Omni-prezența evreiască (1 A)

Acest eseu conține liste cu evrei care dețin funcții în guvernul federal al SUA, cu discuții însoțitoare cu privire la măsura și natura controlului pe care evreii îl dețin și îl exercită asupra politicii interne și externe a SUA. Informațiile de aici sunt prezentate în speranța de a oferi cititorilor o mai bună înțelegere a forțelor sociale care modelează lumea noastră.

Introducere
Aceasta poate fi o surpriză pentru mulți cititori, dar evreii se află într-o poziție de control aproape total asupra tuturor fațetelor importante ale guvernului SUA, un control care include atât legislația internă, cât și politica externă. Acest lucru este atât de adevărat încât nu este posibil să se separe acțiunile sau politicile inițiate de „americani” de cele impuse de stăpânii lor evrei și, de fapt, există puține politici care emană din SUA care ar putea fi considerate „americane” în conținut. Oricât de surprinzător ar părea, adevărul este ușor de demonstrat.
Când guvernul Ucrainei a fost răsturnat și președintele ales al țării a fost înlocuit cu un evreu care a instigat un război cu Rusia, o altă evreică, Victoria Nuland, din Departamentul de Stat, a fost cea care făcea alegerea președintelui și trăgea toate sforile. Casa Albă și Congresul SUA nu au fost implicate și au tăcut blând în timp ce toate acestea se întâmplau. „Americanii” vor suferi vina pentru haosul care a urmat, dar americanii nu au avut parte de asta; SUA este doar un instrument pentru ca evreii khazari să-și atingă scopurile, funcționând în primul rând ca Armata privată a bancherilor. Când Israelul a dorit cea mai recentă versiune a aeronavelor militare americane, generalii americani au refuzat, spunând că au nevoie de o asa aeronava și că Congresul nu va aproba niciodată transferul. Președintele israelian Benjamin Netanyahu este citat că a spus: „Voi pregătiți avionul. Eu mă voi ocupa de Congres.”
Evreii nu ezită să ceară în mod deschis ascultare de la membrii Congresului SUA și nici nu se îndepărtează de a-i pedepsi pe cei neascultători.
După cum am observat într-un eseu anterior despre Statul Adânc[1], congresmenii și senatorii americani sunt literalmente forțați să semneze un jurământ de credință față de Israel și evrei, cu riscul de a pierde următoarele alegeri. Nu este un secret faptul că astăzi principala condiție prealabilă pentru alegerea în orice poziție guvernamentală americană este un angajament public ferm față de agenda evreilor, orice ar include aceasta.
Putem identifica cu ușurință aceleași modele în finanțe și în domeniul bancar, în legislația corporativă, în politicile sociale care se ocupă în special de avort, educație, gen și probleme sexuale, în legislația privind siguranța alimentară, în lumea farmaceutică și multe altele. În toate aceste zone, există evrei care conduc procesul, de foarte multe ori din culise, dar din ce în ce mai des făcut în aer liber. Dominația absolută a evreilor asupra tuturor mijloacelor de informare în masă, a rețelelor sociale, a căutărilor pe internet, a publicării de cărți și reviste și a reclamei, le asigură controlul total al informațiilor și, prin urmare, percepțiile publice.
Aceste afirmații sunt la fel de adevărate, cel puțin în mare parte, pentru toate țările occidentale și pentru multe altele, precum Africa de Sud și Japonia. Procentul de evrei în guvernele altor națiuni poate să nu fie la fel de mare ca în SUA, dar dominația și controlul evreiesc există totuși. Multe națiuni occidentale, Germania fiind un exemplu deosebit de notabil, sunt practic colonii evreiești. Canada, Franța, Anglia, Italia, Olanda, nu sunt nici ele mai bune. Nu pare a fi cunoscut pe scară largă, dar tocmai acesta este motivul pentru care democrația a fost creată ca formă de guvernare;[2] este singurul sistem de guvernare care permite “extratereștrilor” să preia controlul total din culise.

Evreii dețin un număr enorm de disproporționat de posturi în guvernul SUA la toate nivelurile, de la secretar de stat până la funcționar în comunicații. Un număr mare dintre acești oameni au dublă cetățenie israeliană-americană cu loialități în mod clar concomitente, aproape toți fiind și sioniști. Acest eseu prezintă câteva dovezi acumulate strânse din diverse surse disponibile public. Nu este deloc complet; o listă completă ar conține multe mii de pagini de nume.
La examinarea listelor de mai jos, trebuie reținute câteva puncte. Unul este că fiecare nume este doar vârful unei piramide evreiești. Deoarece acești indivizi sunt aproape toți în poziții executive cu departamente mari sub domnia lor, ei vor numi pe rând mulți alți evrei. Un secretar de stat evreu va numi mulți evrei în diferite birouri ale Departamentului de Stat și mulți ambasadori evrei din SUA.
Similar cu Apărare, Trezorerie, Comerț și așa mai departe. Dacă adăugăm toți manipulanții, consilierii, asistenții, adjuncții, avocații, consilierii și multitudinea de birocrați și factori de decizie de nivel înalt și mediu, numărul de evrei etnici într-o administrație tipică americană ar fi probabil între 40% și 50. %. Acesta este un fapt recunoscut și admis chiar de evreii americani, o publicație evreiască proeminentă afirmând: „SUA nu mai au un guvern al lui Goyim [neevreilor], ci o administrație în care evreii sunt parteneri deplini în luarea deciziilor la toate nivelurile. ”[2a]

