Nu toți evreii au fost „atunci” comuniști!

Este evident că evreii negustori, mici industriași, bancherii, evreii cu profesii liberale care își făcuseră un rost, care primiseră cetățenia și care nu erau nici sionisti și nici comuniști știau ce-i așteaptă așa că s-au refugiat în România. Nu toti erau tâmpiți să-și piardă banii de dragul comunismului. Deasemenea rapoartele Siguranței făceau o departajare clară inclusiv intre sionisti, neosionistii fiind considerați revizionistii.
O problemă prea puțin discutată de istografia noastră este sprijinul generos pe care România l-a oferit evreilor polonezi emigranți. După invadarea Poloniei de Germania și „eliberarea” de URSS un număr important de evrei polonezi au tranzitat România spre Constanța de unde au plecat fie în Palestina, fie în Marea Britanie și SUA. Si evreii nu au uitat!
Au fost,desigur, și destui evrei care au trecut imediat din convingere de partea sovieticilor și s-au dedat la acțiuni reprobabile asupra administrației și armatei române în retragere. Aceste acțiuni au alimentat un antisemitism „specific” pe care, spre cinstea ei, Armata româna l-a stopat imediat. Marele Stat Major a interzis militarilor să întreprindă orice acțiune ostilă împotriva populației evreiești tocmai pentru că nu considera, așa cum considerau unii    că evreii sunt TOTI comuniști.
Mareșalul Antonescu avea să declare că după eliberarea Basarabiei, când populația civilă cerea pedepsirea vinovaților, a hotărât să arate clemență față de evrei, exact ca în cazul legionarilor, pentru a nu pedepsi și evreii nevinovați care erau majoritari. Mareșalul Antonescu a dat dovadă de multă înțelepciune prin acest act care, abia atunci , din cauza unor descreierati, ar fi putut degenera într-un veritabil pogrom împotriva populației evreiești. Acest lucru,  dovedește că românii nu puneau semnul egal între evrei,multi de origine maghiara, și comuniștii prosovietici. În concluzie aceasta ipoteză  este greșită și alimentează gresit „teoria” că România a fost o țară antisemita. 

O altă dovadă că românii nu puneau semnul egal între evreii și comuniști este faptul că Siguranța și cu Direcția Generala a Poliției ar fi trebuit să închidă toate fermele evreiești (sioniste) de la noi care pregăteau fermieri pentru Palestina. Din zecile de ferme, numai fermă „Masada” a făcut obiectul unei anchete sub suspiciunea că aici ar fi și evrei comuniști prosovietici. Ancheta a dovedit că erau sionisti (nu neosionisti radicali!) care nu aveau nicio treabă cu comunismul.

În sfârșit, ultimul argument că românii nu puteau semnul egal între evrei și comuniști este faptul că, după pierderea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța, populația evreiască refugiată din teritoriile românești ocupate, cetățeni români, a fost sprijinita și nu a fost victima anchetelor, discriminării ori violențelor, practic nu s-au făcut diferențieri intre refugiați. Bineînțeles că evreilor care doreau să părăsească România, li se permitea fara restrictii acest lucru, nu o data primind mai tarziu recunostintza Statului evreu, atunci abia in formare!.

Ce argumente să mai aducem în sprijinul toleranței românești și impotriva ideii greșite – si atunci, si azi! – a acelora care  socoteau populația evreiască ca fiind în totalitate comunistă? (Surena)