O paralela intre autonomia Tirolului de Sud și cea a aşa-zisul Ţinut Secuiesc

Teme dezbătute la Universitatea de Vară Izvoru-MureÅŸului a Românilor de Pretutindeni

Asemănări, dar, mai ales, deosebiri faţă de Tirolul de Sud

 

CONSTANTIN SECARÄ‚ este  etnomuzicolog, cercetător ÅŸtiinÅ£ific la Institutul de Etnografie ÅŸi Folclor "Constantin Brăiloiu” al Academiei Române.  A încercat să deplaseze centrul de greutate al acestei dezbateri în domeniul culturii, "cu unele punctări social-politice …"

Între anii 2011 ÅŸi 2013 am fost beneficiarul unei burse de cercetare a Academiei Române, deoarece am propus un proiect care se intitula SituaÅ£ia actuală a folclorului muzical în comunităţile româneÅŸti din zona Arcului Intracarpatic – valoare identitară a spiritualităţii româneÅŸti în contextul multietnic ÅŸi multicultural european contemporan.

Eu fiind etnomuzicolog, deci cel care studiază folclorul ÅŸi muzica etnică. În acest context am avut posibilitatea de a face un stagiu de cercetare ÅŸi documentare, iar locul acestui stagiu mi l-am ales eu, în deplină cunoÅŸtinţă, ÅŸi cu proprie voinţă, ÅŸi anume în Tirolul de Sud, care este nordul Italiei, din punct de vedere administrativ. De fapt, ne referim la teritoriul cuprins în perimetrul provinciei italiene Bolzano. Acest Å£inut a fost colonizat, în Antichitate, de reÅ£i, primul popor non-indoeuropean cunoscut în zona MunÅ£ilor Alpi ÅŸi a fost latinizat de romani aproximativ în anul 15, înainte de Cristos, rămânând în stăpânirea Imperiului Roman până în anul 476, data prăbuÅŸirii Imperiului Roman de Apus. Zona a fost colonizată, ulterior, de popoarele germanice.

După anul 1363 teritoriul se va afla sub dominaÅ£ia Casei de Habsburg, aparÅ£inând, ca provincie austriacă, mai întâi de Sfântul Imperiu German, până în 1814, ÅŸi de Imperiul Austriac, între 1815 ÅŸi 1866, ca urmare a Congresului de la Viena, din 1815.

Apoi, între anii 1867 ÅŸi 1918 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar. ReÅ£ine atenÅ£ia o scurtă paranteză istorică, de 5 ani, între 1810 ÅŸi 1814, când Bolzano ÅŸi Basa Atesina, respectiv valea inferioară a râului Adige, au făcut parte din Regatul Italian, condus de Napoleon.

La sfârÅŸitul Primului Război Mondial, acest teritoriu a fost anexat Regatului Italiei, purtând numele Alto Adige, aflat deja în uz în perioada napoleoniană. Această titulatură este valabilă atât pentru regiunea arondată oraÅŸului Trento, cât ÅŸi pentru cea aparÅ£inătoare de Bolzano.

În timpul fascismului musollinian, teritoriul a fost supus unui proces intens de italienizare forÅ£ată, prin care a fost favorizată emigrarea populaÅ£iei italiene, îndeosebi la Bolzano, ÅŸi a fost interzisă folosirea limbii germane în cadrul ÅŸcolilor de stat, ceea ce a dus la dezvoltarea unor metode de învăţământ ilegal ÅŸi clandestin, pentru păstrarea limbii germane, prin aÅŸa-numitele katakomben schulen. În paralel cu o intensă campanie de italienizare a toponimelor ÅŸi chiar a patronimelor germane.

 

 

După al II-lea Război Mondial, ÅŸi până la sfârÅŸitul anilor ’80, ca provincie autonomă, în cadrul celor 5 provincii autonome italiene – ConstituÅ£ia Italiei cuprinde acest aspect – Alto Adige a fost zguduită de ample acÅ£iuni teroriste, prin înfiinÅ£area formaÅ£iunilor paramilitare teroriste, intitulate, în traducere, Comitetul pentru eliberarea Tirolului de Sud, constituit în 1956, ÅŸi apoi formaÅ£iunea Ein Tirol, în anii ’80. Ambele formaÅ£iuni au organizat mai multe atentate cu bombe artizanale, care vizau, în principal, sabotarea dezvoltării economice a regiunii, cu scopul de a institui o miÅŸcare de autodeterminare care ar fi urmat să producă desprinderea de Italia ÅŸi anexarea la Austria, urmărindu-se apoi, sub suveranitatea austriacă, unificarea politică a întregii regiuni istorice a Tirolului.

