O nouă ipoteză, PODUL LUI TRAIAN construit de Apollodor sau de arhitectii lui Burebista!?

Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul „antichitatea românilor”, că în răstimpul anilor 103-105, arhitectul Apollodor din Damasc a construit un mare pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia cea bogata şi să o transforme în provincie romană! Faină si importanta informatie, mai ales cand este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, pomenita si de Dio Cassius, podul fiind considerat atunci cel mai SOLID din Imperiul Roman! Numai că informaţia nu prea pare bine documentata, mai ales că nici nu are „acte” destule, ca sa nu ridice intrebari !

„Cum adică nu pare bine documentata ?”
Din pacate, pentru istoria construcţiei acestui pod de către romani, nu există nici un document scris. Ca si  multe date ce lipsesc despre Dacia, una din marele puteri militare ale antichitatii! Nici de factură folclorică, nici epigrafică şi nici literară! Apoi să ne indoim că istoria veche este o materie de studiu logică?  Ori, această acţiune de construire a podului de la Drobeta, de catre Apollodor din Damasc, este oarecum ilogică ! Să vorbim întâi despre documente.    
Este cunoscut faptul că monumentul triumfal ridicat de Traian în urma victoriei împotriva dacilor şi cunoscut sub numele de Columna lui Traian, ramane o cronică în piatră, aproare cu valoare de unicat in domeniul informatiei istorice care relatează  detaliat cucerirea Daciei. Pe un asemenea monument, mai ales că este construit de acelaşi arhitect ce se presupune ca a ridicat şi Podul de la Drobeta, era practic imposibil să nu apară o asemenea realizare!  Fie si numai pentru satisfacerea orgoliului împărătesc a celui ce l-a construit. Este un fapt că fără existenţa acestui pod, poate că Dacia nu ar fi putut fi ocupată… Cu toate acestea, dacă întrebăm documentele în legătură cu acest pod, ele tac. Nu există dovezi literare sau epigrafice explicite care să ateste construcţia podului de către romani!

Există încă în folclorul aromânesc (un areal ce include si sudul Dunării) o baladă populară care vorbeşte despre construcţia unui mare pod… Să vorbim puţin despre logica acestei afirmaţii tratată de specialişti ca „bătută în cuie”. De ce ?
1. În primul rând este  greu explicabil ca soldatii romani să fi putut construi podul de la Drobeta într-un răstimp atât de scurt (numai 2 ani), în condiţiile în care unul dintre maluri se afla teoretic, și chiar practic, încă în stăpânirea dacilor!
2. În al doilea rând este oarecum imposibil ca Decebal, pentru care libertatea poporului său era mai presus de orice altceva, să stea cu mâinile în sân şi să privească cum se construieşte un pod care punea în pericol însăşi existenţa statului dac!
3. În al treilea rând afirmaţia este ilogică întrucât cercetări efectuate de către ingineri constructori importanti au pus în evidenţă faptul că, ținând cont de tehnica actuală şi pe vreme de pace, este necesar un timp aproape dublu pentru finalizarea unei asemenea construcţii! Atunci era război! Batalii intre daci si romani mai avusesera loc, in sudul Dunarii, pierdute de legiunile romane avansate, Iar imparatul Traian nu era un copil care se juca de-a războiul, să nu-şi dea seama că-şi decimează armata în van, fără o deplasare masiva de legiuni, bine sustinute de „spatele frontului”, pentru finalizarea acestei campanii militare. Tocmai de aceea pe Columnă armata romană poate sa para ca  trece si  PE UN POD DE VASE !