Potrivit Jewish Forward,[3] când John Deutch a fost numit director al CIA, el imediat „a făcut o serie de schimbări de personal”, numind pe David Cohen ca director adjunct și pe Nora Slatkin ca director executiv, dându-i „autoritate largă, fără precedent peste directorii adjuncți”.
Evreii au ocupat, de asemenea, patru dintre cele șapte direcții ale CIA, un alt evreu, Arlen Spectre, fiind numit cam în același timp ca președinte al Comitetului de Informații al Senatului, dând evreilor o stăpânire virtuală asupra funcționării CIA.
Evreul Sydney Gottlieb a fost numit șeful programului inuman MK-ULTRA al CIA, cu alți evrei aflați în poziții de crime politice la nivel mondial și proiecte de asasinat.[4]
O astfel de persoană, Samuel Halpern, a fost „ofițerul executiv al Task Force W” care a fost înființată pentru a-l ucide pe Fidel Castro din Cuba[5][6][7] – în primul rând ca răzbunare pentru expulzarea evreilor de către Castro după Revoluție, fiind învinuiți pentru toate încercările eșuate la viața lui Castro.
În mod similar, când Madeleine Albright a fost numită secretar de stat al SUA, ea a organizat imediat o listă de candidați pentru toate funcțiile de vârf din Departamentul de Stat, care era format în întregime din evrei. I-a numit imediat pe Dennis Ross, Stuart Eizenstadt, Mark Grossman, Princeton Lyman, Howard Wolpe, Stanley Roth, Jeff Davidow, Martin Indyk.
Lui Indyk i s-a suspendat autorizația de securitate de către Departamentul de Stat pentru „încălcări suspectate” ale normelor de securitate, „pe o perioadă lungă de timp”, dar asta nu a împiedicat-o pe Albright să-l numeasca oricum. În știrile conexe, ceva similar s-a întâmplat cu responsabilul lui Donald Trump și purtătorul de instrucțiuni de la stăpânii săi din City of London – ginerele său, Jared Kushner, care se pare că a picat toate categoriile de examinare de securitate, dar a fost numit oricum.
Chiar și atunci când persoanele numite nu sunt evrei, lobby-ul evreiesc are de obicei multe de sărbătorit. La începutul primului mandat al lui Clinton, în 1993, MetroWest Jewish News s-a lăudat că „Noua administrație [Clinton] va avea, de asemenea, puterea suplimentară a doi susținători [neevrei] foarte puternici ai Israelului ca secretar al Apărării Les Aspin și Agenția Centrală de Informații. – CIA James Woolsey. Aspin, în calitate de președinte al Comitetului pentru servicii armate a Camerei, a fost un arhitect al relațiilor strategice dintre SUA și Israel și o figură cheie. Ambii bărbați sunt membri ai consiliului de consilieri al JINSA, Institutul Evreiesc pentru Afaceri de Securitate Națională.”
Întrucât evreii reprezintă doar aproximativ 1,5% din populația SUA, ne putem întreba în mod legitim de ce ar trebui să se aștepte să fie „parteneri deplini” la „toate nivelurile” guvernului SUA și cred că ne-am dori cu toții să avem „o influență cât mai mică” asa cum fac ei. Un alt factor este că mulți, dacă nu majoritatea, au cetățenie israeliană sau legături profunde cu Israelul, cu loialitatea lor principală în general în această direcție.
De asemenea, majoritatea acestor oameni sunt sionişti declaraţi şi este puţin probabil să rateze o oportunitate de a promova acea agendă care rareori va fi compatibilă cu interesele SUA. În cele din urmă, majoritatea acestor indivizi au contacte profunde cu AIPAC, Consiliul Rothschild pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală, multe dintre așa-numitele think tank-uri și fundații proeminente, precum și cu organizații conexe precum RAND Corporation și nu vor fi doar urmând instrucțiuni, dar acționând în numele diverselor agende ale acestor grupuri – toate fiind ferm sioniste și toate instrucțiunile și controlul care provin din cabala bancherilor evrei din City of London.

