Of SUA (USA)! Democratia” americană sub lupă! (1)
A fost nevoie de câteva secole pentru ca americanii să perfecționeze acest model ocult, sistem în care puterea e exercitată în mod abscons, de către personaje proteice și evanescente, în vreme ce publicul are de ales dintr-o paletă de fantoșe care se schimbă o dată la câțiva ani, creând astfel iluzia democrației.
O adevărată pantalonadă.
Cu toate astea, chiar și sistemul ocult american are lacune și sincope. Astfel ajung la putere oameni care chiar își propun să exercite puterea.
Atunci, Sistemul (deep state) turează motoarele pentru a rafistola (cf. DEX: a repara sau a îndrepta ceva, fr. n.r.)erorile. Kennedy și Trump au fost două astfel de cazuri.
În schimb, dacă vrei să exerciți puterea „la vedere”, nu din umbră, cea mai mare problemă constă în faptul că ești mereu vulnerabil. Riști ca orice nemulțumire să se transforme într-o revoltă în care vulgul cere capul… ei bine, capul tău. Așa s-a născut Revoluția Franceză, Revoluția Burgheză. Așa apar loviturile de stat.
Adevărații puternici ai lumii au învățat ceva din execuțiile unor personaje precum Ludovic al XVI-lea și Marie Antoanete, țarul Alexandru și însuși Nicolae Ceaușescu.
Dacă Ceaușescu ar fi adoptat modelul „democrației” americane, se aciua în culise, îi punea pe Dăscalescu și pe Emil Bobu să facă două partide, unul Democrat și altul Republican, și să se certe seara la tv, fiecare cu „galeria lui”: Unul cu Manea Mănescu și Ștefan Andrei în spate, altul cu Postelnicu și Mizil. Polariza țara și făcea alegeri din 4 în 4 ani. În rest, controla (dicta) totul din umbră și, la moartea sa, preda puterea urmașilor săi.
Ăsta e modelul „democratic” american.
America e, în realitate, o plutocrație!
Comisia Trilaterală și Consiliul pentru Relații Externe au puterea pe care președintele și vicele nici nu ar visa că ar putea să o aibă vreodată. Nici n-ar fi benefic să și-o dorească.
Ultimul președinte american care a sfidat establishmentul a ajuns să aibă bucăți de creier împrăștiate pe rochia frumoasei sale soții.
În Rusia, China sau Turcia, lucrurile nu stau așa.
În China, puterea o are Partidul, în Rusia o deține Putin pe persoană fizică (el fiind tot produsul Serviciilor – KGB), în Turcia e Erdogan, în Arbia Saudită o exercită regele.
În relația cu cetățenii, sistemul politic chinez sau rus este mult mai transparent decât sistemul plutocratic creionat de oligarhii americani.
În Rusia, mai devreme sau mai târziu, Putin va cădea sau se va retrage – cum a procedat Gorbaciov. Nu există putere absolută când ești „la vedere”. Pentru că „puterea” e un concept dependent de sisteme.
Ceaușescu, spre exemplu, a avut întregul sistem în spate vreme de un sfert de secol, până într-o zi când s-a uitat în spate și acolo mai era doar un zid. Și-a dat seama repede ce se întâmpla, dar prea târziu pentru a mai schimba deznodământul cunoscut.
În schimb, în America lucrurile nu stau așa.
Oamenii sunt amăgiți cu iluzia schimbării. E ca și cum, dacă acum voi ați fi supărați pe firma Apple, ați iniția un boicot, ați renunța la Iphone și v-ați cumpăra Samsung, fără a ști că în spatele ambelor branduri se află același fond de investiții.
Nu vă mai place CocaCola? Ok, beți Pepsi. Dar dacă eu dețin și Coca-Cola și Pepsi, credeți că îmi pasă ce beți? Tertium non datur.
