O situație de șaizeci de miliarde de ori mai complicată
Pachetul de ajutorare a Ucrainei este doar un preambul. Cu toate că e supărător, vă voi repeta faptul că actualul conflict este unul existențial pentru cel puțin o putere mondială.
La ora actuală avem trei puteri mondiale:
# SUA – liderul actual-,
# China – liderul în ascensiune – și
# Rusia – putere a trecutului cu capacități suficiente pentru a rămâne putere a momentului.
Ucraina nu înseamnă Ucraina, ci vârful de lance a unei arme a cărei construcție a început imediat după căderea comunismului. Înainte de Ucraina a fost Germania de Est, apoi Cehia, Ungaria, Polonia, apoi Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia de Nord, România, Slovacia, Slovenia s.a.m.d.
Toate aceste extinderi s-au constituit într-o armă coerentă îndreptată împotriva Rusiei. Dacă mai țineți minte, prima extindere a NATO a fost cerută de țările din „primul val” ca efect al Primului Război din Cecenia. Nu vi se pare că rimează teribil cu actuala extindere a NATO în Suedia și Finlanda? Desigur. Iar planul este unul aproape identic cu Anaconda.
Doar că nici poziția SUA de acum nu mai e similară celei de atunci și nici aliații nu mai sunt aceiași. Atunci SUA își atrăsese China de partea sa pentru a învinge URSS. Acum China e de partea Rusiei. De asemenea, atunci SUA erau o putere economică încă dominantă. Acum SUA nu mai e o putere economică. Deci?
Cu toate că treburile par simple, ele sunt extrem de complicate. Pierderea Ucrainei a fost de la bun început o chestiune inacceptabilă pentru Rusia. Dar și o scăpare extrem de penibilă a politicii lor externe.
Revoluția portocalie a fost o chestiune impardonabilă în care încă nu știm vectorii subterani. Desigur, știm toate mișcările făcute de Nuland, dar nu cunoaștem dedesubturile acelor mișcări.
Cum de-a putut Nuland să se miște liberă acolo?
Cum de au apărut ca ciupercile după ploaie organizațiile sorosiste?
Și, desigur, multe alte elemente între care vizitele diverșilor oficiali americani după 1990. În ciuda faptului că Ucraina era ancorată la Rusia, acele vizite au un aspect destul de ciudat și arată mult mai dubios acum, când vedem la ce au condus. E improbabil ca rușii să nu fi știut și la fel de improbabil e ca ei să nu fi reacționat.
De reacționat nu au reacționat, s-a văzut. Dar de ce? Ei bine, asta e foarte dubios!
Nu o să intru pe tărâmul controverselor, astfel încât prefer să lucrez cu materialul brut, cunoscut de toată lumea. Estul Europei – ne spune teoria – este cheia controlului Heartland-ului, iar controlul Heartland-ului este cheia controlului Insulei Lumii. Așadar, prin prisma teoriei, atunci când era puternică, SUA de fapt doar amenința lumea. Făcea ce dorea, asemeni lui Baiazid care cucerea în stânga și-n dreapta, dar nu reușea să cucerească Constantinopolul. Când a bombardat absolut aberant Iugoslavia, SUA nu a făcut-o ca efect al problemelor de acolo, probleme pe care spionajul lor le generase, ci pentru a arăta tuturor că are intenția să-și adjudece Estul Europei. Prima extindere a NATO a fost mai mică deoarece strategii au considerat că o extindere masivă ar putea genera reacții nedorite. A doua extindere a fost mai mare pentru că se considera că Rusia nu poate să reacționeze. Valurile NATO au fost atent calculate, semn că teoria Anacondei n-a fost nicio clipă abandonată. URSS, ascultând cântecul de sirenă al SUA, nu a făcut altceva decât să-și ia țeapa vieții sale. Iată de ce a murit.