Ce dulce este să fii evreu
La 3 octombrie 2001, Agenția de presă israeliană a raportat la un program de radio Kol Yisrael în care Shimon Peres l-a avertizat pe prim-ministrul israelian Ariel Sharon că refuzul de a ține seama de cererile necontenite ale americanilor de încetare a focului cu palestinienii ar pune în pericol interesele israeliene și „ar transforma SUA. impotriva noastra.”
În acest moment, un Sharon furios s-a întors spre Peres, spunând „De fiecare dată când facem ceva, îmi spui că americanii vor face asta și vor face asta. Vreau să vă spun ceva foarte clar, nu vă faceți griji cu privire la presiunea americană asupra Israelului. Noi, poporul evreu controlăm America, iar americanii știu asta.” [7a]
Încrederea și lăudarea cu privire la influența și puterea evreilor în lume merg mult mai departe decât asta.
În octombrie 1998, Alain Finkielkraut, profesor de filozofie la elita Franței Ecole Polytechnique, a publicat un articol în cotidianul francez Le Monde, intitulat „Mgr Stepinac et les deux douleurs de l’Europe”[8], în care afirma:
„Ah, ce dulce este să fii evreu la sfârșitul acestui secol XX! Nu mai suntem acuzații istoriei, ci dragii ei. Spiritul vremurilor ne iubește, ne onorează și ne apără, veghează asupra intereselor noastre; are nevoie chiar de imprimatul nostru.*[8] Jurnaliştii întocmesc rechizitori nemilos împotriva a tot ceea ce încă mai are Europa în calea colaboratorilor nazişti sau a celor nostalgici de epoca nazistă. Bisericile se pocăiesc, statele fac penitență, Elveția nu mai știe unde să stea…”.
* Un „imprimatur” este permisiunea oficială de a face ceva, dată de un grup de oameni într-o poziție de putere. Finkielkraut se delectează cu gândul că evreii au atât de multă putere și influență astăzi încât multe dintre evenimentele actuale ale lumii necesită sancțiunea sau acordul evreilor pentru a continua.
Dar această atitudine nu a fost nicidecum o dezvoltare recentă. Jewish Daily Bulletin a declarat în publicația sa din 27 iulie 1935: „Există o singură putere care contează cu adevărat. Puterea presiunii politice. Noi, evreii, suntem cei mai puternici oameni de pe pământ, pentru că avem această putere și știm cum să o aplicăm.”
Comentatorul israelian profesorul Israel Shahak spune că influența evreiască asupra guvernelor, SUA în acest caz, „se datorează influenței lor politice mari în general și predominării lor în mass-media în special” și capacității „evreilor americani organizați” de a-și folosi puterea pentru propriile lor interese.
Mulți dintre evreii care au obținut funcții de putere în guvernul SUA sunt, de asemenea, oficiali ai AIPAC și ai altor grupuri de presiune evreiască, cum ar fi ADL.
Când adaugi controlul aproape total asupra tuturor formelor de rețele sociale și de masă, în special inclusiv a ziarelor și televiziunii, a majorității revistelor și a întregului Hollywood, a majorității editorilor de cărți și a vânzătorilor de cărți, a majorității marilor conglomerate internaționale de agenții de publicitate, dintre toate băncile mari și sistemul bancar, așa-numitele „bănci comerciale”, fondurile speculative, marile grupuri de fuziuni și achiziții, precum și proprietatea efectivă și controlul majorității corporațiilor multinaționale, ca să nu mai vorbim despre acestea. prezența în învățământul superior, amploarea influenței și controlului evreiesc este într-adevăr impresionantă. Și nimic din acestea din urmă nu face parte din ceea ce numim „stat profund” sau „guvernul ascuns”. Aceștia sunt doar oamenii care îl susțin și beneficiază de el.
Această supraîncărcare de evrei în toate administrațiile americane afectează serios poziția SUA în toate relațiile externe, dintre care nu în ultimul rând implică atrocitățile evreiești de 70 de ani din Palestina.
The Jerusalem Post a scris că, având atât de mulți evrei în eșaloanele superioare ale guvernului american, „arabii s-au plâns în mod repetat că Statele Unite nu au acționat ca un intermediar onest” în negocierile de pace din Orientul Mijlociu.
Comentatorul israelian Meron Benevenisti a descris prezentarea unui ziar israelian despre „misiunea de pace” a lui Clinton, formată din 4 membri, drept „misiunea a patru evrei”, ziarul „se bucură cu mândrie în timp ce vorbește despre rădăcinile evreiești ale tuturor membrilor săi”.
Aceste condiții sunt valabile pentru ceea ce apare publicului drept „poziția americană” în toate circumstanțele străine consecvente, inclusiv în Irak, Libia, Siria, Rusia, China, Cuba, Iran, Somalia, Venezuela și altele. Dar, din cauza controlului aproape total asupra Congresului SUA și a Casei Albe de către evrei, precum și a controlului virtual total al tuturor mijloacelor de informare în masă, ceea ce lumea vede emanând de la Casa Albă este poziția evreiască asupra tuturor acestor națiuni, o politică dictată de bancherii evrei (conduși de familia Rothschild) din orașul Londrei.
Acest lucru este atât de adevărat încât nu există într-adevăr „o poziție a SUA” cu privire la nimic care implică națiuni sau politici străine. Faptul că atât de mulți ambasadori americani sunt și evrei, că evreii au o stăpânire atât asupra Departamentului de Stat, cât și asupra Departamentului de Apărare al SUA, este un negativ puternic pentru alte națiuni. La un moment dat, James Zogby, șeful Institutului Arab American, a scris cu alarma într-un articol intitulat „A Dangerous Appointment”, că mai mult de două treimi din toată munca depusă de sau pentru Departamentul de Apărare al SUA a implicat reprezentarea intereselor israeliene. [9]
„În 1997, jurnalistul evreu american J. J. Goldberg a ținut o prelegere în fața Alianței Muncitorilor Sionisti din Canada. Canadian Jewish News a relatat despre discuție, menționând că Goldberg a proclamat că „evreii sunt „jucătorii” în lumea modernă, nu „victimele”.
„[Goldberg] a continuat să ofere multe exemple ale rolului influent al evreilor americani în politica americană. „Noi evreii conducem politica americană în Orientul Mijlociu.” Acest lucru este atât de adevărat încât, atunci când președintele israelian Ezer Weizman a călătorit în SUA, liderii comunității au fost invitați la Casa Albă pentru prânz și pentru a discuta politica americană în Orientul Mijlociu, iar singurii non-evrei din sală erau Bill și Hillary Clinton.