Și dacă aflați că eu dețin ambele companii, ce o să faceți? Nimic, tocmai fiindcă „tertium non datur” – în SUA există doar două partide în Congres, ciudat pentru un sistem care se pretinde „democratic”, nu?
Singura mea problemă ar fi apariția unei forțe independente, liberă de controlul meu. Una care să preia puterea, având sprijin popular, și să o exercite în antagonism cu interesele mele.
Noroc că, în SUA, în cadrul celor câteva sute de ani, deep state-ul a prevăzut și asta.
De aceea,
În America, în ultimii 50 de ani, presa liberă a dispărut!
Din câteva mii de proprietari de televiziuni și ziare, când au început preluările ostile, inițial au rămas câteva sute, apoi câteva zeci, apoi câțiva – giganții care au cumpărat tot, iar cei care nu s-au lăsat cumpărați au fost sabotați astfel încât să dea faliment.
Azi au mai rămas doar două corporații media, care dețin aproape toate televiziunile și site-urile de știri din America. Atât.
Iar ca să fie totul organizat, disciplinat, frumos, ambele corporații au în comun un nume: Vanguard. Fondul de investiții.
Controlând media, sistemul financiar, tipărirea de monedă (Federal Reserve este o instituție privată, nu a statului), cele două partide si o mare bucată din societatea civilă (via ONG-uri), tot ce am nevoie este să am mereu oameni hrăpăreți, dar nătângi, numai buni de aruncat în arenă ca voi să-i adulați, apoi să-i huiduiți.
Ipochimeni în care să vă puneți speranța și care, mai apoi, să vă dezamăgească. Dar stați liniștiți, vin alte tinere speranțe. Și tot așa.
Roțile se învârt (doar vă am pe voi, hamsterii mei, să dați din piciorușe), banii curg, eu devin tot mai puternic, voi deveniți tot mai săraci și mai ignoranți.
Așa arată perdeaua de fum în spatele căreia se află odiosul sistem plutocratic american.
America nu are nici cea mai mică legătură cu noțiunea de democrație autentică (după modelul lui Cleisthenes sau Rousseau).
America înseamnă simulacru (al orice), totalitarism și propagandă abrutizantă, după principiul divide et impera. Postarea aceasta nu conține o matimă, are doar rolul de a devoala realitatea din spatele acestui mult trâmbițat concept de „our democracy”, concept de care americanii nu se feresc să abuzeze ori de câte ori au un microfon în față, să îl arunce în fața maselor exact cum au aruncat bombe nucleare peste orășelele japonezilor, deși războiul se sfârșise:
De show off.
– va urma –
Autor: Dinu Popescu
Sursa: facebook.com
[…] PS: Această postare nu are un caracter șovinist. În istorie, America a oferit lumii și cultură, și tehnologie, și, într-o vreme demult apusă, libertate și prosperitate. Dar America de azi nu mai e America unde emigrau plini de speranțe europenii în urmă cu un secol.Când vorbesc de America aici, mă refer strict la „establishmentul” sau „deep state-ul” american, la oamenii dispuși să distrugă lumea și să ucidă adevărul, dacă adevărul are puterea de a le disturba propaganda.Nu mă refer la cetățenii americani care, din păcate, sunt și ei tot victime. Victime ale torturii psihologice, propagandei și nevolniciei la care îi condamnă traiul în țara lor. Victimele unor oameni lacomi, bolnavi și beți de putere, ale căror samavolnicii curmă zilnic, înainte de vreme, mii, sute de mii, uneori chiar milioane de vieți.”Prima parte aici: Of SUA (USA)! Democratia” americană sub lupă! (1) […]
f bine spus . la summitul de la sibiu 2019 , merkel , rute si macron au trasat sarcina lui johanis sa faca din psd aceiasi carpa a intereselor straine ca si pnl , astfel , indiferent cine castiga , interesele marilor puteri ramaneau neatinse . ce diferenta mai este intre psd si pnl , amandoua sint presul celor de bruxeles , si aplica toate mizeriile lor