Monarhia-tichia de margaritar care ne mai lipsea…
Formele monarhiei au variat, în timp, de la cea absolută, în care monarhul deţinea puterea supremă, la cea constituţională, cu un rol mai degrabă simbolic, de reprezentare şi cu puteri limitate ale monarhului.Rolul şi numărul monarhiilor s-au modificat semnificativ de-a lungul timpului. În Europa, numărul monarhiilor s-a redus semnificativ, cele două războaie mondiale constituind momente importante în această evoluţie.
Printre ţările foste monarhii europene se numără: Austria, Italia, Bulgaria, Franţa, Germania, Albania, Grecia, Ungaria, Finlanda, Islanda, Irlanda, Malta, Portugalia, Muntenegru, fosta Iugoslavie şi România.
Toate acestea sunt azi state democratice, în care si încrederea în factorul politic este, în general, cam la fel de neconvingatoare….
Nivelul de dezvoltare economică şi socială al acestora este diferit, iar trăsăturile pe care le au în comun sunt puţine. Economiile unora s-au recuperat mai repede după perioada de criză economică, iar ale altora încă întâmpină probleme structurale semnificative. Unele se caracterizează printr-un nivel de trai ridicat al populaţiei, iar altele nu. Unele sunt state membre ale Uniunii Europene/NATO/OCDE, câteva dintre ele sunt ţări candidate, iar altele nu sunt interesate de obţinerea acestui statut. Unele se confruntă cu probleme legate de corupţie, iar altele nu. Guvernele lor performează, în ceea ce priveşte politicile pe care le promovează, mai bine sau mai slab. Unele au o infrastructură dezvoltată, altele au ca principal avantaj localizarea geografică strategică. Unele întâmpină probleme în relaţia cu minorităţile naţionale, iar altele nu.
Sprijinul faţă de revenirea la monarhie variază şi el, de la o ţară la alta dintre cele menţionate, însă predomină, în general, preferinţa faţă de republică.
Sa urmarim spre exemplificare evolutia in zona vecinilor nostri.
În Serbia, conform sondajelor din ultimii ani, revenirea la monarhie pare să capete din ce în ce mai mulţi suporteri (60,18% dintre respondenţi în noiembrie 2015).
În Albania, în anul 1997, a avut loc un referendum cu privire la restaurarea monarhiei, care s-a finalizat prin respingerea acestei propuneri de către 66,7% dintre votanţi (deşi rezultatele au fost contestate de către familia regală).
În România, cercetările sociologice din anii 2013 şi 2014 arată un nivel destul de ridicat al popularităţii casei regale, însă, în cazul unui referendum, majoritatea nu ar susţine ca România să devină monarhie constituţională.
În Bulgaria, fostul rege Simeon al II-lea a devenit prim-ministru în perioada 2001-2005, după care şi-a reluat rolul cvasi-regal, respectiv de a da decoraţii, de a întâlni demnitari şi de a reprezenta ţara peste hotare… Dar cam atat!
În acelaşi timp, evoluţia istorică a făcut ca, în prezent, pe continentul nostru să rămână doar 12 monarhii, dintre care cele mai reprezentative, din punct de vedere demografic, sunt: Spania, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Belgia.Actualele si… putinele monarhii europene menţionate au în comun anumite caracteristici.
Acestea sunt percepute, adesea, ca un simbol al continuităţii, unităţii şi identităţii naţionale. De exemplu, în anul 2011, 68% dintre participanţii la un sondaj de opinie au apreciat monarhia ca simbol al Marii Britanii…in fostul Imperiu colonial,care n-a disparut chiar de tot... Toate aceste ţări sunt monarhii constituţionale, state membre ale Uniunii Europene (cu excepţia Norvegiei), promovează valorile democratice, coeziunea socială şi drepturile omului.
Cinci dintre ele (respectiv Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia, Marea Britanie) se află în top zece al celor mai puţin corupte ţări din lume (din punct de vedere al indicelui de percepţie a corupţiei în anul 2015 – elaborat de Transparency International).
De asemenea, sunt state dezvoltate economic, care ocupă locuri fruntaşe în clasamentele mondiale privind diverşi indicatori economici (de exemplu, uşurinţa de a face afaceri – în ierarhia realizată de Banca Mondială). Totodată, niciuna dintre aceste ţări nu se confruntă cu mari mişcări de abolire a monarhiei… Dar exista!
În prezent, se remarcă atât o conştientizare, de către membrii caselor regale europene, a importanţei susţinerii populare, cât şi o modificare esenţială la nivelul percepţiei şi interacţiunii acestora cu cetăţenii. Monarhul se îndepărtează tot mai mult de imaginea suveranului distant, care trăieşte numai în rândul celor de acelaşi rang cu el şi al unui grup restrâns de reprezentanţi ai aristocraţiei, fiind mult mai deschis în relaţia cu populaţia. Astfel, nivelul crescut de accesibilitate al membrilor caselor regale europene este evidenţiat printr-o evoluţie care ar fi fost, poate, destul de greu de imaginat sau acceptat cu câteva decenii în urmă, respectiv prin căsătoriile acestora cu oameni de rând.
Pare că a devenit mai uşor ca niciodată să devii, indiferent de originea ta socială, parte a casei regale, iar dragostea pare să învingă orice obstacol. Căsătoria prinţului William cu Kate Middleton, fiica unui dispecer aerian şi a unei stewardeze, şi naşterea celor doi copii ai cuplului au generat un val semnificativ de simpatie populară atât în Marea Britanie, cât şi în lume. Prinţul Felipe al Spaniei s-a căsătorit cu o jurnalistă divorţată, fără descendenţă nobilă.
