Obiceiul sacrificarii porcului de Ignat
In vechiul Egipt, desi porcul era considerat un animal dezgustator, oamenii il jertfeau si il mancau, ritual in cinstea zeului Osiris, intr-o anume zi din an. Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii pastreaza multe elemente ale cultului: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), i se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul si in jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc), este inlocuita in colindul Siva cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia la indieni.
Prin ce filiera (greaca, romana, orientala) a ajuns porcul sa fie sacrificat ritual in spatiul etnic romanesc nu se stie cu exactitate. Semnificativ este faptul ca urme extrem de vechi ale ritualului sunt pastrate de romani la cea mai insemnata sarbatoare traditionala, Anul Nou. Ritualul taierii porcului aminteste de jertfele aduse in antichitate zeitatilor care apareau si dispareau, se nasteau si mureau in perioadele de innoire a timpului calendaristic.
Porcul isi viseaza moartea
Taierea porcilor avea loc intr-o anumita zi, la Ignat (20 decembrie), si intr-un anumit moment al zilei, de obicei in zori sau dimineata. Credinta ca porcul isi viseaza moartea in noaptea de Ignat, prinderea si injunghierea animalului, efectuarea diferitelor semne rituale pe corpul neinsufletit, jumulirea parului pentru confectionarea bidinelelor, parlirea sau jupuirea pielii pentru opinci, taierea corpului in bucati etc. ofereau suficiente momente pentru savarsirea practicilor rituale menite sa preintampine stingerea „semintei” porcilor, sa asigure sanatatea gazdei in noul an, sa alunge spiritele rele, sa prezica vremea pe o perioada mai indelungata de timp, sa fertilizeze ogoarele pentru a obtine roade bogate.
Ignat – o divinitate solara
Ignat este, se pare o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practica preistorica care supravietuieste in tinuturile romanesti extracarpatice. Perechea lui feminina, Inatoarea, este de asemenea asociata cu focul si rugul funerar. Femeile care lucreaza in ziua de Ignat sunt torturate si oparite cu apa clocotita, asa cum procedeaza si Joimarita la Joimari.
Zilei i se mai spune si Craciunul Tiganilor.
Cand se taie porcul, e bine sa te ungi cu sange pe obraz, ca sa fii ferit de varsat. E rau sa lucrezi in ziua de Ignat, fiindca iti vor rupe porcii straiele intinse pe gard. Cine nu aude la Ignat porc taindu-se e bine sa-si intepe degetul cu un ac, ca macar sa vada sange. Cand se taie porcul, e bine sa se dea de pomana o strachina plina cu faina si o mana de sare, ca sa nu se imbolnaveasca porcii ramasi in viata. Tot de Ignat e bine sa te manjesti cu sange de porc pe fata, ca sa fii rosu in obraz si sanatos in anul care vine.
Untura de la un porc negru taiat la Ignat este buna la vraji, indeosebi pentru bunul mers al oilor. Cu grasimea de porc taiat la Ignat se unge un mort banuit a fi strigoi. Cu carnea de porc negru taiat in aceasta zi se vindeca, acela ce o mananca, de boala de spurcat, care e un fel de durere ce se muta prin tot trupul. Vrajitoarele gatesc untura mare de la porcul taiat la Ignat pentru descantece de dragoste si alte farmece.