Conectarea unor puncte
O parte majoră a acestui eseu este o listă a evreilor care dețin poziții importante în guvernul federal al SUA, poziții care, în mod colectiv, le conferă ca grup o putere enormă asupra guvernului, activităților sale interne și, cel mai important, asupra tuturor politicilor și întreprinderilor de afaceri externe ale Americii.
Pozițiile înregistrate în listele de mai jos sunt în mare parte destul de recente, dar am inclus câteva numiri din anii 1960, 1970 și 1980 pentru a demonstra că controlul evreiesc asupra guvernului SUA există de zeci de ani, dar a crescut într-un ritm alarmant în ultimii ani.
În examinarea distribuției în guvernul SUA, evreii se concentrează puternic la Casa Albă pentru a controla președintele, în Departamentul de Stat (inclusiv ambasadorii și consulii generali) pentru controlul întregii politici externe a SUA, în Departamentul de Trezorerie și în zonele financiare pentru control. a economiei și a priorităților de cheltuieli în bugetul federal al SUA, în domeniile militare de Apărare și Informații pentru a controla războaiele și revoluțiile de culoare și în sistemul judiciar. Controlul lor asupra Congresului este deja legendar, mulți observatori afirmând că Congresul SUA este „teritoriu ocupat de Israel”.
Aceasta este parțial exagerat, dar nu este un secret că fiecare „investigație a Congresului” din memoria vie a fost denigrată pe scară largă drept „o văruire”,o masluire. Aceasta include totul, de la prăbușirea bursei din 1929, tentativa de lovitură de stat fascistă a evreilor din 1934 asupra guvernului SUA[9a], asasinarea JFK, diferitele „investigații” privind practicile de tortură din SUA, atacul japonez asupra Pearl Harbor până la seria incredibil de distorsionată. de audieri pe 9-11.
Într-adevăr, nu-mi amintesc să fi avut loc vreodată o singură anchetă a Congresului care să nu fi fost catalogată imediat drept „o falsă”, „o fraudă” și „o văruire/masluire”, mass-media controlată de evrei ce i-a denigrat în unanimitate pe toți cei care se îndoiesc dandu-I drept „teoreticieni ai conspirației”. Fără îndoială, unele dintre aceste investigații, evident false, au fost puternic controlate de evrei în fundal, deoarece evreii erau în primul rând responsabili pentru evenimentul în cauză. Dovada este cu siguranță disponibilă, dar nu poate câștiga tracțiune din cauza cenzurii mass-media.
Un fenomen demn de remarcat este că evreii din Germania și Europa de Est, în primul rând Rusia și Ucraina, tind puternic să se îndrepte către guvernul SUA. Dar infiltrarea în guvernul SUA a evreilor din restul Europei, din Italia, Franța, Țările de Jos, țările nordice, este aproape nulă. Se pare că sunt în mare parte evrei germani și ruși/ucraineni care au preluat controlul asupra guvernului SUA.
O altă distribuție interesantă este că, dacă ne uităm la listele de evrei din SUA, unde sunt enumerate și ocupațiile, majoritatea covârșitoare sunt în artele spectacolului – actori și actrițe, cântăreți, compozitori, muzicieni, dramaturgi, comedianți, regizori de film sau producători. Următoarea categorie, mult mai mică, este legea, urmată de un număr alarmant de președinți de universități și șefi de departament evrei. Următoarea categorie cea mai populată este banca și finanțele, urmate de medicină și științe, cu puține alte domenii; trei economiști, doi filozofi, un patiser.
Într-o categorie largă legată de artele spectacolului, există o implicare foarte mare a presei – mulți jurnaliști, romancieri și scriitori de ficțiune, unii așa-numiți „istorici” evrei care rescriu istoria pentru a se potrivi narațiunii evreiești – și care pot fi, de asemenea, clasificați. ca ficțiune.
Apoi mai sunt mass-media, inclusiv majoritatea ziarelor și revistelor, rețelelor de radio și TV, editorii și vânzătorii de cărți, toate rețelele de socializare, motoarele de căutare pe Internet, platformele de informare precum Wikipedia, așa-numitele „verificatori de fapte” precum Poynter, Snopes , și factcheck.org, cea mai mare parte a industriei de publicitate – în special giganții internaționali și, desigur, Hollywood.
Toate acestea sunt aproape în întregime sub control evreiesc, nu numai că alimentează narațiunea evreiască publicului lumii, dar adoptă din ce în ce mai mult o cenzură severă și restricții de conținut pentru a asigura un control aproape total al informațiilor. Suntem în punctul în care orice informații sau opinii care contrazic agenda evreiască sunt catalogate drept „dezinformare” și sunt blocate, cenzurate sau interzise.
„Conspirația” poate să nu fie cea mai potrivită etichetă pentru a se aplica acestui efort concertat, dar este foarte evident că toți participanții citesc din același scenariu și sunt toți pe aceeași pagină.
Într-un exemplu actual din viața reală, City of London va emite un edict conform căruia LGBTQ+ și transsexualitatea sunt „noul normal” pentru neevrei. Mass-media controlată de evrei vor inunda imediat undele de radio și vor tipări cu filozofia incestului benefic, a bestialității și a necrofiliei homosexuale, iar studiourile evreiești de la Hollywood vor produce filme excelente care fac prozelitism asupra subiectului.
Urmând pasul de blocare, rețelele de socializare controlate de evrei vor interzice sau șterge orice opinii sau fapte contradictorii ca „dezinformare”. „Consilierii” Casei Albe îi vor transmite președintelui poziția presei, instruindu-l să se supună ca nu cumva să aibă o revoltă la palat și ratingurile sale să scadă pentru a-i pune în pericol șansele de realegere. Cabinetul, fiind în mare parte evreu, este deja în curs. Avocații evrei vor depune mai multe dosare în fața instanțelor în sprijinul acestei noi agende, iar judecătorii evrei vor pronunța în favoare.
Între timp, ambasadorii evrei ai Americii și personalul consulatului vor face prozelitism pe această agendă în țări din întreaga lume, din nou puternic susținute de mass-media controlată de evrei din acele țări. Ambasadele și consulatele israeliene vor face aceleași lucruri, dar au puțină putere în întreaga lume și nu pot face mare lucru singure. Au nevoie de puterea diplomatică și de extorcare a SUA pentru a-i ajuta să-și dezvolte agendele. Și în scurt timp, toate orașele, cel puțin în lumea occidentală, vor avea „trese de pietoni în curcubeu” la intersecțiile lor de străzi pentru a celebra perversiunile sexuale evreiești.
Și nimeni nu va ști nici măcar ce s-a întâmplat. Evreii au făcut-o pentru avorturi exact în același mod. Au făcut-o pentru COVID exact în același mod, și pentru ZIKA. O fac din nou astăzi pentru multe alte puncte de pe ordinea de zi, inclusiv pentru WEF-ul lui Klaus Schwab și agenda lui „Nu veți avea nimic și veți fi fericiti”.
Este extrem de important ca lumea să identifice evreii ca evrei, nu într-un sens general larg răspândit, ci cu acei indivizi activi în guvern, finanțe, educație, politica socială, mass-media și în afaceri externe – activisti. Ca și în exemplul de mai sus, suntem în general conștienți de atenția mass-media acordată brusc LGBTQ+ și transsexualității, precum și atenția reînnoită asupra politicilor de avort gratuit. Dar percepțiile noastre sunt modificate și înțelegerea noastră a forțelor care modelează societatea noastră socială este mult îmbunătățită atunci când putem vedea că practic toți acei indivizi care fac prozelitism pe aceste schimbări sociale sunt evrei.
Aproape în întregime academicieni, activiști și alții evrei sunt cei care creează presiunea publică pentru această tulburare socială sexuală și evreii sunt în întregime cei care exercită presiuni asupra guvernelor pentru a adera la această agendă, toate susținute puternic de mass-media controlată de evrei. Acum devine evident că ceea ce părea a fi o schimbare sau o evoluție socială „naturală” este de fapt rezultatul unui plan strâns coordonat, executat de o rasă de oameni. Se pare că „sexologii” sunt toți evrei. [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17]
Există o altă parte în această afacere a controlului evreilor asupra guvernului SUA. Este de o importanță considerabilă să înțelegem că departamentele guvernamentale americane nu funcționează în vid și nici personalul lor. Evreii care dețin aceste posturi guvernamentale sunt, de asemenea, în general împletite cu multe alte sectoare și instituții, mărind foarte mult influența lor.
Pe lângă posturile lor federale, acești evrei au foarte des posturi de predare la universități proeminente și sunt adesea membri ai așa-numitelor „think tanks” neocon, cum ar fi Consiliul Rothschild pentru Relații Externe. Mulți sunt activi în AIPAC sau ADL și în alte grupuri puternice de lobby evreiești. Ei au, de asemenea, multi membri ai consiliilor corporativi, sunt pe listele actuale de autori pentru multe dintre ziarele și revistele evreiești. Multe dintre ele apar frecvent în programele de știri TV.
De asemenea, grupurile de lobby evreiesc au o influență suplimentară enormă asupra politicii guvernului SUA. The Jewish Standard a publicat un articol care se lăuda cu puterea și influența AIPAC, „conformând modul în care Congresul și alții” afectează administrația Casei Albe. „AIPAC are o acoperire extraordinară”.[18] The Jerusalem Post s-a lăudat că marile organizații evreiești „au urechea președintelui, a oficialilor înalți ai administrației și a deținătorilor de funcții ale guvernului federal și de stat din Statele Unite.”[19]

