Octombrie – despre divinizarea fenomenelor meteorologice
Denumirea populara a lunilor anului tradeaza de obicei un fundament mitic exprimat prin alegorii si personificari. Astfel, s-a intentionat sa se redea un anumit grad de divinizare a fenomenelor meteorologice specifice fiecarui sezon calendaristic, precum si a evenimentelor astronomice.
Astfel, numele lunilor de toamna, Rapciune, Brumarel si Brumar (denumiri pentru septembrie, octombrie si noiembrie) figureaza niste fapturi imbatranite inainte de vreme. In basmele referitoare la luna octombrie (Brumarel) sunt marcate caracteristicile lunii ce face tranzitia de la toamna la iarna.
Aproape in toate basmele, octombrie (Brumarel) este personificat printr-un „voinicel cu calul balan”, care calareste peste campii, dealuri si munti ca sa ia parfumul florilor. De fapt, prin anumite farmece, Brumarel seduce florile ca sa le ia mirosul. Intr-un basm se arata ca Brumarel, mergand calare prin vai si lunci, „intalneste o garofita sub care dormea o fetita cu sanul incarcat cu flori”.
Tanarul se apropie, fata se trezeste la nechezatul calului, iar Brumarel cere fetei o sarutare, dar fata ii ras-punde ca „Nu sunt o fata mare /Sa dau gura la /Ci sunt floare mare /Cine ma miroase moare”. La randul sau, tanarul se prezinta zicand ca nici el nu-i voinicul, ci „Un mandru Brumarel, /Mor florile dupa el, /Astazi sunt Brumarul mic ,/Florilor mirosu-l stric. /Maine sunt Brumarul mare, /Iau cu mine orice floare”. Tanarul tomnatec isi dezvaluie misiu-nea ce o are de indeplinit, aceea de a vesteji toate florile si de a scutura frunzele copacilor: „Seara peste ele pic, /La pranz nu mai e nimic, /Fetele la toate stric”.
Mai departe, basmul relateaza ca tanarul, deja imbatranit inainte de vreme (fecior tomnatec), merge impreuna cu floarea culeasa la maica-sa, Tomnica (personificarea toamnei), o batrana ce le incu-viinteaza casatoria.
Octombrie (Brumarel) este cea de-a doua luna din stravechiul calendar biblic, si, mai apoi, luna a zecea din calendarele reformate, cel iulian si gregorian. In mentalitatea populara, octombrie este luna „cand incepe sa brumuiasca”, adica sa cada bruma. Intr-o versi-ficatie populara se arata ca: „Brumarel e necajos si sufla rece /Pe unde merge, el parleste /Copacii verzi ii goleste. /Bruma cade pe ogoare, /Holdele is de mult in hambare /Lenesii tremura de frica /Si pielea le-o infurnica”.
arbatorile din aceasta luna se incadreaza, din punctul de vedere al meteorologiei popu-lare, unui timp de tranzitie.
Astfel, in aceasta luna intalnim fel de fel de practici specifice perioadei de trecere de la toamna la iarna, toate acestea fiind incorporate in sarbatori precum: Procoava (1 octombrie), Vinerea Mare (14 octombrie), Lucinul sau Ziua lupului (18 octombrie), Samedrul (26 octombrie).
In aceasta luna se faceau si observatii meteorologice. Daca frunzele copacilor cadeau in prima parte a lunii, era semn ca iarna va fi grea si timpurie. Pentru a sti din timp cum va fi vara viitoare, oamenii observau constelatia Closca.
Daca la apusul acestei constelatii ploua, insemna ca vara viitoare va fi devreme si roditoare in toate, iar daca ploua dupa apusul acestor stele, se preconiza ca vara va fi ceva mai tarzie, dar nu si rea. Sursa: Ziarul Crai Nou
