Olandezul plutitor
Ca orice fost comandant de nava care se respecta, presedintele instalat la carma Cotroceniului este bantuit de metafore acvatice, intr-o tara in care se traieste prea mult pe uscat. Una dintre ele se inrudeste meloman cu cea mai cunoscuta piesa din patrimoniul de bijuterii marine al lumii. De la „Olandezul zburator” lui Traian Basescu i se trage o obsesie consistenta pentru austriecii, care poate nu zboara ca in celebra compozitie muzicala, dar plutesc vartos intr-un barcaz propulsat de gaze romanesti. Nu pe unde cristaline, ci pe valuri groase de petrol, naclaite in preajma tarmului romanesc de algele vascoase ale unor privatizari dintre cele mai dubioase. Sa scrutam o clipa marile in care navigheaza presedintele, profitand de mareea starnita de celebrul contract de privatizare al Petrom in favoarea austriecilor de la OMV, care a facut atatea valuri, mai mari decat la momentul incheierii afacerii.
Recentele majorari ale facturilor la gaze, pe care Traian Basescu se straduia sa ne explice, noua, populatiei infrigurate, intr-un limbaj economico-inflationist foarte nepotrivit jargonului de coverta pe care-l practica de obicei, sunt imputabile contractului ultrapagubos incheiat de statul roman cu compania?austriaca OMV cu ocazia privatizarii Petromului. Omul asupra caruia s-au indreptat tirul presei si sudalmile populatiei s-a numit Dorinel Mucea, negociatorul-sef al zisei privatizari sub guvernarea lui Adrian Nastase. Strans cu usa de ziaristi, omul a dezvaluit niste amanunte care pun intr-o noua lumina concesionarea resurselor de petrol si gaze ale Romaniei. „Manufactura” ar spune Caragiale. Potrivit spuselor lui Mucea, doar talentul de negociatori ai partii romane a facut ca majorarea sa fie de doar 8,3%, in conditiile in care olandezii o voiau mult mai mare. Tot indarjita incontrare a negociatorului roman a acordat olandezilor o redeventa fixa pentru doar 10 ani, in timp ce beneficiarii concesionarii si-ar fi dorit-o inghetata pe 30 de ani.
Dedesubturile privatizarii il fac insa pe Dorinel un simplu mucea fata de ceea ce ar putea descoperi CSAT-ul convocat de Traian Basescu pentru analizarea marilor privatizari in domeniul energiei, inclusiv preconizata privatizare a Romgaz, si atingerea pe care ar aduce-o sigurantei nationale.
Fantoma olandezului plutitor care bantuie atat de aprig imaginatia prezidentiala are un simptom vizibil si niste cauze ceva mai oculte.
Simptomul l-am vazut: stiind ca robinetul gazelor romanesti asculta acum de comenzi austriece, Traian Basescu se stropsea nu demult la rusi, erijandu-se in purtatorul de cuvant al intregii Europe, pe care o sfatuia sa faca presiuni asupra giganticului distribuitor de gaze de la Rasarit. Ipostaza penibiluta, mai ales in conditiile in care un stat infinit mai puternic si cu vocea mai baritonala precum Germania a preferat o abordare mai silentioasa si a incheiat un contract de distributie exclusiva cu rusii, printr-o conducta pe sub mare.
Cauzele sunt infipte in trecutul de ministru al Transporturilor al presedintelui, cand se gasea intr-o combinatie guvernamentala cu doua dintre personajele in compania carora l-au adus astazi alegerile. Calin Popescu Tariceanu, in calitatea sa de-atunci de ministru al Industriilor, decidea infiintarea SNP Petrom, a carei prima privatizare o incerca in premiera Radu Berceanu. Procesul era monitorizat de Traian Basescu, in calitate de negociator-sef cu Banca Mondiala.
La cat de impulsiv si imprevizibil in decizii il stim pe alesul natiei, Basescu ar fi in stare sa rezilieze contractul cu austriecii, care ne factureaza caloriferele, castigandu-si astfel simpatia definitiva si voturile garantate ale populatiei sensibile la frig. Presedintele a ales, insa, carari batute, urmandu-si instinctul marinaresc care spune sa navighezi doar in ape pe care le cunosti. A fixat directia catre Marea Jamahirie Araba Libiana Populara si Socialista – Libia, pentru prieteni, si a navigat intins pe o ruta abandonata de Romania din 1985, de la ultima vizita a lui Ceausescu la poporul frate si pretin libanez. Acostarea in rada personala a lui Muammar Al-Gaddafi i-a adus lui Traian Basescu din partea teroristului promisiunea reluarii unui comert infloritor cu petrol si derivati, cotat inainte de 1989 la 10 miliarde de dolari, dar flescait astazi la abia 22 de milioane. Trucul profitabil petrol contra libieni care sa studieze in Romania va produce o modificare lejera de tarife in randul prostituatelor si o bursa de pariuri in sanul populatiei care a avut deja experienta libiana, cu o intrebare cu doua necunoscute: mai poarta studentii arabi chica creata si blugi „Piramide”?
