ale lui Dumnezeu asupra unor tari care au legalizat uciderea celor mai sfinte mădulare ale umanităţii, primul semn al sinuciderii popoarelor prin decadenţă, patimă şi ignoranţă.
În România, Å£ară în care credinÅ£a ortodoxă este covârÅŸitoare, politicienii sunt în majoritate atei, indiferenÅ£i sau chiar adversari ai Bisericii.
CredinÅ£a lor, sau mai bine zis lipsa de credinţă, ar trebui să fie un criteriu fundamental de alegere al cetatenilor, mai ales că deciziile lor de mai târziu sfidează conÅŸtiinÅ£a naÅ£ională ÅŸi voinÅ£a oamenilor. Astfel se instaurează o oligocraÅ£ie clientelară, bazată de monopol, corupÅ£ie si alternanţă politică la guvernare, alterata grav de mentalitatea de gaÅŸcă.
