Obiceiuri disparute: VARVA, BLIDISELE, CALUTII, SIVA…
Pentru acest ritual, fiecare fata trebuia sa fie pregatita din timp deoarece nu se stia a cui masca va fi aleasa.
La casa fetei, “varva” intra singura in camera cea mai buna, pregatita special pentru ceremonie. Apoi, era adusa fata, care trebuia sa poarte cu ea un ulcior cu apa, in care au fost fierte “bolbote”, adica ierburi de leac.
Cu aceasta apa, “varva” este laita, astfel incat tot anul sa nu se atinga relele si bolile de ea.
Apoi, din bucatele pregatite, fata trebuie sa hraneasca “varva” cu mana ei, pentru ca tot anul sa nu se atinga de gospodariile din sat decat cu voia stapanilor. Ritualul nu dura mai mult de zece minute si era insotit tot timpul de ritmul dubasilor si scandarile cortegiului de flacai.
Pina la asfintitul soarelui, colindatul continua din casa-n casa, astfel incat, odata cu lasarea intunericului, toti barbatii erau adunati in jurul “varvei”.
BLIDISELELE
In noaptea de Anul Nou, de cum se insera, fetele se adunau la o casa.
Pe atunci nu se stia de Revelion, nici de radio sau televizor – "socializarea" era o realitate si o componenta permanenta in viata comunitatii.
Se lua sase blidisele (strachini, farfurioare, etc.) si una din fete punea sub fiecare cate ceva. Celelalte fete stateau cu spatele la masa.
Se intorceau apoi si isi alegeau un blidisel.
-
daca se gasea sub el o zgarduta (panglica cu margele purtata la gat) insemna ca vitorul sot va fi un om “scuturat”, maret, fudul.
-
daca sub blidisel se gasea un "piaptan", barbatul avea sa fie “coltat”.
-
daca se afla pita, barbatul ce-i era sortit fetei respective va fi bogat;
-
fatei care gasea lana, ii era sortit un om paros,
-
daca se gasea oglinda, feciorul avea sa fie frumos.
Se repeta de sase ori, de fiecare data alta fata aranja lucrurile sub blidisele. Daca unei fete ii pica de mai multe ori acelasi lucru, asa era.
DANSUL CALUTILOR
Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat si de confruntarea spiritelor rele cu cele bune. Si atunci este nevoie ca spiritele rele sa fie inlaturate fie prin prezenta unor personaje, a unor animale care au aceasta putere apotrofaica, fie prin zgomote care se fac cu biciul de la plugusor, cu talangile, cu buhaiul".
Dansul calutilor este foarte energic, foarte exuberant, cu miscari foarte rapide. Tinerii alesi sa poarte aceasta costumatie sint dansatori excelenti.
Dansatorii se imbraca in camasi de culoare alba, imaculata, culoarea sinceritatii.
Capul si gitul animalului sint acoperite cu pinza alba, peste care se lipeste coama din par de cal.
Profilul capului de cal este impodobit cu panglici, oglinzi, flori naturale sau artificiale, o exuberanta de culori, o explozie de bucurie.
Umblatul cu VASILCA (SIVA), de Anul Nou
Este un obicei al fierarilor, structurat dupa modelul colindelor cetelor de feciori, practicat in ajunul sau in noaptea Anului Nou.
Masca zoomorfa a colindatorilor de Craciun (Capra, Turca, Cerbul, Borita) purtata si jucata de un fecior este inlocuita in Ceata Vasilcii cu capul porcului jertfit la Ignat si impodobit cu cercei, margele, bratari, inele si, uneori, cu o basma colorata si asezat pe o tava sau un capac din lemn.
Obiceiul, numit local Siva, se compune din mai multe secvente: expunerea substitutului divinitatii, capul gatit al porcului, pe masa sau in alt loc, vizibil din casa colindata ori, in afara locuintei, in fata ferestrei.
Colindul cantat in care se exprima drama divinitatii (viata frumoasa si indestulatoare in padurile din munti, coborarea in vale ca sa bea apa, moartea violenta si parlirea – incinerarea – corpului, judecata de un juriu divin in care apare, adesea, „batranul” Craciun si Maica Precista), apoi urarea de „La Multi Ani!”;
Ceremonialul de Primire a darului, are ca finalitatea, de obicei, inmanarea unei bucati de limba sau un muschi al porcului.
