NAȚIONAL COMUNISM, REVOLUȚIE NAȚIONALĂ, EUROPEANĂ, MONDIALĂ
Termenul de Național Comunism este rodul perioadei interbelice, pe care o retrăim acum, la un nivel de dramatism mai mare, din fericire, fără violența acelor vremuri – deși, dacă ne amintim de pandemie sau ne uităm în jur, la războaiele active încă, vedem că lucrurile sunt foarte relative.
Cele două talere ale balanței europene a momentului, Germania naționalistă/națională și Rusia comunistă au fost atunci pe cale să fuzioneze pentru a încheia un episod de unificare Europeană cu tendință eurasiatică. A fost un eșec. Astăzi, această tendință se reia, de data aceasta cu combustibil chinez.
Ca și în interbelic, lupta se dă între globalism și revoluția națională. O revoluție națională care poate fi de stânga sau de dreapta sau poate fi în același timp de stânga și de dreapta.
Ne-a trebuit un secol ca să descoperim, metaforic vorbind, că AUR e compatibil cu PSD, cu condiția ca acesta din urmă să renunțe la aerul globalist și să revină la rădăcinile naționale ale socialismului democratic și reformator al anilor 90. Stânga și drepta trebuie să redevină naționale, altfel vor dispărea.
Europa are și ea nevoie de revoluții naționale, toate îndreptate împotriva globalismului.
SUA este în proces de revoluționare anti-globalistă.
Cu un amendament: dacă SUA se retrage din Europa pentru a încerca o recuperare a hegemoniei globale pe spatele Chinei, ea va pierde definitiv trenul istoric actual.
Revoluția națională globală este ghidată de China (ca exemplu colosal de reușită națională), poate fi sprijinită de Rusia, poate fi permisă de SUA și trebuie să se desfășoare la nivel global.
Globalismul este senectutea europenismului de proastă factură, al cărui ultim avatar a fost americanismul.
Cu Trump, americanismul de tip globalist trebuie să moară – și sunt semne că așa va fi.
Autor: Cristi Pantelimon
Sursa: facebook.com
