O confirmare de 100 de ani – “Corporatismul nu se potrivește cu România”!
“[Corporatismul] nu se potrivește cu România, unde țăranii, 80% din populație, sunt si muncitori si proprietari în același timp! Cum să desparți munca și capitalul in țărănime? (…) Munca in tara romaneasca inseamna, inainte de toate, munca taraneasca.
Si se mai intampla un lucru: ca isvorul intregii munci este aceasta munca taraneasca. Ca si meseriasul, si negustorul, si salariatul intelectual nu au alt isvor decat isvorul muncii taranesti. Cand seaca acest isvor, seaca totul pana sus.
(…) Ideea nationala este insusi sangele conceptiei national-taraniste. Intreg programul nostru se intretine din acest sange.
Dar este un sange care circula normal in artere si vine, printr-o inima sanatoasa.
Nu e un sange in febra si ale carui reactii sa fie prea in vazul oricui. Si nu circula pe vase sclerozate gata sa plesneasca la toata clipa.
Curge asa de firesc, ca nu avem nevoie de emotii spre a-l arata. Altii il arata in sticlute colorate. Il sporesc cu seruri artificiale ori cu transfuzii. Il prezinta cu reclama…
Nu e sange autentic. Nu e marfa romaneasca. E “Made in Germany” … “Made in Italy”
Nationalismul nu se importa.
Cum nu se importa apa curata de baut. Ea iese din fantana pamantului tarii sale; cu cat mai adanc, cu atat mai curata si mai bogata.
Sufletul țăranului român: iată fântâna adevaratului naționalism românesc
(…)
Nationalismul care porneste de jos, din adancuri, strabate si hraneste toate straturile pana sus, aducand pretutindeni adevarata indestulare. Nationalismul adevarat este rodnic in timp de pace numai pe terenul social, prin fapte pozitive.
Este si un nationalism diversionist si exploatator, utilizat cu mestesug, la momente critice, de clasele dirigente, cand celelalte mijloace de stapanire esueaza.
Si este si un nationalism de fapte, netrambitat, acela care se valorifica pe terenul muncii sociale, ridicand intelectualiceste, moraliceste si economiceste clasele muncitoare de baza.
A imbina ideea nationala cu ideea sociala inseamna a realiza fapta inaltarii natiunii.
Partidele liberale si conservatoare au cultivat ideea nationala adeseori in scopuri egoiste de clasa; au ignorat aproape intotdeauna ideea sociala: viata maselor natiunii.
Socialistii, dimpotriva, au cultivat ideea sociala studiind nevoile (mai ales materiale) ale maselor, dar au dispretuit ideea nationala punandu-si nadejdea de prefacere spre bine a societatii in actiunile – mai mult in sperantele unei revolutii – mondiale, peste hotarele nationale. Pentru ei problema nationala aproape nu exista.
Ei bine, Partidul national taranesc intelege sa asocieze, sa imperecheze, sa cunune nationalul cu socialul, ca din fecundarea acestor doua idei sa iasa fapta binefacatoare. Iar “socialul” pentru noi e “taranesc”, si “nationalul” tot “taranesc”. Pentru noi taran este natie; este neam; este tara.
“Clasa taraneasca este natiunea insasi”, scria Eminescu.
“Aceasta este clasa cea mai pozitiva din toate, cea mai conservatoare in limba, port, obiceiuri, purtatoarea istoriei unui popor, natia in intelesul cel mai adevarat al cuvantului.” (Mihai Eminescu)
(…)
Pe terenul practic, noi nu putem ignora realitățile vii din propria noastră țară, realități cu care avem a conta și a lucra, ca să nu pierdem energia cercând zadarnic să zidim … “castele în Spania”
Eminescu – a cărui lectură v-o recomand mai mult pentru a cunoaște ce însemnează naționalismul curat și adânc – spunea într-unul din articolele sale (“Despre Program”):
«Orice politică nu poate lucra decât cu elementele care sunt date, iar nu cu cele pe care și le închipuiește a le avea.»
(…)
Nu este posibil un echilibru durabil în sat, pe bază românească solidă, cât timp românimea constă dintr-o țărănime ignorantă, roasă de boli, sărăcită și înzestrată cu virtuți pasive, care suportă tot felul de exploatări și umilințe.
(…)
Educarea sănătoasă a conștiinței naționale, cooperația care elimina radical parazitismul din câmpul economiei naționale agricole; școala practică pentru toate vârstele și ambele sexe la sate; o viguroasă campanie de combatere a boalelor sociale; o campanie de viață higienică a sătenilor și de lucrări edilitare și civilizatorii la sate; o administrație gospodărească, simplă și ieftină; o viață nouă economică, morală și politică a satelor – ceea ce nu înseamnă să nu încadrăm munca sătenilor într-o disciplină a muncii naționale solidare.
Cat timp nu vom face din elementul etnic national – taranul – un element inzestrat cu virtuti active creatoare: cultura, sanatate, munca rationala si disciplina, liber economiceste, vom avea vecinic o problema nationala.
…Orasele se vor popula cu romani in masura in care va spori si va progresa populatia taraneasca – singurul si marele rezervoriu al romanismului – care trebuie ajutata cu scoli, cu indrumare la meserii si comert, cu credite, cu organizare.
Statul este in drept si este obligat sa sprijine in mod special elementul romanesc, ca opera de reparare a unei nedreptati nationale. Statele dominante din trecut au asuprit pe romani si mai ales pe tarani si au favorizat elemente de alte nationalitati.
(…)
Problema națională la noi se rezolvă automat soluționând marea problemă socială a țărănimii române. Și nu cu metode “dictatoriale”, care n-au lipsit niciodată guvernele oligarhice, ci cu însăși frământarea maselor, cu consultarea lor, cu participarea lor, cu metoda democrației țărănești organizate.
Pesimismul e dovadă de slăbiciune. Avem dreptul să film optimiști. Neamul românesc s-a păstrat – grație țaranului român – în lungul veacurilor, sub stăpâniri străine și apăsatoare. Acuma, când toți fiii sunt strânși laolaltă în țara lor, când au arma suprema a statului lor, acuma să se teama de … copleșirea elementului “minoritar”?
Această populație românească – prin care s-a păstrat neamul și țara și care constituie garanția unității și durabilității statului românesc – este populația de bază, care asigură caracterul național al statului român.
…Cooperatismul alaturi de opera educativa de masa rezolva complet si radical problema la sate.”
Autor: Ion Mihalache, ”Țărănism și naționalism”
Regasirea frumosului pierdut
NOTA
Ion Mihalache (n. 1882) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte al Partidului Național-Țărănesc. A decedat la 5 februarie 1963, în chisoarea Râmnicu Sărat.
