Nastratin Hogea in „Cercul mincinoșilor” !?!

Indiferent că ne gîndim la Brexit sau la alegerile din SUA, ori la populismul care inundă deopotrivă Parlamentele și forumurile de internet, toate aceste „surprize” sînt posibile pentru că mecanismul redistribuirii prosperității a eșuat. ”Globalizarea aduce țările sărace mai aproape de țările bogate, dar crește inegalitatea și în cele sărace și în cele bogate”, observă Soros Gyorgy. Celebra butadă potrivit căreia e suficient să crești tortul, în loc să te preocupi cu felul în care va fi el feliat, își arată limitele.
O fi crescut economia și tortul la nivel mondial, dar o bună parte a populației nu poate ajunge la blat pentru că are nevoie de o scară. Cofetăria lui Gulliver în țara piticilor…

Cînd Thomas Piketty afirmă, bazîndu-se pe serii lungi de numere, că posesia de capital excede și, în final, declasează orice altă resursă aflată la dispoziția oamenilor, în primul rînd propria muncă, el este etichetat drept un marxist postmodern. Un ipokimen, George Soros scrie că o democrație care transformă doar 1% din populație într-un beneficiar glorios al globalizării va pierde încrederea celorlalți, lucru care va fi speculat de dușmanii societății deschise. Ceea ce se întîmplă. Iar cîștigătorii sînt, de fapt, tiranii camuflați sau designerii statelor mafiote. Noi, în România, întîlnim trăsături ale ambelor versiuni liberale de societate.

Al doilea om care are ceva de spus în legătură cu 2017 se numește Nastratin Hogea. Născut în primii ani ai lui 1200, înțeleptul călare pe măgarul său anatolian a trecut granițele Asiei Mici. Poveștile și snoavele sale au pătruns în cultura occidentală, în budism, în Rusia și în Balcani. Într-un an de cumplită foamete, povestea apare în volumul lui Jean-Claude Carriere – ”Cercul mincinoșilor”, soția lui Nastratin Hogea îl îndeamnă pe înțelept să se urnească de acasă ”pentru că oamenii săraci nu mai au nimic de mîncare, au ajuns să le moară și șobolanii din case de foame”.
-Și ce vrei să fac eu, nevastă?
-Du-te și convinge-i pe cei bogați sau înlesniți, care nu simt răul, pentru că au provizii, să împartă cu cei care nu au, ca să putem trece toți necazul.

Nastratin aburcă pe măgar și pleacă. Se întoarce peste cinci, șase zile .Este tras la față și sleit de puteri. ” Ai reușit?”, îl întreabă nevasta. ”Am reușit”, răspunde el. Și continuă: ”…Pe jumătate am reușit”. ”Cum adică pe jumătate?” .se mira consoarta! ”I-am convins pe săraci”. Nastratin Hogea, un criptosoroist…Ce se poate face? Mici lucruri. Asta putem face. Pentru că, uneori, ”1 > 1 milion”, după cum ne amintește Arthur C. Brooks în The New York Times.

În plină anxietate, remarca unui cititor al NYT, dacă fiecare facem un mic lucru, putem schimba ceva. Ce? Orice ne preocupă, orice nu făceam pînă acum, orice e în aria noastră de interes, orice ne-am dorit, dar n-am avut timp sau energie. Ce înseamnă orice? O oră de predat engleza la o casă de copii o dată pe lună, o donație pentru un ONG sau un abonament la un ziar digital, un voluntariat în vacanță. Nimic nu e ”prea mic”…

Dacă nu compactam sticlele de plastic cînd le aruncam la gunoi, poate încercăm acum, dacă nu ne interesau becurile economice, poate ne mai gîndim o dată, dacă nu scriam niciodată senatorului care ne reprezintă, poate ne facem vreme să-i aflăm adresa de e-mail. Nu contează din ce partid e, asta-i o împărțeală peste care putem trece. Vorba lui Nastratin Hogea, care, cum vine el agale pe măgar, într-o după-amiază prăfuită. În fața lui apare un ciopor de învățați. Înțelepții din fața lui gesticulează furioși.

– ”Nastratin, noi nu ne-am înțeles, deși sîntem cei mai inteligenți oameni ai lumii. Există pe lumea asta două feluri de oameni?”. ”Sigur că există. Cei care îi împart pe oameni în două feluri și cei care nu-i împart”. Și trece mai departe. (Tolo.ro)