Nu mai e nevoie de ruși (1)
Donald Trump e cutremurător. După mai puțin de o lună cu Trump în funcție, lumea nu mai e aceeași. Istoria s-a răzgîndit și urmează o direcție, pînă la Trump, proscrisă și ridiculizată.
Efectul Trump e reîntîlnirea acțiunii politice, economice și militare cu realitatea. Recapitularea e amețitoare.
Torentul de fentanyl și invazia migranților prin frontierele abandonate ale Statelor Unite au fost oprite.
Canalul Panama nu va fi un coridor chinezesc.
Eternitatea războiului israelo-arab se clatină.
Tirania ideologică progresistă instalată la vîrful statului a fost anulată.
Farsa globală întreținută de USAID, NED, Internews și atîtea alte sute de fabricații pseudo-democratice nu mai deține decît propriul palmares: o fabrică de imagine și o pompă de emanat ideologie stîngistă, revoluții colorate, guverne la dispoziție, opinie automat favorabilă și sentimente morale înălțătoare între cumpărați și reeducați.
Dar lovitura gigantică și răsturnarea răsturnărilor e Ucraina.
După 3 ani de război, cheltuieli demente, munți de cadavre și oceane de propagandă, războiul din Ucraina începe să aibă un sfîrșit. În cîteva săptămîni, Trump a dat de firul care duce spre ieșirea din labirintul-abator.
Intervenția lui Trump a pus capăt obligației de a gîndi Ucraina în termeni impuși, a făcut din război un război cumplit, nu un hobby pentru confortul lumii bune și a deschis drumul spre stingerea catastrofei.
Cu Vladimir Putin de mînă? Întocmai! Cu cine altcineva?
Cu o elită europeană mare amatoare de virtute confirmată de sîngele altora?
Și pe ce bază? Pe baza situației de facto: măcelul trebuie să ia sfîrșit pentru că Rusia nu mai poate pierde războiul deja pierdut de Ucraina.
Automatismul inerțial cu care liderii europeni proptesc războiul din Ucraina a fost, pentru prima oară, lovit de o contra-putere.
Președintele Trump, Ministrul de externe Rubio și Ministrul apărării Hegseth au anunțat termenii care destramă iluzia și lasă fără aer ipocrizia europeană. Noua realitate anunțată de Trump întrerupe un proces istoric eșuat (ordinea post-belică în Europa) și elimină o fraudă criminală (războiul din Ucraina).
Să facem cunoștință cu noua realitate. Ea arată în felul următor:
- Ucraina nu va avea întinderea și frontierele anterioare. Ucraina va ceda teritorii majoritar ruse.
- Ucraina nu va fi admisă în NATO, Cu asta dispare cauza reală a unui război ce putea fi evitat încă din 2008, cînd summit-ul NATO de la București a făcut plauzibilă o Ucraină în NATO și a deschis coridorul pe care a venit invazia rusă din 2022.
- Statele Unite nu vor mai furniza sau plăti armament pentru Ucraina. Dacă UE vrea să alimenteze războiul trebuie să o facă cu propriile mijloace.
- Statele Unite nu vor mai subvenționa absența statelor europene membre NATO care refuză să își aibă de grijă
Noua tablă de joc a fost întîmpinată cu tratamentul clasic. Trădare!
Pîrtie pentru fascism! Cedare în fața dictatorului! Un nou Munchen! Altceva?
Tot fascismul ca boală interminabilă, universală și etern convenabilă? E atît de plictisitor și obositor!
Paralelismul Munchen 1938/2025 există numai că spune altceva. Da, din nou Munchen, locul pactului prin care Europa a cedat în fața agresiunii germane, în septembrie 1938.
Varianta Conferința pentru Securitate Munchen 2025, locul discursului Vicepreședintelui american J.D. Vance, e cu totul altceva: o lecție despre denaturarea voluntară a democrației europene.
Vance a expus, în sfîrșit, bilanțul rușinos al ordinii liberale după 80 de ani de putere și speranță. În tot acest timp, liberalismul a făcut drumul de la opoziția la nazism la reîntronarea cenzurii, persecuția gîndirii și condiționarea generală a libertății.
Dar, dacă în locul imprecațiilor senile ale unui estabishment care vrea să se creadă asediat de fascism, am observa altceva? Și anume că, retrăgîndu-și subvenția, americanii au dăruit Europei suveranitatea.
Europa a fost tîrîtă spre propria independență. Spre mult dorita ei autonomie strategică și pondere globală reală.
Trist, tocmai asta îi îngrozește pe liderii europeni.
Și noi? Unde e confortul nostru moral și unde paravanul generator de grandoare si indolență?
Da, e adevărat, așa cum s-a putut vedea, Christoph Heusgen, Președintele Conferinței de la Munchen, a plîns după discursul lui J.D.Vance, ca un copil rămas fără jucării.
Conferința de la Munchen nu a fost încă una din întrunirile care torc unul și același discurs ci scena pe care s-a rostit replica finală. Momentul în care măștile au căzut.
Europa a fost pusă în situația de a-și privi în oglindă propriul chip. Ce se vede și ce se aude e grotesc.
Liderii Europei pun întrebări neverosimile și răspund ca într-un coșmar: alegeri libere? Pericol pentru democrație! Pace? Pericol pentru război!
Aici, în acest scurtcircuit care permite negația libertății în numele libertății e legătura, aparent greu de înțeles, pe care J.D. Vance a făcut-o, la Munchen, între lipsa de libertatea internă a Europei și războiul din Ucraina.
Vance a surprins elitele europene în flagrant și cazul esențial vine din România.
Anularea alegerilor prezidențiale din România a fost aplaudată fără rezerve de UE și asta nu face decît să arate cît de normală a ajuns cenzura în Europa. În aceste condiții, de ce s-ar sacrifica europenii la chemarea estabishmentului?
Și de ce ar trebui America să țină în brațe sistemul?
În cuvintele lui Vance: “If you are running in fear of your own voters, there is nothing America can do for you.”
“Gangsterismul” echipei Trump stă pe o presupunere brutală și realistă. Securitatea europeană nu e amenințată de Rusia.
Mizele sînt altele.
Pentru America, marea problemă e China.
Pentru Europa, marea problemă e Europa.
Pericolul rusesc în Europa e exact pericolul pe care l-am constatat din 1990 încoace.
În ultimii 35 de ani, Europa de Est a lichidat comunismul, a fost admisă în UE, a fost primită în NATO, a acceptat rachete și baze americane – toate fără război.
Replica a apărut, numai și numai, după summit-ul NATO București 2008, cînd Rusia a fost pusă în fața celei mai serioase provocări strategice posibile: o graniță comună cu NATO pe frontiera cu Ucraina.
Adevărata criză europeană nu e rezultatul brusc al unei amenințări externe ci efectul unei îndelungate acumulări interne. Pe numele ei adevărat, criza e subminarea civilizației occidentale, atacată de administratorii ei sectanți. Sîntem, azi, în situația incredibilă în care europenii trebuie apărați de Europa.
Pericolul activ nu e Rusia ci suprimarea valorilor de bază ale libertății și suveranități, în numele „valorilor europene”. O Europă în care expresia și gîndirea sînt controlate iar frontierele sînt suspendate e o Europă anihilată din interior, nu din exterior.(TRU)
– va urma –
Sursa: antimaterie.ro
