MONARHIA SALVEAZA ROMANIA? SAU POATE MASONERIA?!
Ceva interesant și pertinent despre masonerie nu se poate spune decât din interiorul ei. Și s-au spus multe, dar nu destule, ca să putem spune și noi ceva, numai din auzite sau din citite. Lecturi mai degrabă întâmplătoare. Nu sunt un „devorator” de cărți. Dar nici ce sunt de fapt nu prea știu. Știu bine ce am încercat să fiu și, mai ales, să fac. Unii prieteni mi-au spus că aș fi reușit să fac mai multe dacă intram în masonerie… Ca alții!… Oare?
M-am ținut însă dintotdeauna de un principiu: nu merg nicăieri neinvitat! Nu mi-a plăcut să dau buzna, nepoftit, să mă invit singur! Să mă ofer!…Am greșit? Nu știu! Știu doar că nu regret!
Astfel că, invitat să-mi spun părerea sau câteva păreri despre masonerie, am zis că nu aș putea spune nimic „interesant sau pertinent” pe acest subiect. Dacă aș fi la un examen și mi-ar fi căzut pe bilet acest subiect, firește, o notă de trecere aș lua. Dar nu asta mi se cerea. Așa că am refuzat! M-am declarat incapabil, neinformat.
La început! Apoi, de la o zi la alta, am început să mă răzgândesc…Nu cunosc istoria masoneriei, atât de încurcată și de controversată! Cum nu cunosc nici starea ei actuală!… Dar s-a conturat în mintea mea, în ultimele zile, un răspuns la întrebarea „ce ar putea fi masoneria în lumea de mâine, în România viitoare?” La întrebarea aceasta, pe care singur mi-o pun, am un răspuns. Iată-l:
Cu ani în urmă, la o emisiune TV a domnului Marian Oprea, despre masonerie, invitat să spun la telefon câteva cuvinte, încercând să fiu cât mai succint, am zis că „democrația nu poate funcționa fără sprijinul unor structuri de putere secrete, oculte”! Această afirmație, care i-a scandalizat pe mulți nerozi, nu era o laudă la adresa masoneriei, ci conținea părerea mea proastă despre democrație, evidenția faptul că democrația, aplicată prin legile care o guvernează public, ar duce la disoluția societății.
Principiul votului universal, al puterii politice monopolizate de partidele politice, sistemul parlamentar, intră în contradicție cu principiul natural – repet, natural, al continuității! Schimbările de guvern și de majorități parlamentare afectează grav funcționarea pe termen lung a unor strategii naționale sau locale de dezvoltare, iar fără această continuitate nimic trainic nu se poate concepe și realiza.Mult mai naturală decât democrația pare ca este monarhia și principiul dinastic! Dar mi-e teamă să afirm public asta pentru că se vor găsi nerozii, alții sau aceiași, care să tragă concluzia că eu sunt adeptul revenirii pe tron a ex-regelui Mihai!… Nici vorbă!
Eu afirm ca principiu: în măsura în care este imperios necesară această continuitate, în măsura în care avem nevoie de proiecte și strategii pe termen lung, democrația este inferioară monarhiei. Monarhia, prin regula dinastiei, asigură mai bine continuitatea. În jurul monarhului se structurează anumite grupuri de persoane, capabile să se subordoneze unor strategii pe termen lung! Principiul dinastic face posibilă trecerea puterii de la o generație la alta fără convulsii, fără confruntări sângeroase pentru putere.
România a avut norocul de un monarh, regele Carol I, care a domnit aproape cincizeci de ani… A avut, în Ferdinand, un urmaș demn și benefic. Dar adevărata dinastie care a modernizat România a fost dinastia Brătienilor! Trei generații de mari politicieni care au transmis, din tată în fiu, un ideal politic! România Mare s-a făurit grație acestei dinastii, care a dat României continuitate pe parcursul unui secol, de la 1848 până la venirea Armatei Roșii, când s-a instituit democrația populară, această formulă pe cât de pleonastică, pe atât de demagogică!…
Voi enunța un paradox: înainte de 1990, se tot zvonea că Ceaușescu îl va lăsa pe Nicu Ceaușescu să-i urmeze „la tron”! Cei care comentau această eventualitate o făceau scandalizați de abuzul ceaușist de putere. Considerau că în felul acesta se alege praful și de ultima rămășiță de democrație din România…
Îmi scandalizam prietenii când, cerându-mi-se părerea, eu opinam că aceasta este soluția cea mai bună! Este soluția care ne scutește de răul cel mai mare din viața politică: lupta internă pentru putere. Luptă care naște numai monștri!… Vezi decembrie 1989 și ce a urmat!