Din anul 1972, anul promulgării Legii statutului special pentru Trentino ÅŸi Alto Adige ÅŸi până în prezent, în Alto Aduge se construieÅŸte o coexistenţă – să-i spunem paÅŸnică, dar nu lipsită de tensiuni ÅŸi asperităţi – între populaÅ£ia majoritară germană ÅŸi minoritatea italiană. A treia minoritate importantă din regiune, cea ladină – ladinii sunt strămoÅŸii reÅ£ilor, cei care au populat prima dată acest teritoriu, contemporani cu dacii noÅŸtri si vrbind un idiom asemnator romanei – constituie, în ciuda procentului mic de reprezentare, sub 5 la sută, un important factor de stabilitate ÅŸi coeziune.

ReÅ£in atenÅ£ia, ÅŸi în prezent, unele tensiuni, camuflate, ce-i drept, care se manifestă în ocazii bine determinate, ca de pildă: Feurnacht – Noaptea Focurilor, o tradiÅ£ie legată de sărbătoarea religioasă catolică Sacre Coeur. În Tirolul istoric ÅŸi Alto Adige a fost instituit, de-a lungul timpului, obiceiul ca în noaptea acestei sărbători să se aprindă focuri pe munÅ£i ÅŸi înălÅ£imi, reprezentând inimi ÅŸi cruci, denumite Focurile inimii lui Iisus. În noaptea de 11 spre 12 iunie 1961, un grup de teroriÅŸti tirolezi au întreprins o serie de atentate, dinamitând stâlpi de înaltă tensiune statali. Ulterior au organizat ÅŸi alte atentate, revendicate de organizaÅ£ia Ein Tirol.

Din 2009 ÅŸi până în prezent, în timpul acestei sărbători, pe Muntele Pascolo, deasupra oraÅŸului Bresanone, a fost expusă, sub formă luminoasă, an de an, inscripÅ£ia Ein Tirol, cu trimitere care aminteÅŸte atât de organizaÅ£ia omonimă, cât ÅŸi de intenÅ£iile secesioniste – toate camuflate sub forma unei tradiÅ£ii tiroleze bicentenare ÅŸi a unor pretexte religios-culturale, precum sărbătoarea religioasă, istorie, obiceiuri, tradiÅ£ii ÅŸ.a.m.d.

SituaÅ£ia s-a repetat ÅŸi în 2012, când am fost eu acolo ÅŸi a dat naÅŸtere unui protest vehement din partea organizaÅ£iei naÅ£ionaliste italiene Unita. De asemenea, pot fi identificate ÅŸi unele gesturi politice actuale, care ar putea fi identificate sub caracterul unui gest separatist.

În acest context amintim că la 19 iunie 1992 s-a ratificat, în cadrul ONU, închiderea chestiunii sud-tiroleze ÅŸi a diferendului internaÅ£ional dintre Italia ÅŸi Austria.

La 19 iunie 2012, preÅŸedintele Regiunii Autonome Bolzano, Luis Gunwalder, a sărbătorit acest eveniment, nu la Roma, cum ar fi părut firesc, la invitaÅ£ia preÅŸedintelui Republicii Italiene sau a Parlamentului Italian, ci la Viena, ca invitat special în cadrul Parlamentului Austriei. Poate sună cunoscut!…

 