Negații și „antisemitism”
Când scrieți despre influența evreiască și controlul asupra segmentelor unei societăți, în special a celor din SUA, cum ar fi Hollywood sau mass-media, sau proprietatea FED, există întotdeauna o rafală de negare și adesea atacuri personale vicioase, chiar dacă evreilor le place să se laude. în privat de controlul lor asupra acestor segmente.
Când William Cash a scris un articol despre controlul aproape total al evreilor (mai mult de 80% după conținut și venituri) asupra Hollywood-ului, mașina de apărare evreiască a intrat imediat în acțiune. „Cincisprezece personalități importante de la Hollywood, printre care Kevin Costner, Tom Cruise, Kirk Douglas și Barbra Streisand, au semnat o scrisoare către Spectator în care acuză Cash că promovează „stereotipuri antisemite” și „procesul rasist”.
Leon Wieseltier, redactor literar al Noii Republici, i-a scris editorului Spectator, făcând aluzie la răzbunare și a spus: „Tu conduci o revistă murdară”.”[20] Și a existat într-adevăr o răzbunare; editura a pierdut imediat advertiseri si tiraj. Publicațiile evreiești de pe ambele maluri ale Atlanticului au pus la pilor compania și publicațiile sale.[21] [22]
Partea murdară este că articolul nu are nicio legătură cu „antisemitismul”; a discutat pur și simplu un fapt deja cunoscut, dar care nu poate fi discutat într-o companie politicoasă. Evreii vor ataca cu cruzime pe oricine luminează puterea și influența lor omniprezentă în orice sector.
Anticipând același răspuns (precum și acuzațiile obișnuite de antisemitism) la pretențiile evreilor care controlează Washingtonul, ne putem aștepta ca multitudinea de organizații evreiești să iasă cu negări stridente de apărare, dar acele negări sunt false.
Revista evreiască Mosaic echivalează orice mențiune despre controlul evreiesc, în special al Departamentului de Stat al SUA, cu antisemitism, afirmând: „Stigmatizarea de către antisemiți fățiș mărește măsura în care discuțiile în jurul diplomaților evrei americani pot ajunge cu ușurință în numărarea nasurilor și insulte rasiale vechi. Dimpotrivă, este extrem de dificil pentru comunitatea evreiască americană să discute astfel de chestiuni într-o manieră confortabilă, deschisă și critică…
Ținând cont de această îngrijorare, cu greu s-ar dori să stimuleze conștientizarea publicului și să dăuneze din neatenție intereselor evreiești.”
Ar trebui să fie evident că astfel de afirmații sunt extrem de necinstite. Menționarea tuturor actorilor evrei celebri precum Harrison Ford sau Kirk Douglas se întâlnește cu zâmbete și laude, dar orice mențiune despre evrei în guvern, Hollywood, universități, finanțe sau mass-media are ca rezultat inevitabil denunțuri murdare de „antisemitism”.
În ceea ce privește diluarea conștiinței publice a prezenței copleșitoare a evreilor în guvernul SUA, am găsit această tactică evreiască reprobabil de necinstită: The Times of Israel a publicat un articol intitulat „Casa Albă critică atacurile „false” asupra evreilor, alegerilor personalului palestinian”. [23] Scopul articolului a fost de a descuraja publicul să identifice evreii în guvernul SUA, făcând acest lucru bazându-se pe vinovăție, o moralitate asumată și ignoranța americană.
Pe scurt, publicul american a fost prea vocal în identificarea evreilor în poziții guvernamentale puternice, așa că evreii au conceput o soluție: Jewish News Syndicate a identificat singurul palestinian (Maher Bitar)[24] care deținea o funcție în întregul guvern al SUA și a publicat un atac asupra acelei persoane, foarte evident conform planului.
The Times of Israel a produs apoi acest articol cu o fotografie compozită a unui evreu și a palestinianului, denunțând identificarea publică imaginară a oficialilor guvernamentali în funcție de rasă, sugerând în mod clar că atât evreii, cât și palestinienii erau subminați moral de această identificare rasială.
Pentru a promova înșelăciunea, fotografia compozită a evreului și a palestinianului unul lângă celălalt a sugerat că aceste două rase erau prieteni foarte buni care erau „parteneri în opresiune”. Desigur, aceasta a fost doar o fraudă inteligentă și gigantică. Evreii erau dezvăluiți de public; nimeni nu l-a observat sau nu l-a menționat pe singurul palestinian, dar evreii l-au identitificat imediat, atacându-l.

