O alta scrisoare …pierdută
Am găsit pe trotuar, în faÅ£a unui oficiu poÅŸtal, o scrisoare trimisă de un tânăr german, aflat în vizită în România, părinÅ£ilor lui din Germania.
Pe cutia poÅŸtală scria: "AtenÅ£ie, nu are fund!", dar neamÅ£ul, necunoscând limba română, a aruncat probabil, cu candoare, plicul în cutie.
Reproduc scrisoarea în traducere.
Dragii mei, am ajuns cu bine în România.
De la aeroport până la BucureÅŸti am făcut cu taxiul, judecând după aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanţă mare de aglomerările urbane mi s-a părut o dovadă de înÅ£elepciune.
În cele două zile de când mă aflu aici, am făcut câteva constatări pe care mă simt dator să vi le comunic. Românii o duc foarte bine, atât de bine încât aici aproape nimeni nu mai trebuie să muncească. Poate că în viitorul îndepărtat vom ajunge ÅŸi noi, germanii, la acest nivel de civilizaÅ£ie. Deocamdată, cu o seriozitate lipsită de graÅ£ie, mergem în fiecare zi la serviciu.
Avem multe de învăţat de la acest popor despre care eu, până acum, nu ÅŸtiam aproape nimic.
În autobuze, troleibuze ÅŸi tramvaie nimeni nu trebuie să se obosească prezentându-ÅŸi biletele la control. Controlorii, constituiÅ£i în echipe, verifică discret buzunarele ÅŸi poÅŸetele pasagerilor.
AutomobiliÅŸtii organizează spontan, pe străzi, originale concerte de claxoane, aÅŸa cum noi facem, în familie, prin tradiÅ£ie, muzică de cameră. Sunt momente de comuniune sufletească de neuitat. Unii ÅŸoferi ies din maÅŸini ÅŸi adaugă la această muzică instrumentală propria lor voce, transmiÅ£ându-ÅŸi unii altora mesaje scurte, dar energice.
Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulţi, difuzează emisiuni cu femei dezbrăcate.
Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat să-ÅŸi îndeplinească această datorie faţă de tineri ca mine ÅŸi a fost, pe bună dreptate, desfiinÅ£at.
Demnitarii ţării apără cu fermitate limba română de invazia limbii engleze (aÅŸa cum ar trebui să facem ÅŸi noi). La o întâlnire cu trimiÅŸii FMI preÅŸedintele României a vorbit, în semn de protest, într-o limbă engleză caricaturală. Efectul a fost atât de puternic încât oaspeÅ£ii, dezgustaÅ£i de engleză, au renunÅ£at să o mai folosească vreodată, urmând să se înÅ£eleagă la viitoarele întâlniri numai prin gesturi.
Autor Alex. Ştefănescu
