Mosii de iarna
Ziua de sambata care precede Lasatul Secului de Branza sau Lasatul Secului de Carne, dedicata mortilor, mosilor si stramosilor, se numeste Mosii de Iarna. Impreuna cu Mosii de Samedru formeaza Mosii cei Mari de peste an. La Mosii de Iarna se impart alimente (placinte, produse lactate, piftii) si, uneori, vase umplute cu mancare gatita sau cu apa.
Acest obicei cade totdeauna in sambata dinainte de lasatul secului. Gospodinele din obisnuiesc sa faca placinte si pampuste care sunt date de pomana, impreuna cu o ulcica sau cana de sticla de sufletul mortilor. Cu acest prilej se utilizeaza expresia: „Cine da lui isi da.”
Sarbatoarea dedicata sufletelor mortilor
Mosii sunt serbarile dedicate stra-Mosilor, deci sufletelor mortilor si nu intamplator ele au loc in zilele asa zise “de cumpana” ale anotimpurilor cum ar fi solstitii si echinoctii, ci datorita credintei ancestrale ca stramosii mitici controleaza si patroneaza atat ciclurile naturii cat activitatile sezoniere ale oamenilor.
In aceste perioade de rascruce ale anului se crede ca granita dintre lumea viilor si cea a mortilor este foarte usor de trecut, deci duhurile mortilor se intorc pe pamant in locurile de bastina si cum niciodata nu se poate sti daca sunt binevoitoare sau nu, se fac adevarate ceremonii in care li se aduc ofrande pentru a imbuna, a castiga bunavointa stramosilor si pentru a asigura in anul urmator recolte bogate, obicei ce se pastreaza in continuare ca o traditie.
Inainte amploarea lor era mult mai mare, acum in cele mai multe cazuri s-a pastrat doar obiceiul de a se da de pomana.
La mosi se adunau oamenii din sat, sau chiar mai multe sate, se faceau hore, se petrecea, se dadeau anumite “bucate” de pomana si mai ales se bea vin din ulcele noi de lut care erau trecute din mana in mana, iar la sfarsitul zilei, la un anumit semn erau trantite simultan de pamant si sparte “caci asa se cerea traditia locului”.
Pana la inceputul sec. XX, Mosii se faceau si in marile orase, inclusiv in capitala.