Continuatorul de facto al URSS, Federația Rusă, a înțeles prin intermediul lui Putin care-i jocul. În timp ce încă la butoane se afla Elțîn, Putin – din poziția de premier – a consolidat serviciile secrete și armata. Totul într-un mod extrem de discret. Apoi a fixat anumite limite economice. Cedarea puterii lui Putin s-a făcut într-un moment critic, în care Mihail Hodorkovki se pregătise să „externalizeze” cea mai mare parte a averii Rusiei, concernul Yukos. Cei care nu știu care-a fost treaba cu Hodorkovski, trebuie să afle că dacă acesta ar fi reușit să vândă Yukos, așa cum fusese plănuit, acum Federația Rusă n-ar mai fi existat. Poate am fi avut de-a face maxim cu un stat rus limitat la zona europeană și cam atât. Așadar, ceea ce i s-a întâmplat lui Hodorkovski a fost prima linie roșie trasată de Putin. De-atunci, Putin a reușit să tragă mai multe linii roșii, ultima dintre acestea fiind Ucraina. De ce Ucraina? Pentru că Ucraina e Rusia din orice punct de vedere ai lua-o! Ucraina este nu doar parte a hinterlandului rus, ci ultima redută a estului european. Așadar, luarea Ucrainei echivalează cu un mat dat Rusiei.
Dacă privim obiectiv situația vom constata cum, în mai multe rânduri, Rusia a cerut o remiză. Inclusiv Ucraina a fost negociată ca o remiză acceptabilă de ambele părți. Asta prin negocierea neutralității sale absolute.
O Ucraină neutră ar fi putut să salveze aparențele.
Ce însemna neutralitatea? Un baleiaj de putere între unii și ceilalți. A fost Kucima, apoi Iuscenko(pro Vest), apoi Ianukovici(pro Est). Lovitura de stat prin care a fost eliminat Ianukovici a fost prima încălcare a acordului de neutralitate al Ucrainei. Apoi, rând pe rând, au venit altele, culminând cu impunerea la putere a târliciului actual, un actor deviant care e incapabil să înțeleagă faptul că viața reală nu e film.
Culmea, individul e atât de idiot încât a reușit să-și enerveze inclusiv stăpânii deoarece bagă prea adânc mâna în banii sosiți ca ajutoare, confundându-i cu indemnizația pentru prestația artistică.
Ultimele tentative de normalizare a situației dinspre Rusia au fost Acordurile de la Minsk, călcate în picioare de puterea de la Kiev. Și așa a început conflictul. Am făcut o istorie puțin mai mare pentru a înțelege exact configurația și detaliile inițiale. De aceea, ceea ce trebuie înțeles este că situația este una critică pentru Rusia. De fapt nu critică, ci de-a dreptul existențială.
Dar pentru ceilalți?
După cum am spus, nici SUA nu se află într-o poziție perfectă. Și-a pierdut de mult puterea de a stăpâni după bunul său plac, motiv pentru care acum își joacă ultima carte în Ucraina. Dacă va reuși să învingă prin intermediul Ucrainei, își va reveni cât de cât. Altfel va intra iremediabil pe derdelușul căderii.
Cu toate că meciul pare jucat, situația e încâlcită. SUA e puterea degenerată, astfel încât e capabilă de orice. Este exact ca nebunul care are o armă în mână. Că e capabilă de orice, puteți vedea limpede: pentru interesul său – și strict pentru acest interes! – a băgat Europa în întuneric, a dat foc Orientului și se pregătește să detoneze bomba asiatică.
Pentru a-și crește relevanța economică s-a apucat să exploateze câmpurile strategice, devenind primul producător de petrol al lumii. Arabia Saudită e infinit mai chibzuită cu resursele sale decât e acum SUA. Pentru a compensa lipsa gazelor de pe piața mondială a eliberat autorizații de exploatare care au distrus efectiv mediul în zonele locuite, transformându-le în deșerturi chimice. Pentru a-și crește relevanța pe piața circuitelor integrate au forțat producătorii principali să vină și să producă pe teritoriul SUA, în condițiile în care prețurile de acolo sunt de câteva ori mai mari, iar mâna de lucru specializată lipsește definitiv.
