Nu contenesc să spun: țara asta este bolnavă de elitele ei!

Acum culegem ce a semănat ceata elitistă a lui Pițigoi, în frunte cu înfulecătorul de ecleruri și de ouă Benedict. ”Cultura pentru elite” este, cu program, un imens aparat de de-culturalizare în masă.
S-a acreditat ideea că fenomenul ”culturii de masă” se rezuma la ”Cântarea României”, lucru absolut fals. ”Cântarea României” a fost doar un apendice, și, până la urmă, lăsând de o parte excesele cultului personalității, a avut și ea un impact pozitiv asupra procesului de acces la cultură al unei majorități a populației.

Cei care mai știu despre ce a fost vorba, Direcția Culturii de Masă din CCES (Ministerul Culturii) avea, printre altele, în compunere, toate bibliotecile din țară, cu excepția celei a Academiei, muzeele etnografice, gen ”Muzeul Satului”, Universitatea Populară, Institutul de Etnografie și Folclor, mișcarea artistică de amatori, care era păstrătoarea tradițiilor, obiceiurilor și culturii populare, școli populare de artă, cinecluburi.

Asta a adus în sălile de spectacole profesioniste un public numeros, care începea să înțeleagă și să aprecieze actul cultural, în diversitatea lui.
În mișcarea artistică de amatori (bine mersi, vioaie și acum în Occident!) s-au lansat și afirmat creatori care au intrat apoi în mișcarea profesionistă. Erau o mulțime de teatre de amatori, care se bucurau de sprijin din partea profesioniștilor: actori, regizori, scenografi. Erau cursuri de pictură, sculptură, artă fotografică.