Anne Neuberger (foto sus), noul director de securitate cibernetică la Agenția de Securitate Națională a SUA și Maher Bitar (foto jos), director senior NSC pentru programe de informații.

Dacă sunteți atât de îndrăzneț încât să menționați chiar controlul evreiesc asupra oricărui sector, veți fi imediat denunțat ca un teoretician al conspirației, un antisemit și un ur nazist care nega holocaustul. Desigur, toate astea sunt gunoaie și gunoaie foarte urâte, dar sunt și gunoaie de succes, cei mai mulți oameni fiind prea intimidați pentru a îndrăzni să menționeze evreii în orice altceva decât într-un context adulator.
Și evreii pot fi uimitor de vicioși, chiar sălbatici, în atacurile lor împotriva oricui îndrăznește să le expună controlul. Ei vor distruge fără ezitare complet cariera, reputația și conturile bancare ale unei persoane. Iată un eseu care conține câteva exemple uimitoare în acest sens.[25]
Prezența profund disproporționată – și destul de dominantă – a evreilor în pozițiile critice ale guvernului SUA și implicațiile tulburătoare ale acestui lucru sunt aparent complet neobservate de mass-media (evreiască). Cu toate acestea, în particular, evreii se bucură de puterea și influența lor. Jerusalem Post s-a bucurat furnizând aceste informații: „Acest lucru îi completează pe cei 15 evrei în funcții de conducere în administrația Biden. Și, doar pentru interes, iată cei 10 catolici dintre cei numiți de lui Biden.“[26] The Jewish News of Northern California a publicat un articol în care s-a exprimat pozitiv cu mândrie despre numărul mare de evrei „care se îngrămădesc către cariere în serviciul extern” în guvernul SUA. .[27]
Matthew Dorf, reporter și editorialist pentru agenția Jewish Telegraphic, a scris următoarele într-o carte: „Îngrijorat de publicitatea cu privire la prezența atâtor evrei în eșaloanele superioare ale guvernului american, un „funcționar superior” din Departamentul de Stat a refuzat. pentru a fi intervievat pentru un articol despre acest subiect de către Agenția Telegrafică Evreiască, spunând: „Nu poate ieși nimic bun din asta. Mai ales că suntem atât de mulți.” Este o chestiune de legendă că de sărbătorile evreiești practic întregul Departament de Stat este sterp de oameni. Interesant este că același lucru este valabil și pentru Pentagon, nu pentru personalul militar efectiv care este aproape în întregime neevreu, ci pentru toți superiorii și personalul lor civil care sunt în mare parte evrei (și care controlează efectiv armata).

Cenzura numelor evreiesti
Într-un articol anterior despre cercetarea istorică,[28] am scris următoarele:
Nu există nicio îndoială că este mai dificil să cauți pe internet astăzi decât în urmă cu 15 sau 20 de ani. În special pe internetul în limba engleză, controlul informațiilor este mult mai aparent și mai eficient, iar cenzura este acum pe deplin deschisă, cu puține sau deloc pretenții sau deghizări.
Multe pagini web sau documente care ar apărea întotdeauna pe prima pagină a unei căutări în trecut, nu pot fi acum accesate prin mijloace normale și multe surse au fost șterse.
Multe link-uri către documente istorice pe care le-am salvat acum 15 sau 20 de ani, sunt încă active, iar documentele pot fi încă accesate, dar nu vor mai apărea la o căutare cu niciun termen.
Acum este adesea adevărat că, chiar dacă cunoașteți titlul complet al unui document, motoarele de căutare – în special Google – vor refuza să îl producă. Acest lucru este atât de adevărat încât Google (în special) nu mai funcționează ca un motor de căutare util; este în schimb un „păzitor” cu două funcții principale.
Unul este să vă ofere informații pe care dorește să le aveți (sau lucruri pe care vrea să le gândiți),
iar al doilea este să vă asigurați că nu găsiți niciodată informații pe care nu dorește să le aveți (sau lucruri pe care nu vrea să le gândiți).
Ca un exemplu concret, nu se știe pe scară largă că, după al Doilea Război Mondial, aliații și industriașii evrei au dezbrăcat Germania de majoritatea fabricilor utile rămase, ducând toate mașinile și echipamentele în SUA, Rusia și alte țări, pur și simplu confiscându-le pe toate ca „reparații de razboi”.
În urmă cu cincisprezece ani, era ușor de găsit pe internet sute de fotografii cu fabrici germane cărora li s-au îndepărtat mașinile, au fost încărcate în vagoane/vapoare și duse. Astăzi, este imposibil să găsești vreunul. Fie toate fotografiile (și dovezile) au fost șterse de pe Internet, fie motoarele de căutare pur și simplu refuză să le producă.
Aceasta este o chestiune foarte serioasă. Există astăzi, literalmente, o armată de oameni care caută pe internet conținut istoric și politic care incriminează penal și depun eforturi stăruitoare pentru ca tot acel conținut să fie șters. Și, din experiența mea, aș spune că obțin un succes considerabil. Aceste eforturi se pot aplica la o gamă largă de evenimente și circumstanțe istorice și politice, dar găsesc concentrarea în două domenii principale, ambele implicând evrei.
Un domeniu pare să fie un efort hotărât de a șterge orice identificare a indivizilor ca fiind evrei, în special a celor implicați în crime sau atrocități grave.
Dovezile acestui lucru sunt peste tot. Luați în considerare recentul scandal care l-a implicat pe Jeffrey Epstein; dintre sutele de articole din mass-media despre acest caz, nu-mi amintesc să fi văzut unul singur care menționa Epstein[29] și Ghislaine Maxwell[30] erau evrei. Acesta nu poate fi un accident; mass-media, fiind aproape în întregime deținută sau controlată de evrei, nu doresc ca astfel de asociații să fie făcute în mintea publică, iar cenzura este severă.
Wikipedia pare să ștergă sistematic toate referințele la indivizi care sunt evrei. Am pagini Wiki despre persoane pe care le-am salvat acum câțiva ani, care identifică în mod specific acești indivizi ca evrei, în unele cazuri discutând multe detalii despre originea lor evreiască. Dar aceleași pagini de astăzi au fost șterse toate acele referințe. Și nu numai Wikipedia. Dar este chiar mai rău decât asta.
În cercetarea listelor de nume și identificări evreiești pentru acest eseu, motoarele de căutare – Google și Bing – m-au oprit complet. Căutasem nume evreiești în diferite categorii de guvernare, dar apoi cererile mi-au fost brusc blocate. Căutând o listă de directori CIA, nu am primit nimic. Revenind la alt browser și motor de căutare și căutând din altă țară, am primit rezultatele fără dificultate. Informațiile erau încă acolo, dar Google și Bing erau, evident, programate să refuze să producă anumite rezultate, acest lucru fiind consecvent pentru toate căutările efectuate pentru departamentele guvernamentale americane, liste de personal și orice lucru care implică evrei. Am fost complet blocat în acele zone.
Mi s-a permis să caut vremea din sudul Italiei sau să fac o salată Caesar, dar toate cercetările utile au fost total cenzurate. La început, am fost confuz, dar apoi mi-am dat seama că paginile reale au apărut pe ecranul computerului meu pentru o fracțiune de secundă, dar apoi au fost înlocuite rapid cu pagina: „Ne pare rău, fără informații”. Acest lucru a fost în mod clar deliberat și planificat; căutarea identificării evreilor este nu numai restricționată, ci și interzisă – de către evrei.