Exemplul SUA este cel mai grăitor pentru discuția noastră: SUA nu este guvernată nici de președinte, nici de Congres sau Senat, ci de niște grupuri sau structuri care reunesc persoane importante, multe cu funcții de răspundere în structura democratică, eligibilă a Statelor Unite. Dar principiul după care se constituie aceste grupuri de interese și de forță economică nu este cuprins în nicio lege a statului, nu este menționat nici de constituția SUA, așa cum nici existența acestor grupuri / structuri nu este consemnată în vreo lege, în vreo reglementare publică. Existența acestor grupuri este benefică în principiu, căci asigură continuitatea.
Nota bene însă: Continuitatea în rău sau în bine…
În România de azi, după 25 de ani de bezmeticeală, stăm mai prost ca în 1990. Partidele politice au făcut greșeli peste greșeli, și mai ales ticăloșii fără număr. Parlamentul este compromis total, sistemul politic, legea partidelor mai ales, a instituit un monopol politic al câtorva partide de tip mafiot. Toată lumea știe asta, dar nu are cum reacționa eficient! Nu există instrumentul democratic prin care acest monopol să fie înlăturat. Situația este mai disperată ca oricând!
De ani de zile, zeci de voci cer modificarea legii partidelor, a legii electorale. Împins de consilieri, cu juma de gură, a cerut asta și Johannis, în primele sale declarații de lider național. Pun pariu pe toată pensia mea că legea partidelor nu se va schimba până la viitoarele alegeri!
Trec la concluzii, o concluzie cu care îi voi nedumeri pe mulți dintre cei care pun vreun preț pe vorbele mele: mă bate gândul că salvarea, îndreptarea acestei stări nefericite în care a ajuns România, ar putea veni de la masonerie… Ar putea veni ȘI de la masonerie!… Nu este de ignorat potențialul masonic! Mi-e greu să-l evaluez! Dar sunt convins că niciunul dintre partidele noastre politice nu are membri de calitatea celor care au intrat în masonerie.
Cunosc și eu câțiva masoni! Mi-e greu să mi-i închipui activi într-un partid, într-unul dintre partidele parlamentare. Nu cunosc după ce reguli se stabilesc ierarhiile în masonerie.
Sper să nu fie prea democratice, și să conteze principiul competenței, al meritului personal, al calității profesionale, al onorabilității, mai mult decât contează acest principiu în viața politică, cea desfășurată la vedere!…Nu știu cine conduce în momentul de față masoneria română! Din păcate aud că ar fi mai multe masonerii! Dar chiar și așa, aș pune iar pariu că în fruntea masoneriei nu au ajuns alde nu mai zic cine… Și tare aș fi curios să asist la o întâlnire la nivel înalt, nivel zero, să-i punem față în față, să se contreze în fața Țării și să-i vedem care face mai multe parale: președintele ales prin votul democratic a milioane de naivi, dezinformați și manipulați, sau masonul ales – nu știu prin ce procedeu, sigur nedemocratic!… Ales să-i conducă pe „frații” care niciunul nu-l contestă, nu-l admonetează ca pe un amărât de președinte! (Vezi „Afară! Javră ordinară!”…)
Probabil că voi afla cine este number one al masonilor din România. Voi face atunci comentarii mai aplicate realității. Până atunci revin la subiect: ce ar putea face masoneria pentru salvarea României? Căci de salvarea Țării e vorba! Am ajuns în pragul dezastrului ireparabil!…
Nu am un răspuns la această întrebare. Ca să pot articula un răspuns serios ar trebui să știu mai multe despre masonerie. Din câte știu, deduc însă că în mod sigur masoneria se poate implica cu succes, pe linia unei tradiții care sper că nu a încetat să vieze printre masoni. Dincolo de exemplul nefericit al unor masoni care au lovit dur în interesele românești, există și exemplul altor masoni care au făcut lucruri mari, mărețe, pentru neamul românesc!
Masoneria de azi va fi având servituțile ei, nu le cunosc. Dar mi-e greu să-mi închipui că ar fi mai păguboase decât servituțile pe care ni le-am asumat în ultimii 25 de ani de așa zisă democrație, prin partidele care s-au succedat la guvernare! Partide care au practicat nestingherite o politică a trădării intereselor naționale!
Cu alte cuvinte, sugerez, ba chiar somez românii responsabili din structurile masonice să gândească cu seriozitate la asumarea răspunderii care le revine în condițiile în care clasa politică românească și-a dovedit în fapt inexistența, în frunte cu așa zisele noastre partide politice parlamentare, veritabile SRL-uri de deturnat fondurile publice în buzunarul unor indivizi declasați, străini complet de orice ideal politic sau social.
ION COJA
