Mult prea îndepărtatul Schengen confirmă – românii au conducătorii pe care îi merită!
Astăzi insist să reamintesc că anul trecut, pe vremea când politicienii și vulgul erau cuprinși de efuziune la gândul că „INTRĂM ÎN SCHENGEN, URAAA!!!”, că „UIE ne susține aderarea”, am scris un articol în care afirmam asta: „Așa-zisa susținere pe care Comisia Europeană o arată pentru aderarea României și Bulgariei e de fațadă, parte a unui joc complex. Scopul acestui joc: să bage DOAR Croația în Schengen, nu România și Bulgaria”.
Evident, ar fi fost cinic, chiar absurd, ca birocrații de la Bruxelles să susțină aderarea Croației, care a intrat mult mai târziu în UE decât România și Bulgaria, fără a afirma că și aceste două state îndeplinesc condițiile tehnice încă din 2011! Totuși, așa cum demonstram atunci pe baza argumentelor de ordin numenal, a logicii deductive, Austria a fost desemnată să joace rolul de Gică Contra, în realitate fiind mai multe țări care se opun aderării noastre, printre care și Suedia, Olanda, chiar și Germania și Franța.
Scenariul scris de Bruxelles a fost simplu: „Noi ne facem că-i sprijinim, voi vă faceți că nu, noi ne facem că vă dojenim, voi vă faceți că nu ne auziți”.
Scopul șușanelei a fost de a-i băga pe croați în Schengen, pe fondul bunei relații pe care ei o au cu Germania, dar și a excelentelor abilități diplomatice ale premierului croat Andrej Plenkovik, fără a alimenta un curent eurosceptic în România.
Căci orice român ar fi putut altfel să se simtă discriminat, luat de prost: adică un stat care a aderat la UE în 2013, la 6 ani după România, intră în Schengen, iar România bate la porți de 16 ani, chiar și după ce a plătit miliarde pentru contractele alea cu EADS, clasate de procurori, deși corupția de acolo se vedea de pe Pluto?
Ei bine, la Consiliul JAI lucrurile s-au petrecut întocmai cum vaticinasem cu câteva luni înainte. Croația a fost acceptată, România și Bulgaria au fost respinse, pe fondul unei opoziții a Austriei – în cazul României – și a Olandei – în cazul Bulgariei.
Coluziunea s-a înfăptuit, diversiunea a avut succes. Iată că o știre de azi confirmă încă o dată veridicitatea analizei mele de atunci: în timp ce România este ținută la porțile Schengen pe baza argumentului migrației ilegale, Croaţia a înregistrat o creştere cu 140%(!) a imigraţiei ilegale faţă de anul trecut. Cifrele nu mint.
În fapt, Austria nici măcar nu ar avea nimic de câștigat din faptul că ține România la poarta Schengen. Un procent semnificativ din PIB-ul Austriei provine de la firmele austriece care derulează afaceri aici, de la OMV la Erste Bank (BCR), Raiffeisen, Schweighofer etc. 7% din PIB-ul Austriei vine din România! Ținerea României la poarta Schengen înseamnă profituri mai mici și pentru Austria. Însă, în jocurile de putere (și de slugărnicie) de pe scena politică internațională, interesele absconse publicului contează chiar mai mult decât niște miliarde de euro în plus sau în minus.
România nu intră în Schengen dintr-un motiv cât se poate de simplu: România NU are politică externă. Și nu de ieri sau de alaltăieri, de foarte mulți ani.
Politica externă a României înseamnă, ca de cele mai multe ori în istoria noastră, ploconirea în fața Înaltelor Porți, poziția ghiocelului – nu negociem nimic, nu ne reprezentăm interesele, nu avem inițiative; doar așteptăm cuminți să ni se dea un os de ros (chiar și ăla reciclat, nu la prima mână), să fim mângâiați pe burtă sau bătuți la poponeț.
De ce?
Fiindcă, așa cum a afirmat cineva, constând degradarea, deprofesionalizarea din mediul politic, politicienii de azi sunt ipochimenii care, pe vremuri, jucau table cu șoferii conducătorilor statului.
Miniștri de externe? Ricanez! Negocierea aderării României la Schengen a fost lăsată în seama lui Trabucel (Bogdan Aurescu), ăla care la agapa organizată de premierul Orban în plină stare de urgență, fuma trabuc în Guvern cu mănuși chirurgicale pe mâini. Trabucel, personaj care, cum bine a afirmat Ion Cristoiu, „n-a fost un trădător, a fost mai rău: o slugă!”.
Cine credeți că respectă slugile?
Cine credeți că, pe scena internațională, ține cont de nevoile slugilor penibil de obediente?
Astfel de slugi nu provoacă altceva decât silă, nici măcar comizerație.
Și, cel mai important, ce să caute slugile la aceeași masă cu stăpânii?
Ăștia suntem fiindcă ăștia sunt liderii pe care i-ați ales, domnilor, liderii care vă reprezintă! Și nu, nu vă iluzionați, nu vom intra în Schengen nici anul ăsta.
Unii mă ceartă prin comentarii, spunându-mi să nu mai pun semnul egal între politicienii ticăloși/incompetenți și poporul ROMÂN.
Reiterez, domnilor: un popor are conducătorii pe care îi merită. Liderii politici sunt reflexia poporului, sunt emanați de popor.
Ca să parafrazez un citat celebru: țara nu va fi distrusă de politicienii proști care fac rău, ci de oamenii inteligenți, buni, care nu fac…NIMIC.
PS:
Iată o declarație a lui Jean Claude Juncker, fostul președinte al Comisiei Europene, dialog extras din cartea „În ochiul Ciclonului” – autobiografia lui Constantin Boștină, fostul secretar personal al lui Nicolae Ceaușescu: „La voi (românii) nu s-a înțeles ce înseamnă a intra în Uniunea Europeană. Guvernanții voștri vin la Bruxelles și așteaptă să le spunem ce să facă. Sigur că noi le spunem ceea ce considerăm noi. (…)
Voi românii sunteți, din păcate, într-un război perpetuu români contra români.”
Autor: Dinu Popescu
Sursa: facebook.com