Obiceiul este atestat in multe zone la traii in Ardeal, Moldova chiar si in sudul Romaniei.
TURCA Sl CERBUL, SUBSTITUTE ALE ZEULUI DIONYSOS
Zeita in ipostaza zoomorfa, substituita de feciorul cetei masculine care imbraca masca bovina la colindatul de Craciun, se numeste Turca, femininul de la taur. Turca se naste la confectionarea mastii cu acelasi nume, petrece si se desfata impreuna cu ceata de feciori, anturajul sau divin, si moare violent, prin lovire cu ciomagul, impuscare sau inecare, pentru a renaste la Anul Nou.
Turca actioneaza independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor Vatafului, se amuza speriind femeile si copiii, musca cu ciocul asistentii curiosi care se apropiau de ea, facea loc si aparau membrii cetei in timpul colindatului, solicita plata (darul) atat cat considera ca i se cuvine.
Turcasul, feciorul care imbraca masca, nu avea voie sa vorbeasca si nu insotea membrii cetei cand mergeau la biserica sau cu colindatul la preot…
Inainte de a muri, Turca joaca solitar, in centrul satului, dansul sau fara egal fiind numit Jocul cel Mare (Transilvania de Sud).
De Anul Nou, obiceiul Mosutilor si Babelor
In noaptea de Anul Nou, baietii le faceau Mosuti fetelor nemaritate, mai trecute, pe care fie ca nu le petea nimeni, fie ca parintii cautau feciori mai bogati, fie erau ele mai nazuroase.
De obiecei, Mosutul era razbunarea pusa la cale de un fecior respins sau parasit. Mosutii erau niste papusi…
Mosutii erau niste papusi mai mari facute din haine barbatesti vechi si rupte in care se indesau paie, iar pe cap li se punea o sapca rea sau o palarie rupta. Era un fel de sperietoare.
Mosutul se agata intr-un pom sau copac din gradina, curtea sau din apropierea casei, noaptea tarziu.
De obicei Mosutul se prindea la inaltime cat mai mare ca sa fie greu de dat jos. Uneori, ca sa ingreuneze luarea Mosutului, copacul era uns cu balega.
Cei care treceau pe drum si vedeau Mosutul, radeau si faceau comentarii ironice zile la rand, ducand vestea in tot satul.
Si fetele faceau Babe, pe care le puneau cu ajutorul unor copii pe care si plateau in apropierea caselor feciorilor mai trecuti.
Babele li se puneau la feciori de Boboteaza.
De multe ori se scria numele fetei sau feciorului caruia i se punea ori texte hazlii care faceau inconjurul satului.
Umblatul cu Malanca
Umblatului cu Malanca i se mai spune si a merge la malancuit, a malancui si colinda ce se canta altadata la fereastra:
«Gospodarilor de casa,
Slobozii malanca-n casa,
C-afara ploua de varsa…»,
Malanca se mai aude si astazi, in zona Bucovinei, la Fratautii Noi (pa langa localitatea Radauti), acompaniata fiind de fluier sau vioara.
In jurul Sucevei si Pascanilor – zona in care se intalneste mai des termenul de malanca – aceasta denumire coexista cu altele ca: hurta, turca sau turcii – malancitul, ca si uratul cu plugu mare sau buhaiu, care se fac la fereastra. Malanca mai intai vine de ureaza la fereastra – un alt flacau care spune cuvintele dupa o melodie acompaniata la fluier» sau «imbla cu clopot si ura la fereastra intai, pe urma intra in casa de joaca».
Tot in malanca mai intra si jienii, Bujor, mirele si mireasa cu alaiul lor.
In anul cand se face deodata cete de jieni si de Bujor, pentru a sesiza diferenta dintre ele, unul din "alaiuri" se imbraca in costumele nationale locale, iar cealalta – de regula Bujorenii – in haine militare.
Alaiul nuntii poate fi numeros sau redus la cateva personaje, dupa numarul tinerilor ce doresc sa participe in alaiul ei sau care n-au avut timp si posibilitati sa-si confectioneze o masca si un costum care sa le permita sa intre in randul frumosilor sau uratilor.
Mirele e mai mic de statura si gras, mireasa inalta si slaba, cu voal alb, coronita si flori de mireasa in mana.
Batajelu umbla cu batul impodobit cu flori de hartie – albe si rosii – si basma inflorata prinsa in cuie.
Preotul are cu el caldarusa si busuiocul cu care sfinteste casatoria.
