Mosii de Toamna – semnificatia unui cult ancestral
La 26 octombrie in Calendarul Popular se serbeaza Mosii lui Samedru, cunoscuti si sub numele de Mosii de toamna sau Mosii cei Mari, sambata ce precede fiind cea mai mare Sambata a mortilor de peste an. De fapt ce inseamna Mosii?
O datina deosebit de importanta in lumea satului roman e Sarbatoarea Mosilor, sau simplu Mosii, provenita din cultul arhaic al stramosilor totemici, o tema frecventa in mitologia generala. O gasim astfel in India ( Pitarah = parintii raposati), la romani ( Manes si Lares), la osetii nord-caucazieni (Narti), la polonezi ( Dziady) la bielorusi si ucrainieni (Dedy) si exemplele pot continua. Mosii se pare ca-si au originea inca din timpul geto-dacilor si reprezinta de fapt o forma a cultului stramosilor. Obisnuit, prin cuvantul Mos este reprezentat un om la o varsta venerabila, dar in acest context traditional “ el insumand conceptele de zeu, Mare Preot, Dumnezeu, de stramos totemic al tuturor stramosilor si de mare Sacerdot. ( Cornel-Dan Niculae – Magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc).
In trecut – in perioada antebelica si antecomunista – se tineau de-a lungul anului 19 Mosi, la diferite date calendaristice ce prezentau importanta deosebita in calendarul popular. Aceste sarbatori traditionale se mai numeau si Nedei, datorita faptului ca derivau din sarbatoarea prototipala a daco-romanilor din 24 iunie, care marca scurgerea anilor – denumita Nedeia.
Originea celor mai multi “Mosi†este de natura arhaica, fara influente crestine, cum ar fi : Mosii de vara, Mosii de Rusalii, Mosii de Sanziene, Mosii de Rusitori, Mosii de Samedru, Mosii de flori de martisor, altii erau legati strict de sarbatorile religioase: Mosii de Arhangheli ( 8 noiembrie), Mosii de Craciun, Mosii de Ispas, Mosii de Joimari, Mosii de Sanpetru, Mosii de Piftii, Mosii de ajun etc.
Cei mai importanti atat prin vechime cat si prin varietatea practicilor cu caracter de ritual sunt cei care corespund anotimpurilor: Mosii de primavara sau Macinici ( sarbatoriti la 10 martie – Ziua celor 40 de Sfinti); Mosii de vara ( sambata ce precede Rusaliile), Mosii de Toamna ( celebrati fie la Ziua Crucii – 14 sept., la Sf. Maria Mica – 8 sept. sau de Samedru – 26 oct.) si Mosii de Iarna ( Mosii de Craciun – sarbatoriti sambata inainte de postul Craciunului).
Mosii sunt serbarile dedicate stra-Mosilor, deci sufletelor mortilor si nu intamplator ele au loc in zilele asa zise “de cumpana†ale anotimpurilor cum ar fi solstitii si echinoctii, ci datorita credintei ancestrale ca stramosii mitici controleaza si patroneaza atat ciclurile naturii cat activitatile sezoniere ale oamenilor. In aceste perioade de rascruce ale anului se crede ca granita dintre lumea viilor si cea a mortilor este foarte usor de trecut, deci duhurile mortilor se intorc pe pamant in locurile de bastina si cum niciodata nu se poate sti daca sunt binevoitoare sau nu, se fac adevarate ceremonii in care li se aduc ofrande pentru a imbuna, a castiga bunavointa stramosilor si pentru a asigura in anul urmator recolte bogate, obicei ce se pastreaza in continuare ca o traditie.
Inainte amploarea lor era mult mai mare, acum in cele mai multe cazuri s-a pastrat doar obiceiul de a se da de pomana. La mosi se adunau oamenii din sat, sau chiar mai multe sate, se faceau hore, se petrecea, se dadeau anumite “bucate†de pomana si mai ales se bea vin din ulcele noi de lut care erau trecute din mana in mana, iar la sfarsitul zilei, la un anumit semn erau trantite simultan de pamant si sparte “caci asa se cerea traditia loculuiâ€. Pana la inceputul sec. XX Mosii se faceau si in marile orase, inclusiv in capitala.
Se presupune ca acest obicei dateaza din timpurile geto-dacilor, care se crede ca practicau diferite ritualuri religioase insotite de banchete festive, unde in apropierea unor mari focuri se spargeau vase din lut. In acest sens cioburile gasite in numeroasele gropi rituale descoperite pe teritoriul Romaniei se crede ca ar fi fost ofrande aduse Mosilor de sub pamant. Inaintand in tainele trecutului, astfel de gropi au fost gasite si in spatiile locuite de celti, deci iata cat de veche este aceasta traditie. ( Cornel Dan Niculae – Magia si fiintele fantastice din arhaicul romanesc)
