Muzeului Naţional al Hărţilor şi al Cărţii Vechi la 10 ani
La inceputul lunii aprilie s-au sărbătorit 10 ani de când a fost inaugurat Muzeul HărÈ›ilor, o importanta realizare datorata in integralitate fostului premier Adrian Nastase. Imediat dupa anul 2000 in Romania, cu toata "greaua mostenire" a unui deceniu cu profunde framantari politice si sociale, s-au putut demara sau implini si proiecte din domeniul culturii. Despre Muzeului NaÅ£ional al HărÅ£ilor ÅŸi al CărÅ£ii Vechi, realizare demarata in acea perioada, Adrian Nastase spunea despre acesta ca este "unul dintre cele mai dragi proiecte ale mele".
Mai jos puteÈ›i citi textul pe care l-a scris cu acest prilej È™i care apare în catalogul aniversar, chiar Adrian Nastase.
O CASÄ‚ CÂT UN ÎNTREG UNIVERS
Probabil, nu multă lume cunoaÅŸte ce înseamnă cu adevărat o hartă ÅŸi, cu atât mai puÅ£in, o hartă care să fi împlinit venerabila vârstă de câteva veacuri, sau ce valoare are o carte la fel de veche. Nu voi încerca eu, aici, o expunere exhaustivă despre aceste lucruri, am făcut-o, de altfel, cu alte ocazii, dar vă pot spune, cu toată convingerea, că explicaÅ£ia o puteÅ£i găsi în cadrul Muzeului NaÅ£ional al HărÅ£ilor ÅŸi al CărÅ£ii Vechi. Afirm doar atât, în această idee foarte complexă: atât hărÅ£ile, cât ÅŸi cărÅ£ile ne definesc ca oameni, ne oferă tezaurul nepreÅ£uit al cunoaÅŸterii, ne indică ÅŸi ne dovedesc o identitate de fiinÅ£e superioare, atât la modul general – căci, să recunoaÅŸtem, fără asemenea instrumente ale culturii ÅŸi civilizaÅ£iei am trăi astăzi ca acum două-trei mii de ani – cât ÅŸi în plan individual ori de grup. Ba, chiar, aÅŸ îndrăzni să adaug că hărÅ£ile ÅŸi cărÅ£ile vechi ne conferă dreptul de a ne revendica un loc important în Univers. Să menÅ£ionez doar fascinanta ÅŸi aproape utopica (însă reală!) hartă a amiralului turc Piri Reis, de la 1513, sau harta Buache, de la 1754, ori faimoasa Hartă a Lumii King Jaime – toate arătându-ne practic o altă planetă Pământ, aÅŸa cum abia mult mai târziu ÅŸtiinÅ£a a “îndrăznit” să o sugereze.
Revin acum la o altă idee a probabilităţii, deoarece cunosc foare bine cum s-a născut ÅŸi cum a reuÅŸit să se impună acest muzeu într-o lume ÅŸi într-o perioadă de grele încercări ÅŸi provocări pentru cultura română. AÅŸadar, probabil nu mulÅ£i au fost cei care au crezut, de la bun început, că o astfel de instituÅ£ie poate să ia naÅŸtere în România mileniului trei ÅŸi mai ales să supravieÅ£uiască. Ei bine, iată că totuÅŸi, astăzi, Muzeul NaÅ£ional al HărÅ£ilor ÅŸi CărÅ£ii Vechi împlineÅŸte un deceniu ÅŸi, mai mult decât atât, se numără printre puÅ£inele muzee din Europa ÅŸi din lume de acest fel. Aceasta, într-un plan oarecum secund, dacă vreÅ£i, înseamnă pentru noi, românii, ÅŸi faptul că existăm, că avem nu doar o istorie care ar trebui să ne facă mândri în orice moment ÅŸi împrejurare – deÅŸi din păcate o istorie de multe ori ascunsă sub interese meschine – ci ÅŸi o cultură cu vechime, cum multe naÅ£ii nu au. Iar faptul că ne aflăm astăzi în contextul fericit al aniversării a 10 ani de existenţă a acestei instituÅ£ii – de cultură, fără nici un fel de îndoială, dar ÅŸi de educaÅ£ie, de informare, de lărgire a orizontului spiritual – reprezintă o dovadă de necontestat că demersul de acum un deceniu nu a fost o simplă joacă, un capriciu sau vreun experiment utopic al unor visători.
A fost poate o aventură cu final pozitiv? Nicidecum! Åži afirm lucrul acesta cu conÅŸtiinÅ£a împăcată È™i cu bucuria că în jurul ideii de a înfiinÅ£a un astfel de muzeu – să zicem, mai puÅ£in obiÅŸnuit – s-au putut aduna ÅŸi entuziasma o serie de personalităţi de mare calitate, atât profesională, cât ÅŸi umană. Åži pentru acest motiv, nu pot încheia fără a aduce un omagiu celui care a crezut într-un vis frumos, l-a “adoptat” ÅŸi s-a zbătut, împreună cu echipa sa admirabilă, să îl transforme în realitate – artistul plasic extrem de complex care a fost (căci, din păcate ne-a părăsit mult prea devreme) Octavian Ion Penda, primul director al Muzeului NaÅ£ional al HărÅ£ilor ÅŸi al CărÅ£ii Vechi. Sunt convins că acea parte nevăzută ÅŸi tainică din el se află acum aici, la această aniversare ÅŸi că, în felul său, pe care o să-l înÅ£elegem într-un final, transmite muzeului, “slujitorilor” acestuia ÅŸi prietenilor săi nu doar un LA MULÅ¢I ANI, ci ÅŸi convingerea că ne vom revedea, cândva, în acelaÅŸi spaÅ£iu spiritual.
De asemenea, sâmbată, 6 aprilie 2013, la
 Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi cu ocazia sarbatoririi a 10 ani de la infiintare, INTRAREA ESTE LIBERA!!!