Cine este evreu?
Având în vedere o serie de complicații artificiale și ceea ce pare a fi o lipsă de dorință generală în rândul multor evrei de a-și dezvălui etnia, poate fi extrem de dificil să identificăm acești evrei activi în societățile noastre.
Într-un articol recent despre asimilarea evreiască,[31] Dr. Kevin MacDonald a scris următoarele:
„Dar de obicei, în absența dovezilor de activism evreiesc explicit… trebuie să studiem cu atenție biografiile detaliate care includ, de exemplu, relatări despre conversații private și scrisori. Freud, de exemplu, a lăsat în urmă o mulțime de dovezi ale identității sale evreiești și ale simțului său al intereselor evreiești. Alții nu au făcut-o, așa că cineva este forțat să pună cap la cap o relatare pe baza unor dovezi relativ puține.”
Nu este întotdeauna simplu să identifici etnia evreiască cu o certitudine absolută și mulți evrei preferă să nu fie așa identificați – unul dintre motivele pentru care își schimbă numele.
Cine este evreu?
Această întrebare nu este nici atât de simplă – nici la fel de complicată – pe cât o prezintă evreii. Versiunea originală, oficială, a fost că, dacă mama ta era evreică, atunci tu ești evreu. Punct. Nu există loc aparent pentru discuții aici.
„Codul legii evreiești prevede clar că un copil al unei mame evreiești este evreu, indiferent de descendența tatălui (sau orice altceva ar putea apărea într-un test ADN), în timp ce copilul unei mame non-evreiești nu este evreu. Descendența matrilineală a fost un principiu fundamental al Torei de când a apărut poporul evreu.”[32]
Cu toate acestea, evreii înșiși nu reușesc în mod regulat să adere la reguli modificate. Într-un articol Wikipedia despre Frank Damrosch Jr., citim: „[El] a fost un preot, autor și scriitor episcopal american, fiul renumitului compozitor Frank Damrosch, [care] a servit ca lider al mișcării anglo-catolicismului în SUA [și care] a scris, de asemenea, trei cărți și a scris articole pentru reviste [catolice].[33] [34]
Cu toate acestea, Wikipedia (o platformă în întregime evreiască) listează această persoană ca evreu, ignorând în mod clar schimbarea religiei.
Într-un alt articol despre Arthur Schlesinger,[35] [36] Wikipedia ne spune: „Bunicul său patern a fost un evreu prusac care s-a convertit la protestantism și apoi s-a căsătorit cu o catolica austriaca. Mama lui . . . era de origine germană și din Noua Anglie. . . Familia lui practica unitarismul.” Dar Wikipedia îl clasifică pe Schlesinger drept evreu.
În cazul lui John Kerry,[37] fost secretar de stat al SUA, ni se spune: „Tatăl său a fost crescut catolic. Bunicii paterni ai lui John erau imigranți evrei austro-ungari care s-au convertit la catolicism, iar mama lui era episcopală. Copiii au fost crescuți în credința catolică a tatălui lor, iar John a slujit ca băiețel de altar”. Dar John Kerry este revendicat ca evreu.
Într-un alt exemplu, despre astronautul american Jessica Meir, Jerusalem Post titrează un articol cu „Va fi astronautul evreu Jessica Meir prima femeie a NASA pe Lună?”[38] Totuși, același articol ne spune că Jessica a fost „născută în Maine SUA cu o mamă suedeză și un tată israeliano-evreu. . .” Articolul susține că ea se identifică ca evreică și, prin urmare, este evreică.
Încă cu Jessica Meir, site-ul evreiesc Kveller ne spune,[39] „Jessica Meir este o astronaută de 44 de ani din Caribou, Maine. Mama lui Meir este suedeză, iar tatăl ei este israelian de moștenire sefardită irakiană. Și da, este evreică.”
Într-un alt caz, pe același site Kveller care sărbătorește „astronauții evrei”, ni se spune „Mark Polansky a crescut în Paterson, New Jersey, fiul unui tată evreu și al unei mame hawaiane de origine coreeană”. Și Polansky este, de asemenea, revendicat ca evreu.
Dar să încercăm să ilustrăm duplicitatea intenționată care pătrunde în toată această chestiune. Pentru a promova alte aspecte ale agendei lor, evreii au confundat acest lucru până la punctul în care s-ar putea să nu existe o soluție.
Un aspect al acestei confuzii este poziția că „a fi evreu este doar o religie”. Acest lucru este în mod clar un nonsens din mai multe motive decât am spațiu de enumerat, dar să ne ocupăm de o contradicție evidentă și de nerefuzat: dacă a fi evreu reflectă doar apartenența la o religie, cum se face că eu – și milioane de alții – pot privi un individ in fata și îți spun instantaneu că persoana este evreu?
Ar fi o religie puternică dacă ar putea modifica trăsăturile faciale ale adepților săi.

