O IDEE FALSĂ: ROMÂNII BLESTEMAȚI SĂ FIE ”RĂSĂRITENI”?
Intr-o conferinta de „oameni subțiri” si firesc, prezidata de Adrian Nastase, iarconferentiarul, nimei altul decat dl. Răzvan Theodorescu, un fost om de stânga …care tot semnalizează la dreapta… Să ne convingă ne aruncă fără drept de apel în Europa … Lui ,”Orientală”... Sau in ”Răsăritul Europei”, acolo unde nu s-ar aplica regulile democrației de factură occidentală. Ei, chiar așa!?
Problema e că Răzvan Theodorescu vede această „situare” ca un
continuum istoric, un destin de care nu putem scăpa.
Găsiți principalele declarații ale lui Răzvan Theodorescu sintetizate de Agerpres – probabil s-au spus mai multe, dar nu avem acces la toată discuția. Interesant este că ideile astea au fost lansate la o dezbatere
moderată de Adrian Năstase în cadrul Fundației Nicolae Titulescu. Fundamentarea teoretică a lui Răzvan Theodorescu are un scop practic și imediat. Dacă românii sunt destinați istoric unui model autocratic de guvernare, specific răsăritului european, atunci este clar că nu poate fi decât o … greșeală adoptarea modelului occidental care l-a aruncat pe Adrian Năstase în pușcărie – iar românii n-au cum merge împotriva propriului destin istoric!
Titlul conferinței este și el unul care lansează o idee periculoasă: ”Între unitate și contradicție: cele două Europe”. Măi, să fie! Din nou o chestie cu relevanță practică – un alt fel de a vorbi despre ”Europa cu două viteze” atât de populară în unele cercuri ale Uniunii Europene. Ideea este de acceptare a faptului că țările Europei de Est (din punct de vedere geografic) au un specific ”răsăritean” ce nu poate fi schimbat. Până acum teza intelighenției românești a fost de respingere a ”Europei cu două viteze” – sub acoperișul lui Adrian Năstase acum Răzvan Theodorescu aruncă în balanță greutatea sa de academician și istoric al civilizației bizantine pentru a fundamenta din punct de vedere istoric acceptarea existenței a ”două Europe” mentale – și implicit administrativ, legal, economic, politic etc.
Ideea principală lansată de Răzvan Theodorescu ar fi: românii au un ”mental răsăritean”, puțin iubitor de democrație, mai degrabă înclinat spre autocrație, se plasează pe o hartă mentală apropiata de „tradițiile” fostei monarhii austro-ungare și apropiată de fostele (?) imperii rus și turc. Cu lumea occidentală trebuie adica să rămânem în relații bune, dar si apropiați de periferia răsăriteană. Merită observată grija cu care Răzvan Theodorescu s-a ferit să ne bage în ”Balcani” – atât geografic cât și mental.
Concluziile imediate sunt evidente: ”Europa cu două viteze” este o consecință practică a ”celor două Europe”. Există deja modelate câteva viziuni despre ”Europa cu două viteze” – paradoxal este faptul că abia prin legitimarea și legiferarea acestui concept România va deveni cu adevărat o colonie a Europei Occidentale, diferența intre ”răsăriteni” și ”occidentali” fiind legată de înclinația către ”autocrație”, respectiv ”democrație”.
Cu autocrația lucrurile sunt destul de clare: sistemul politic în care guvernarea este concentrată în mâinile unei singure persoane.
Statul de drept este o chestiune mai complexă și în esență cuprinde
separarea puterilor în stat (executivă, legislativă și judecătorească), egalitatea tuturor în fața legii și respectarea drepturilor omului. Nu știu cine și-ar dori cu tot dinadinsul să trăiască într-un stat în care întreaga putere este concentrată în mâinile unui singur om sau a Binomului, o asociație de băieți de baieti…(oligarhie putiniana?).
Ideea asta mistică și nebuloasă a ”autocratului luminat” care ”rezolvă întrebările” (cum se zice la Chișinău) este unul din punctele centrale ale propagandei ruse care justifică domnia îndelungată a lui Vladimir Putin, mai nou se lipește perfect pe ceea ce face Erdogan în Turcia si Orban Viktor in vecini….
Însă toate autocrațiile (indiferent cât de eficiente și de succes sunt) au o mare problemă: transferul puterii. De obicei se lasă cu lovituri de palat, asasinate, lupte de stradă. Rar se ajunge la acorduri în spatele scenei … Poziția de autocrat este… prea atractivă, toată lumea o vrea…
Nu neapărat pe ultimul loc am lăsat rasismul inclus în ideea asta a ”mentalului răsăritean românesc”. O ”specificitate” românească prin care este justificată transformarea României în colonie (pentru că asta înseamnă Europa cu două viteze!) nu poate fi decât rasistă, mai ales în formularea asta a unui destin istoric de care nu putem scăpa.
Pornisem acest articol cu gândul la erorile istorice ale raționamentului lui Răzvan Theodorescu, însă mai importante mi s-au părut efectele imediate ale lansării acestor idei. Las pentru altă dată discuția istorică. În orice caz, dacă această idee ar avea câștig de cauză problema nu este doar justificarea și fundamentarea la un nivel profund a acțiunilor politice recente. Problema cea mai mare este că avem de-a face cu o schimbare profundă de paradigmă: renunțarea la perceptele generației de la 1848, cea care a demarat procesul de re-apropiere a românilor de civilizația europeană occidentală. (G.Damian)
