Obiceiuri inainte de Postul Craciunului – Sarbatoarea talharilor (I)
Saptamana dinaintea Postului Craciunului (8 – 14 noiembrie) este deosebit de importanta deoarece anticipeaza o serie de momente specifice celor 40 de zile care preced Craciunul.
In calendarul popular saptamana in discutie este evidentiata printr-o serie de „sarbatori mici”, dar cu valoare simbolica, ce se petrec in preajma primei luni a iernii, cand toamna este pe sfarsite, fiind deja „incuiata”, cand Sf. Arhanghel Mihail incepe sa elibereze treptat zapada si gerul iernii.
Din cele trei zile de Arhangheli (8 – 10 noiembrie), ultimele doua se suprapun peste primul Ciclu al Filipilor de Toamna – sarbatoarea lupilor – care in mediile pastorale hunedorene se prelungea chiar o saptamana. Baciul Baluse Petru din Fizesti, un sat din Tara Hategului, ne spunea ca „cel mai rau de lupi era pana la lasatul secului de dulcele toamnei, in 15 cand se mai potoleau”. Este o perioada care se intindea de la 10 noiembrie pana la trei zile inainte de „lasatul de sec”, cand se imperecheau lupii.
Sarbatoarea talharilor
La 11 noiembrie, Calendarul popular consemna o sarbatoare, acum cu totul uitata, a Sfantului Mucenic Mina, reprezentare a cinstei si dreptatii. Sfantul Mina, doveditor al raufacatorilor, era sarbatorit de acestia, cat si de cei pagubiti. Numita „Sarbatoarea talharilor”, se desfasura intr-un mediu ezoteric cu ajutorul unor practici magice. Ovid Densusianu consemneaza fugar sarbatoarea impreuna cu I.A. Candrea in „Din popor. Cum gandeste si simte taranul roman”, Bucuresti, 1908, si mai tarziu in 1915, in „Graiul din Tara Hategului”. Noi am intalnit expresia „batute-ar Sfantul Mina!” la o batrana din Rachitova, Tara Hategului, ca urmare a faptului ca o vecina i-ar fi furat o gaina; intreband-o ce inseamna, batrana a spus ca „Sfantul Mina ii pedepseste pe hoti si pe talhari”.
In unele sate se dadeau la biserica slujbe, acatiste si sarindare pentru aflarea hotilor si facatorilor de rele, dar si pentru implinirea blestemelor si aflarea unor taine. Procedeele erau cu siguranta din categoria „magiilor de intoarcere” (a lucrurilor furate, a faptelor talharilor) si prin extinderea magiei erotice, aducerea flacailor doriti de fete. Astfel in satele de pe Valea Muresului, in trecut, ne povesteste baba Norica, „fetele mari se duceau la biserica de aprindeau lumini, da’ puse cu intorsu’ de aprins ca sa intoarne inimile baietilor ai doriti”.
Prof. Marcel Laptes – etnolog – articol publicat in Ziarul Hunedoreanul
