Moment istoric – Congresul General al Bucovinei – unirea românilor!

Prezentănd actul unirii, preşedintele Iancu Flondor rosti următoarea cuvântare:

 Majestate,

Aducem Majestăţii Voastre Rege al tuturor Românilor, stima unei ţări întregi.
Această ţară a avut vechi temeiuri curat româneşti pe vremea când păstorii români străbăteau munţii galiţieni şi cu plugari români se colonizau satele din ţara Haliciului. Spre aceste locuri româneşti s’au îndreptat mai întâiu voevozii descălecători, venind din Maramureş ca să facă ţară nouă pentru neamul lor.
Acolo, la noi, la Rădăuţi, s’au amestecat în pământ oasele întemeietorilor Moldovei; acolo, la noi, la Suceava s’a aşezat cea dintâi Mitropolie pentru toate ţinuturile acestei domnii a Românilor.  Acolo, la noi, la Putna, ctitoria lui Ştefan cel Mare, cel mai mare dintre înaintaşii Majestăţii Voastre, şi-a ales veşnicul loc de odihnă a oaselor sale lăudate nu numai pentru apărarea naţiei sale ci şi pentru aceea a creştinătăţii răsăritene întregi şi a apusului creştin, în faţa căruia sta zăgaz nebiruit, vitejia lui. Acolo, la noi, arta de clădire moldovenească a serbat în ziduri, unde azi clopotele bătrâne sună pentru unirea noastră cu partea rămasă liberă a ţării, cele mai mari triumfuri ale ei.
Această ţară Ţi-o încredinţăm, Majestate, noi toţi, nu numai urmaşii voinicilor luptători români de pe vremuri cari n’au uitat niciodată din ce trup naţional fac parte, ci şi reprezentanţii tuturor neamurilor, cari cu vremea au venit să se aşeze sub blânda şi omeneasca oblăduire a domnilor români ai Moldovei şi cari ştiu că România de astăzi a moştenit toate bunele tradiţii ospitaliere ale acestei Moldove.
Acum 144 de ani ne-a desfăcut de Moldova o pace încheiată între Turci, cari n’aveau dreptul să ne înstrăineze, şi între Austriaci, cari înainte de a călca graniţa moldovenească nu se îngrijiseră de a întreba pe locuitori de voia lor. Astăzi puterea lor nu mai este şi nici umbră de legitimare, pe care a creat-o în tratat cumpărat cu bani, nu mai există pentru a se păstra un hotar fără sens, pe care niciodată în chip liber n’am declarat să-l acceptăm.
Plecaţi mai puţini, ne întoarcem mai mulţi. Sufletul cel vechi e neschimbat. L’am transmis oaspeţilor şi fraţilor noştri de acel neam, cari împreună cu noi vin înaintea Majestăţii Voastre. Nu e o cucerire a armelor, ci o întoarcere la vatră a fraţilor despărţiţi cari în Majestatea Voastră regăsesc pe părintele de mult pierdut şi mult dorit.

Să trăieşti Majestate!

Să trăiască Majestatea Sa Regina Maria!

Trăiască, crească şi înflorească Bucovina pe veci unită cu România!”

Sursa:  Ion Coja