Să vedem, totuşi, ce alte amanunte sau interpretari pot fi  cu Podul DE PIATRA construit de Apollodor. Cine putea  „monta”  si inainte de Apollodor un pod  peste Dunăre?
Ni se pare verosimil şi mai logic din punct de vedere istoric ca Podul de la Drobeta să fi fost construit cu ceva timp înaintea marilor războaie daco-romane, pe timp de pace, climat mult mai propice pentru realizarea unei asemenea construcţii de referinta!
Cine şi de ce să fi construit această „perlă” a ultimei provincii cucerite de romani ?
Dacii stăpâneau, se stie, ambele maluri ale Dunării. Prin urmare este credibila ipoteza ca Podul să fi fost construit de ei, care deja se confruntasera, in sudul Dunarii, cu avangarda armatelor romane, in expansiune! Faptul apare cu totul logic după ce-l citim pe Strabon: „Burebista stăpâneşte peste tot teritoriul de pe ambele maluri ale Dunării”. Acelaşi autor ne spune: „(Burebista) trecea fluviul când dorea!”, fără ca Dacia să fie cunoscută ca o… putere navală la acea vreme! Dacă iarna Dunărea putea fi traversată uneori… pe gheaţă, cum se întâmplă în cazul atacului lui Decebal în Moesia, care era modalitatea de a trece Dunărea, vara, decât  pe un pod ?! Mai mult, pentru această afirmaţie există chiar şi sursa documentara ! O baladă populară aromână, intitulată „Puntea din artă” ne vorbeşte, valorificând probabil o legendă mai veche, despre trei meşteri, constructori iscusiţi, care au lucrat la construcţia unui pod peste Dunăre, vreme de şase ani ! A se observa că cifra se apropie de cercetările moderne.
Având în vedere că Regele Daciei stăpânea peste ambele maluri ale Dunării, este de la sine înţeleasă necesitatea geo-strategică a construirii acestui pod peste care Burebista „trecea fluviul când dorea”. Necesitate care se impunea, având în vedere faptul că Imperiul Roman încerca să-şi extindă dominaţia în sudul Dunării ! Prin urmare, este logic şi de bun simţ să conchidem că, de fapt, Burebista este constructorul podului de la Drobeta.
Si Apollodor doar a refăcut partea din infrastructura distrusa de dacii in retragere si din lemnăria incendiata  a podului. Evident  ca Traian  avea nevoie de o cale mai facilă pentru a-si trece uriasa armata necesara  cuceriri si jefuirii Daciei de bogăţiile ei aurifere si de sare, despre care se dusese vestea !

Ce se întâmplase insa cu podul în ajunul ocupaţiei romane ?
Decebal, strateg vestit, deloc surprins de atacul romanilor, distruge, probabil prin incendiere, in primul rand lemnăria podului. Faptul pare a fi atestat de bucăţi ramase probabil, din bârne arse, decopertate la fata locului. Deci, pentru a frâna în oarecare măsură invazia romană, Decebal, din necesităţi de strategie militară, distruge, fortat de imprejurari, opera înaintaşului său, Burebista. Cum probabil a facut si cu Turnurile de rezistenta (elemente dintr-o vastă sumă de lucrări de apărare) de pe Valea Oltului, ale caror vestigii se vad si azi. Caci era limpede: invazia cuceritoare a romanilor viza minele de aur si bogata Sarmisegetuza, asa cum si Roma era visul navalitorilor barbari…
Totusi, dupa ani, ideea reconstructiei unui mare pod, distrus dupa retragerea Aureliana se amana de frica navalitorilor, deoarece puternica stavila militara a Statului Dac, nu mai exista…) va fi, in parte, eliminata de un alt stralucit general, ajuns împărat al Bizanţului. Este vorba de CONSTANTIN CEL MARE, născut în vechiul oraş sarb Niş (fostul Naissus din Moesia Superior, in sudul Dunarii!). Dupa ce a reocupat o parte din Dacia, parasita de catre Legiunile si administratia aureliana, (adaugandu-si si titlul „Dacicus Maximus”) Constantin cel Mare – primul Imparat crestin al Bizantului – pune sa se construiasca un nou pod peste Dunare, intre Sucidava (Corabia de astazi) si Oescus, din sudul Dunarii. Marele Pod este inaugurat in anul 328, avea 2.400  metri lungime si a fost cel mai lung pod al antichitatii !
Sucidava fusese o puternica cetate dacica, cucerita de generalul Fuscus, iar la retragerea aureliana, in Cetate au ramas cantonate doua cohorte din Legiunea V-a Macedonica. Adica circa 1.000 de militari, alaturi de alti 2000 de localnici, marea majoritate femei… singure, ai caror barbati cazusera in razboaiele daco-romane. Despre istoria framantata a locurilor, despre al doilea pod peste Dunare (de data asta, daco-roman!) a scris si Dimitrie Cantemir, un mare carturar al inceputului de  secol XVIII, autorul, intre altele, a unei carti de referinta: „Hronicul vechimei ale moldo-vlahlor„...
Iată înca un argument impotriva unei netoate istoriografii maghiare ce sustine, absurd, ipoteza retragerii… a plecarii intregii populatii autohtone si a noilor paturi sociale daco-romane, odata cu armata imparatului Aurelian. Aceasta doar ca sa poata veni dupa 8oo de ani, viitorii secui pe terenul… ramas nelocuit al viitorului lor „pamant …stramosesc”!
Când, oare, vom înceta a mai ridica doar elogii… istorice, nu o data fara argumente, adresate cuceritorilor romani şi vom lasa sub semnul ignoranţei, realizările strămoşilor noştri reali, dacii, fara indoiala intre cei mai puternici dar și mai statornici locuitori ai Europei? (ddr)

Share on Facebook

Tweet

Follow us