O tara trista, plina de Hunor
Constatarea amara a poetului a fost rasverificata si ieri, cu ocazia esuarii celei de-a opta motiuni de cenzura impotriva Cabinetului lui Emil Boc. Premierasul cel viteaz care a reusit, iata, sa doboare opt dintr-o contralovitura, pusa la cale cu partenerii de la UDMR, tot mai fideli dupa infinitele concesii facute de guvernanti pe tema legii educatiei si a autonomiei maghiarilor. De altfel, chiar si la controversele de ieri pe subiectul Codului Muncii, pe seama caruia fusese depusa si motiunea, s-a vorbit copios in contradictoriu despre declaratiile premierului ungar Viktor Orban despre raptul Ardealului, dar si despre gestul imbecil, sovin si lezant al extremistului maghiar care l-a spanzurat pe Avram Iancu la Miercurea Ciuc, intr-un rudimentar si grotesc spectacol de papusi. Nu ca subiectele n-ar fi importante, dar nu se cuveneau amestecate de-a valma in caciula motiunii, tocmai din pricina importantei si gravitatii lor. Dar asta pare sa fie strategia adoptata de opozitie pentru a darama debilul dar rezistentul la motiuni guvern Boc. Tot asa cum aceeasi opozitie isi asezoneaza motiunile cu miscari sindicaliste anuntate de mare amploare, care nu reusesc in final sa adune nici un sfert din numarul protestatarilor cu care ameninta.
Disperarea opozantilor este insa pe masura sfidarii si a huzurului guvernamental cu care cabinetul Boc continua aplicarea de masuri nu doar nedrepte si prost croite ci si stupide si imature. Ca si cand ar vrea sa dea replici de aceeasi consistenta, opozitia raspunde la fel de haotic si de-a dreptul infantil daca n-ar fi varsta inaintata a celor scosi in strada. Multi dintre ei fara sa stie mai mult din proiectul care va reglementa munca in Romania decat ca este un cod al sclaviei, cum le-au bagat in cap liderii de sindicate.
Cu asa priza proasta la publicul larg, nu e de mirare ca noul Cod al Muncii nu a trezit atentia parlamentarilor, care s-au dedicat altor dispute. Ca sa confirme poetica zicala cu tara trista mustind de umor, Emil Boc a recitat din Eminescu, in vreme ce Crin Antonescu, intr-o dispozitie deloc lirica, le-a zis oblu in fata lui Boc si lui Basescu ca rad ca prostii intr-o tara tot mai abatuta.
Trendul poetic a trebuit intrerupt de parlamentarii maghiari Helemen Hunor si Verestoy Attila, care au recomandat temperare si revenire la subiect. Baci Verestoy este chiar de inteles: protestatarul extremist din Miercurea Ciuc, fondatorul Garzii Secuiesti, a anuntat ca locatia urmatoarei sale actiuni va fi decorul padurilor defrisate din Harghita. Kelemen insa, este, posibil ca, din cauza unor mici dificultati de traducere, sa fi inteles ca expresia poetica despre tara trista plina de Hunor este vreun atac la persoana.
Vifor Rotar
