Nicolae Vacaroiu a avut dreptate! SINGURA PROFEȚIE DESPRE ROMÂNIA, CONFIRMATĂ 100 % !!
Vă rugăm să citiÈ›i afirmaÈ›iile de mai jos. Ele au fost făcute în anul 1998 de către un specialist recunoscut in economie, fostul premier Nicolae Vacaroiu.
Toate cele declarate atunci, intr-un interviu, de catre acest profesionist de elita in macroeconomie s-au adeverit, din păcate pentru români.
– "FMI ÅŸi Banca Mondială reprezintă o serie de interese, în primul rând interesele celor ÅŸapte mari puteri superindustrializate, care deÅ£in peste 56% din pachetul de acÅ£iuni al celor două bănci. Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, pot să afirm că ei reprezintă în domeniul financiar-monetar, dar ÅŸi în politicile economice, ceea ce erau pe timpuri comisarii sovietici. Au o matrice generală, una ÅŸi aceeaÅŸi, pe care o aplică în toate ţările aflate în tranziÅ£ie, fără să Å£ină seama de specificul ÅŸi de evoluÅ£ia ţării respective, de perspectivele ei de dezvoltare. Este un program …aproape perfect din punct de vedere teoretic, dar care poate provoca efecte negative, mai mari sau mai mici, în funcÅ£ie de condiÅ£iile concrete din fiecare Å£ară. Personal, nu cunosc vreo Å£ară care să fi obÅ£inut "succese" în urma aplicării măsurilor de ajustare structurală impuse de FMI ÅŸi Banca Mondială. Din contră, au avut ca efect adâncirea crizei economice, agravând situaÅ£ia deja critică a celor săraci.
În cartea sa «Scandalul ÅŸi RuÅŸinea», editată în 1997, Bertrand Schneider – o mare personalitate a Clubului de la Roma – spunea: « Câmpul vizual al Băncii Mondiale s-a îngustat într-o asemenea măsură încât ea sfârÅŸeÅŸte prin a reprezenta o sursă de sărăcie ÅŸi de subdezvoltare în contradicÅ£ie totală cu însuÅŸi spiritul misiunii sale».
Un eveniment semnificativ în ceea ce priveÅŸte… «succesul» celor două organisme financiare internaÅ£ionale s-a petrecut cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a FMI ÅŸi BIRD. OrganizaÅ£ii neguvernamentale din întreaga lume au organizat în paralel un forum sub lozinca "50 de an ajung !". ToÅ£i participanÅ£ii au fost alături de Vandana Shiva când aceasta a cerut «un minut de tăcere» pentru victimele genocidului practicat de Banca Mondială ÅŸi FMI."
– “ Deci măsura care se cerea Romaniei era de lichidare rapidă a tuturor societăţilor comerciale cu pierderi, care nu-ÅŸi puteau atunci onora obligaÅ£iile financiare faţă de furnizori, bugetul de stat ÅŸi de asigurări. Era o analiză la rece, dar care,ca si azi , nu Å£inea seama de situaÅ£ia concretă din Å£ară, de efectele dezastruoase pe care le-ar provoca asupra întregii societăţi, pe termen mediu ÅŸi lung,Ori punerea astfel în aplicare a măsurilor propuse de aceste organisme financiare internaÅ£ionale,se anunta dezastruoasa!
De fapt care era, concret, realitatea economica romaneasca ?
– În 1993, când se purtau aceste discuÅ£ii, aproape întreaga economie se afla în blocaj financiar . Mai bine de jumătate din industrie îÅŸi închisese porÅ£ile (în primii trei ani de după revoluÅ£ie se produsese deja o restructurare, involuntară, haotică), agricultura se afla în plină criză, nemaiputând să asigure securitatea alimentaÅ£iei populaÅ£iei, subcapitalizarea societăţilor comerciale atinsese cote alarmante (creditul pentru producÅ£ie depăşea, în medie, 75% din necesarul de capital circulant) în mare parte ÅŸi ca efect al practicării de dobânzi real pozitive exagerate timp de trei ani.
– Dar economia nu ajunsese în această stare , după punerea obligatorie în aplicare de către guvernanÅ£i a acelor măsuri impuse prin acorduri de către FMI ÅŸi Banca Mondială.?"