Exemplele date cred că sunt suficiente pentru a înțelege că puterea degenerată nu dorește, în niciun caz, să plece în liniște de la masă. În ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei, așa cum am mai spus, acesta este doar un preambul. Cei 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina au fost eliberați și cu OK-ul lui Trump.
Nu știu dacă ați aflat, dar trebuie să știți că votul republicanilor a fost obținut după ce a avut loc o discuție între Trump și Mike Johnson. De ce ar fi făcut Trump asta? Desigur, pentru că a înțeles că SUA joacă la cacealma și trebuie să meargă mai departe.
Acum vine partea tehnică. De ce a dat SUA banii? Cum bine știm, poziția lor financiară nu este deloc comodă. S-au forțat însă să dea cei 60 miliarde pentru a lua ochii prostimii. În același timp au pasat legea care permite confiscarea activelor rusești. Pe Telegram v-am povestit că nu-i vorba de o sumă semnificativă, doar vreo 6.5 mld. $ uitați de ruși prin SUA. Bani care pot fi recuperați din cei aproximativ 10 mld. $ investiții americane din Rusia. Oricum am da-o, chestiunea este marginală pentru ambele părți. Nici Rusia și nici SUA nu au sughițuri pentru acele sume. Însă, totul e făcut pentru a avea un precedent. SUA a pasat acea reglementare pentru ca europenii să facă același lucru, adică să confiște cele peste 200 miliarde EUR active rusești aflate în băncile europene. Din acești bani visează americanii că-și vor recupera investiția de până acum(cca 120 mld. $) și, de asemenea, vor da de lucru industriei lor militare. Cu alte cuvinte, îi împing și mai adânc pe europeni în rahat pentru a-și reveni ei. Iar sclavii din Europa aflată sub ocupație vor executa ordinele întocmai.
Vă voi mai semnala că Rusia e atacată acum și dinspre Armenia unde, după ce a pierdut poziția de menținere a păcii în Nagorno Karabah, i se vor face bagajele și din această țară. De asemenea, încercarea de explodare a situației în Georgia e tot un atac menit a slăbi Rusia. În paralel, americanii umblă cu coada ridicată pe la chinezi încercând să-i determine să o lase mai moale. Nu știu exact cum vor reacționa chinezii, dar de poziția lor depinde ecuația întregii probleme din regiune. Din câte știu, există la ora actuală inclusiv luptători chinezi în Ucraina, recrutați de ruși. Asta înseamnă că China și-a dat acceptul, dar la fel de bine poate fi o adormire a vigilenței rusești.
Ceea ce trebuie să înțelegem acum este că cei șaizeci de miliarde nu înseamnă mare lucru în actuala economie a războiului. Dar, fără doar și poate, având în vedere forțarea extraordinară a SUA, e clar că suntem în fața unui război de exterminare. Sunt informații care vorbesc despre o acumulare de peste 1.000 de soldați francezi în Odessa. De asemenea, Europa a accelerat livrările de arme către Ucraina. Mai mult, toate ambasadele Occidentului refuză să mai ofere servicii consulare persoanelor încorporabile. Așadar, ucrainenii rămași captivi și-au luat adio de la posibilitatea emigrării de acolo. Și, aș spune eu, nici cei care se află acum pe teritoriul Uniunii Europene nu prea cred că sunt în siguranță. Meciul, așadar, e pe față.
Nu mai e mult până la dezlănțuirea finală și sunt ferm convins că în acest conflict puterea degenerată, știind că nu mai are nimic de pierdut, se va arunca cu tot arsenalul înainte. V-am spus despre punerea pe poziție a arsenalului nuclear rus de pe submarine și de încărcarea bombardierelor strategice ale SUA. A fost doar un exercițiu, dar ar trebui să vă obișnuiți cu situația.
Nu am nici cea mai mică îndoială că în scurt timp ne așteaptă un război total și final. SUA e capabilă să-l înceapă. Asta dacă nu apare vreo minune, dar de la neamul ăla degenerat nu mă mai pot aștepta la absolut nimic normal!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com/