În Suedia, prinţesa Victoria s-a căsătorit cu antrenorul ei de fitness, prinţesa Madeleine cu un expert în finanţe, iar prinţul Carl Philip cu un fost fotomodel, care a pozat într-o revistă pentru bărbaţi. Dar mai are vreo importanta?…
Printre ţările foste monarhii europene se numără: Austria, Italia, Bulgaria, Franţa, Germania, Albania, Grecia, Ungaria, Finlanda, Islanda, Irlanda, Malta, Portugalia, Muntenegru, fosta Iugoslavie şi România.
Toate acestea sunt azi state democratice, în care si încrederea în factorul politic este, în general, cam la fel de neconvingatoare….
Nivelul de dezvoltare economică şi socială al acestora este diferit, iar trăsăturile pe care le au în comun sunt puţine. Economiile unora s-au recuperat mai repede după perioada de criză economică, iar ale altora încă întâmpină probleme structurale semnificative. Unele se caracterizează printr-un nivel de trai ridicat al populaţiei, iar altele nu. Unele sunt state membre ale Uniunii Europene/NATO/OCDE, câteva dintre ele sunt ţări candidate, iar altele nu sunt interesate de obţinerea acestui statut. Unele se confruntă cu probleme legate de corupţie, iar altele nu. Guvernele lor performează, în ceea ce priveşte politicile pe care le promovează, mai bine sau mai slab. Unele au o infrastructură dezvoltată, altele au ca principal avantaj localizarea geografică strategică. Unele întâmpină probleme în relaţia cu minorităţile naţionale, iar altele nu.
Sprijinul faţă de revenirea la monarhie variază şi el, de la o ţară la alta dintre cele menţionate, însă predomină, în general, preferinţa faţă de republică.
Sa urmarim spre exemplificare evolutia in zona vecinilor nostri.
În Serbia, conform sondajelor din ultimii ani, revenirea la monarhie pare să capete din ce în ce mai mulţi suporteri (60,18% dintre respondenţi în noiembrie 2015).
În Albania, în anul 1997, a avut loc un referendum cu privire la restaurarea monarhiei, care s-a finalizat prin respingerea acestei propuneri de către 66,7% dintre votanţi (deşi rezultatele au fost contestate de către familia regală).
În România, cercetările sociologice din anii 2013 şi 2014 arată un nivel destul de ridicat al popularităţii casei regale, însă, în cazul unui referendum, majoritatea nu ar susţine ca România să devină monarhie constituţională.
În Bulgaria, fostul rege Simeon al II-lea a devenit prim-ministru în perioada 2001-2005, după care şi-a reluat rolul cvasi-regal, respectiv de a da decoraţii, de a întâlni demnitari şi de a reprezenta ţara peste hotare… Dar cam atat!
În acelaşi timp, evoluţia istorică a făcut ca, în prezent, pe continentul nostru să rămână doar 12 monarhii, dintre care cele mai reprezentative, din punct de vedere demografic, sunt: Spania, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Belgia.Actualele si… putinele monarhii europene menţionate au în comun anumite caracteristici.
Acestea sunt percepute, adesea, ca un simbol al continuităţii, unităţii şi identităţii naţionale. De exemplu, în anul 2011, 68% dintre participanţii la un sondaj de opinie au apreciat monarhia ca simbol al Marii Britanii…in fostul Imperiu colonial,care n-a disparut chiar de tot... Toate aceste ţări sunt monarhii constituţionale, state membre ale Uniunii Europene (cu excepţia Norvegiei), promovează valorile democratice, coeziunea socială şi drepturile omului.
Cinci dintre ele (respectiv Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia, Marea Britanie) se află în top zece al celor mai puţin corupte ţări din lume (din punct de vedere al indicelui de percepţie a corupţiei în anul 2015 – elaborat de Transparency International).
De asemenea, sunt state dezvoltate economic, care ocupă locuri fruntaşe în clasamentele mondiale privind diverşi indicatori economici (de exemplu, uşurinţa de a face afaceri – în ierarhia realizată de Banca Mondială). Totodată, niciuna dintre aceste ţări nu se confruntă cu mari mişcări de abolire a monarhiei… Dar exista!
În prezent, se remarcă atât o conştientizare, de către membrii caselor regale europene, a importanţei susţinerii populare, cât şi o modificare esenţială la nivelul percepţiei şi interacţiunii acestora cu cetăţenii. Monarhul se îndepărtează tot mai mult de imaginea suveranului distant, care trăieşte numai în rândul celor de acelaşi rang cu el şi al unui grup restrâns de reprezentanţi ai aristocraţiei, fiind mult mai deschis în relaţia cu populaţia. Astfel, nivelul crescut de accesibilitate al membrilor caselor regale europene este evidenţiat printr-o evoluţie care ar fi fost, poate, destul de greu de imaginat sau acceptat cu câteva decenii în urmă, respectiv prin căsătoriile acestora cu oameni de rând.
Pare că a devenit mai uşor ca niciodată să devii, indiferent de originea ta socială, parte a casei regale, iar dragostea pare să învingă orice obstacol. Căsătoria prinţului William cu Kate Middleton, fiica unui dispecer aerian şi a unei stewardeze, şi naşterea celor doi copii ai cuplului au generat un val semnificativ de simpatie populară atât în Marea Britanie, cât şi în lume. Prinţul Felipe al Spaniei s-a căsătorit cu o jurnalistă divorţată, fără descendenţă nobilă.
În Suedia, prinţesa Victoria s-a căsătorit cu antrenorul ei de fitness, prinţesa Madeleine cu un expert în finanţe, iar prinţul Carl Philip cu un fost fotomodel, care a pozat într-o revistă pentru bărbaţi. Dar mai are vreo importanta?…