Câteva concluzii ÅŸi câteva comparaÅ£ii cu situaÅ£ia din Transilvania

În sprijinul solicitării, din ce în ce mai insistente, a autonomiei maghiare pe criterii etnice în Transilvania, liderii minorităţii maghiare din România invocă modelul european de succes al provinciei autonome Bolzano, privind aplicarea acestui tip de guvernare. Am menÅ£ionat, mai înainte, câteva din realităţile istorice ÅŸi politico-sociale din această provincie. SituaÅ£ia din Transilvania este cunoscută, asemănările pot fi generate de apartenenÅ£a ambelor regiuni la Imperiul Austro-Ungar, însă, după destrămarea acestuia, la sfârÅŸitul Primului Război Mondial, România ÅŸi Italia ÅŸi-au întregit teritoriul în mod diferit: prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în situaÅ£ia României ÅŸi prin anexarea Tirolului de Sud, în cea a Italiei. În această perspectivă existenÅ£a minorităţilor maghiară ÅŸi germană în spaÅ£iul transilvănean face parte din acelaÅŸi context multietnic imperial, specific ÅŸi nordului Italiei.

Dacă ne raportăm la subiectul autonomiei pe criterii etnice, similitudinile se opresc însă aici, căci sunt contrazise de numeroase diferenÅ£e: 

1. Tirolul de Nord, de Est ÅŸi de Sud formează o unitate teritorială considerată, până la un punct, omogenă, chiar dacă , din punct de vedere lingvistic, există diferenÅ£e dialectale destul de importante între cele trei miniregiuni, cu deosebire între Tirolul de Sud ÅŸi cel de Nord; prin comparaÅ£ie, aÅŸa-zisul Å¢inut Secuiesc, ca enclavă formată din vorbitori de limba maghiară, se află în centrul României, învecinându-se cu regiuni locuite doar de români;

2. Oricât ar fi de diferiÅ£i, din punct de vedere cultural, italienii, ladinii ÅŸi germanii, locuitori ai acestui Å£inut, împărtăşesc, cu toÅ£ii, aceeaÅŸi credinţă religioasă: creÅŸtinismul romano-catolic; deosebirea fundamentală, din punct de vedere confesional, dintre Alto Adige ÅŸi Sud-Estul Transilvaniei constă tocmai în varietatea exprimărilor religioase în cadrul acestui Å£inut românesc, unde există o corelaÅ£ie strictă între apartenenÅ£a etnică ÅŸi cea religioasă;

3. PrezenÅ£a ÅŸi implicarea statului în acest zone: Alto Adige se bucură de  autonomie politică, economică, juridică, culturală, în conformitate cu ConstituÅ£ia italiană, dar statul îÅŸi exercită o prezenţă efectivă, clară ÅŸi hotărâtă, prin instituÅ£iile sale specifice: armată, forÅ£e de ordine, carabinieri, garda financiară, ale căror posturi sunt ocupate exclusiv de cetăţeni italieni. Cu toate acestea, cetăţenii italieni, cei 25 la sută, trăitori în Tirolul de Sud, reclamă tot timpul o mai hotărâtă prezenţă a statului;

4. Rolul ÅŸi importanÅ£a ÅŸcolii în viaÅ£a socială sunt binecunoscute. În Tirolul de Sud, învăţământul de stat este partajat în ÅŸcoli cu predare în limbile celor trei naÅ£ionalităţi;

5. Camuflarea unor acÅ£iuni naÅ£ionaliste, prin aÅŸa-zisele tradiÅ£ii culturale ÅŸi obiceiuri religioase, reprezintă, din păcate, un element comun în manifestările de ordin iredentist din sud-tirol ,ca  ÅŸi din aÅŸa-numitul Å¢inut Secuiesc.

În acest caz poate fi făcută o paralelă între inscripÅ£iile naÅ£ionaliste tiroleze din Noaptea Focurilor ÅŸi inscripÅ£iile iredentiste precum Terra Siculorum ÅŸi  cele monolingve; tensiunile legate de arborarea  drapelelor secuiesc si ungurescsau pelerinajul, aÅŸa-zis cultural-religios de la Åžumuleu-Ciuc, promovat cu insistenţă în ultimii ani de însăşi autorităţile statale maghiare.

Toate aceste realităţi, din cele două ţări, pot fi văzute ca interferenÅ£e ale iredentismului revanÅŸard, prin care este deplânsă destrămarea Imperiului Austro-Ungar ÅŸi pierderea vechilor teritorii”. (Sursa:Dan Tanasa blog)