Obiceiuri de Craciun: jocul “Caprei”
Capra a fost socotita de romani ca animalul care da semne daca vremea va fi buna sau rea. Jocul „caprei” (omorarea, bocirea , inmormantarea, invierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. In cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale in turmele pastorilor, succesul recoltelor – invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul „caprei”.
Jocul „caprei”, generalizat in toata tara la sfarsitul secolului al XIX-lea si fiind socotit un joc pagan, multi slujbasi ai bisericii au refuzat sa-l primeasca pe la casele lor, socotindu-l „nevoit de legea crestineasca” (Gr. Tocilescu). In zilele noastre, jocul a ramas un pretext pentru una dintre traditionalele manifestari artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare s.a., in culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodarilor si pentru urari bune cu prilejul Anului Nou. In unele zone se practica doua tipuri distincte de „capra”: – jocul caprei – bazat numai pe acompaniament muzical si jocul caprei inclus intr-un spectacol popular complex. Ca si celelalte jocuri cu masti practicate in timpul sarbatorilor de iarna, si in jocul „caprei” si-au facut loc, pe langa mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul), mastile de „draci” si „mosi” care prin stigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dand uneori o nuanta de grotesc.