– “Am privatizat 2800 de unităţi ÅŸi, mă rog, se poate comenta dacă au fost multe , sau puÅ£ine. Dar criteriul nu a fost numărul lor, ci oportunitatea de a le privatiza, creÅŸterea producÅ£iei, a calităţii acesteia în condiÅ£ii superioare de profitabilitate. Ca prim-ministru ,nu mi-aÅŸ fi putut permite în nici un caz să scot la privatizare societăţile cele mai profitabile, să scot la vânzare fabricile de ciment care făceau două sute de miliarde profit pe an ÅŸi să le dau unui investitor strategic. Trebuie să spun , ori de câte ori am prilejul, că aceste societăţi trebuiau scoase la momentul oportun la privatizare, respectiv când ar fi existat condiÅ£ii de participare si a capitalului autohton la acest proces de anvergura! Dar prin ofertă publică ÅŸi în orice caz, printr-o formulă adecvată care să conducă la spargerea monopolului. Mai ales că la fabricile de ciment – ca să rămân doar la acest exemplu – nu era nevoie de investiÅ£ii deosebite, poate de câteva milioane de dolari ca să fie cumpărate filtrele pentru a diminua poluarea. Am realizat că este o crimă să dai din mână societăţile cele mai profitabile, să faci ceea ce a spus la un moment dat Florin Georgescu despre ceea ce se întâmplă acum, respectiv «se naÅ£ionalizează pierderile ÅŸi se privatizează profiturile». Mi se cerea atunci,in furioase campanii de presa – ÅŸi iată că după aceea s-a ÅŸi realizat! – să facem privatizarea la normă, conform unui plan, fără să privesc în perspectivă, să văd în ce măsură este profitabil pentru economia naÅ£ională.”
– România, la începutul lui 1995, începuse să aibă o imagine excelentă în mediile politice occidentale ÅŸi mai ales pe piaÅ£a privată de capital. Deci, se impunea să procedăm ca celelalte ţări, Ungaria, Polonia, Cehia, să ieÅŸim pe piaÅ£a privată de capital de unde să luăm două, trei miliarde de dolari, bani pe care să-i introducem în totalitate în rezerva valutară a statului pentru a da încredere în moneda naÅ£ională. Era o măsură obligatorie, pe care alÅ£ii au realizat-o, fiindcă în acest fel puteam ieÅŸi de sub dependenÅ£a totală de FMI ÅŸi Banca Mondială.De ce nu s-a realizat? (…)
– Am avut discuÅ£ii destul de dure cu guvernatorul Băncii NaÅ£ionale, discuÅ£ii care nu au dat rezultate. Sigur, Banca NaÅ£ională n-a spus nu, de altfel o ÅŸi ajutasem să poată ieÅŸi pe o astfel de piaţă, cu ajutorul ambasadorului nostru în Japonia, domnul Dijmărescu, cu care am colaborat personal pentru a intra în legătură cu societatea financiară Nomura. Nu s-a spus deci un «nu» ferm, dar m-a deranjat enorm – ÅŸi o spun pentru prima oară – faptul că în urma acestei discuÅ£ii într-un cerc restrâns, care avea un caracter oarecum confidenÅ£ial, reprezentantul misiunii FMI a venit urgent la BucureÅŸti.Cineva îl ''informase" că premierul forÅ£ează ieÅŸirea pe piaÅ£a privată de capital. L-am întrebat de ce este "interesat" de această problemă ? I-am explicat că rolul său este să-ÅŸi vadă de atribuÅ£iile pe care le are, că FMI ÅŸi Banca Mondială sunt totuÅŸi bănci internaÅ£ionale, unde ÅŸi Å£ara noastră este acÅ£ionar ÅŸi că nu au dreptul de a trage la răspundere guvernul pentru intenÅ£ia de a atrage ÅŸi alte surse financiare externe. DiscuÅ£ia s-a închis foarte rapid."
Aceste fragmente au fost extrase din cartea “România – jocuri de interese”, interviu cu fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, realizat de ziaristul Gheorghe Smeoreanu.
Apărută în 10.000 de exemplare, în 1998, cartea nu se mai găseÈ™te. Pentru afirmaÈ›iile făcute, Nicolae Văcăroiu a fost calomniat, imaginea sa a fost compromisă de specialiÈ™ti în manipulare, apoi a fost obligat să se retragă din politică. AÈ™a pățesc cei care spun adevărul !
