Muzeu al Omeniei Românești sau Muzeu al Holocaustului?
Dl Șerban Alexianu, fiul lui profesorului George Alexianu (guvernatorul român al Transnistriei, executat alături de mareșalul Ion Antonescu la 1 iunie 1946) mi-a trimis mesajul de mai jos. Cred că merită să fie făcut public. Nu-i mai cer acceptul autorului. Ci doar îi mulțumim din toată inima! i.c.
Dragă domnule profesor, Ca deobicei găsesc în tot ce scrieți, ideea dreptă și curată de a spune adevărul și a ne apăra neamul. Eu i-aș spune acelui Muzeu al Holocaustului, atât de dorit, impus absurd și neavenit, Muzeul Omeniei Românești.
Fiți convins că acest ambasador american cunoaște foarte bine realtățile, dar cum toate cele ce ne privesc vin fără nici o tăgadă de la Ierusalim și și el nu face altceva decât să asculte. Las la o parte că și el fiind de aceiași etnie cu vajnici doritori de muzee în toată lumea, este bine informat și cunoaște realitatea, dar din alt punct de vedere.
Deci pe frontispiciul acestui muzeu al Omeniei eu aș grava cuvintele lui Simon Peretz, fost prim ministru al Izraelului la vizita făcută în România, apoi aș adâuga declarațiile sef rabinului Clujului Mosez Karmily Weinberger făcute la vizita oficială în Cluj, alături de oficialitățile Clujului la Mormântul profesorului Emil Hațieganu.
Nu aș omite cuvintele elogioase adresate lui Raoul Șorban când i s-a acordat titlul Drepți între popoare la Vad Yasem. Pe un panou foarte vizibil, aș expune recensământul din 1939 pe regiuni a întregii populații evreiești din România și exact numărul de evrei existenți după pierderea Basarabiei, Bucovina de Nord, o bună parte din Ardeal și Cadrilater.
În felul acesta lesne s-ar putea cunoaște situația evreilor la 31.XII 1940.
Ca să nu fie uitați cei care au descoperit holocaustul din România le-aș expune numele și faptele ilustre la loc de mare silă și scârbă i-aș enumera pe Moses Rozem, părintele descoperiri holocaustului, Radu Ioanid, Wexler, Al Florian, Tismăneanu și toată cloaca lor.
În opoziția acestei mizerii, aș enumera nume ca Fielderman, Șafran, Weinberger, Cajal, Rizea și încă mulți alții. Nu l-aș uita pe ambasadorul Elveției în România Rene de Weck, cel care a tranzacționat cu mult succes cu englejii și turci, problema exodului din România spre Izrael.
La loc vizibil ar trebuie expusă poza vasului Struma cu adevărul scufundării lui, submarinul rusesc a fost găsit printre epavele din Marea Neagră și comandantul lui a relatat adevărul. Apoi lista tuturor vaselor plecate din porturile românești spre Izrael, precum și extraordinara reușită pentru cele patru vase pornite din portul Odesa cu peste cei o mie așa numiți orfani de război, copii până la zece ani cărora în retragerea din 1941 nu li s-a permis emigrarea cu părinți.
Și aș încheia cu rememorarea cuvintelor lui Al. Șafran spuse în forumul suprem românesc, Bunul și dragului Popor Român. Lumea și-a pierdut umanitatea, la fel și iubirea creștinesască a aproapelui, Poporul Român s-a străduit în schimb să-și salveze credința în omenie.
V-am scris, rememorând, normal, o mică parte din lucruri bine știute cunoscute și perfect adevărate, dar voit lăsate în umbra uitării. Sunteți un fel de ultim apărător al credinței și speranței spre adevăr. Dar în același timp un mare luptător cu morile de vânt. Numai adevărul lor contează și un oarecare ambasador știe bine lecția asata.
Sursa: IonCoja.ro