In foto: Sheldon & Miriam Adelson & Shimon Peres

Aceasta este o prostie (o minciună uriașă, de fapt) și pe altă bază: teoria „evreului ca religie” implică că, dacă un evreu abandonează iudaismul și adoptă creștinismul, acea persoană nu mai este evreu.
Ei bine, el ce ar fi, atunci? Nimic?
Mulți evrei complică și mai mult acest lucru pretinzând (la fel ca și Elon Musk, de exemplu) că sunt atei, această respingere a oricărei religii negand aparent posibilitatea ca persoana să fie evreu. Și asta este și o prostie.
Infirmarea religiei nu este același lucru cu respingerea moștenirii rasiale.

Dacă Elon Musk – un evreu[40] – abandonează iudaismul și mărturisește ateismul, atunci ce este el?
El nu poate pretinde că este american pentru că asta nu este o etnie; este un pașaport. Și el nu poate – așa cum încearcă să facă mulți evrei – să-și pretindă rasa ca „albă”; aceasta este evident o culoare a pielii, nu un grup etnic.
Luați în considerare acest lucru în ceea ce privește alte naționalități. Dacă un italian catolic abandonează catolicismul și adoptă islamul sau pretinde că este ateu, nu mai este italian? Desigur că nu. Asta e o prostie. Religia lui nu are legătură cu rădăcinile sale rasiale sau etnice și este irelevantă.
Punctul important este că fiecare individ trebuie, prin definiție, să aparțină unei rase, unui grup etnic. Nu se poate să fii nimic. Cu toate acestea, evreii internaționali (din nou, mafia talmudistă khazară) susțin că ei nu apartin nici unei rase, o poziție care este demnă doar de ridicol și suspiciune profundă cu privire la intenția lor.
Și intenția acestei afirmații aiurea pare să fie doar aceea de a permite evreilor să evite identificarea ca evrei. Nu servește niciun alt scop.
Această problemă are o cauză principală prin aceea că, în condițiile în care evreii adună o cantitate tot mai mare de putere și influență asupra societăților occidentale, mulți au devenit din ce în ce mai reticenți să fie identificați ca evrei. Talmudiștii khazari („așa-zișii evrei” ai lui Benjamin Freedman)[41] [42] din City of London, au văzut această problemă a apărut cu decenii în urmă, când au lansat o soluție în doi pași.
Primul pas a fost promovarea puternică a ideii că a fi evreu este doar practica unei religii.
Al doilea a fost de a forța adoptarea de legi în SUA care făceau ilegală orice cerere de dezvăluire a religiei unei persoane (ca pentru angajare, de exemplu).
Dar acest lucru nu avea legătură cu religia, așa cum ar trebui să fie evident, deoarece singurul rezultat semnificativ a fost acela de a face ilegal să întrebi o persoană dacă este evreu. Și, în viața reală, niciun formular de cerere de angajare pentru nicio companie nu a cerut vreodată religia unei persoane; cel puțin, nu am auzit niciodată de așa ceva și nu cunosc pe nimeni care să fi avut.
Există un alt factor de complicare care conduce teoria „nu există nicio rasă”, prin aceea că evreii înșiși sunt două rase.[43] [44]
Există:
* evrei semiți din Orientul Mijlociu și
* evrei ashkenazi originari din Khazaria care sunt europeni din punct de vedere genetic și care nu au avut absolut niciun contact cu Țara Sfântă și nici nu au avut nicio pretenție la Țara Sfântă.
Majoritatea evreilor de astăzi, peste 95% din estimările evreilor, sunt khazari europeni, o rasă distinctă care se consideră evrei și care încă folosesc vechiul Talmud babilonian (pervertit sexual) ca biblie.
De exemplu, o parte notabilă din Talmudul evreiesc este o discuție despre dacă trebuie să așteptați până când o fată are „trei ani plus o zi” înainte de a fi potrivit să o folosiți pentru actul sexual. De fapt, mi se spune de către cei care ar trebui să știe că mafia khazară (și nu numai din orașul Londrei) sunt sataniști care admit în privat că Satana este zeul lor.
Cu toate acestea, le servește foarte mult scopul de a fi considerați de către neamuri ca o singură rasă sau, în fantezia lor, nicio rasă și astfel avem duplicitarea deliberată, planificată și organizată care încearcă să nege această separare.
Nu avem probleme în a găsi mai multe „studii” genetice „oficiale”, fiecare la fel de necinstit ca ultimul, încercând să demonstrăm fie că Khazaria nu a existat niciodată, fie că evreii nu au ADN comun, fie că iudaismul este o singură religie care este evident nu.
Deci, un evreu născut în Germania este într-adevăr un german genetic pur care se întâmplă să adere la religia iudaică și, dacă acea persoană adoptă în schimb creștinismul, nu mai este evreu.
Dar din moment ce nu există nicio rasă, el nu poate fi un german etnic pur și, prin urmare, nu este nimic. Cu toate acestea, evreii germani se identifică ca evrei, nu ca etnici germani. Dacă asta nu servește la complicarea irevocabilă a imaginii, nu știu ce altceva ar face-o.

Evreii din administrațiile recente ale Casei Albe:
Mai jos este o serie scurtă de liste de evrei numiți în funcții semnificative în guvernul SUA, în administrațiile recente. Confirmarea acestor persoane ca evrei este conținută atât în referințele în bloc, cât și în linkurile individuale din secțiunile care urmează.

Administrația Biden – Lista parțială a numirilor evreiești[45] [46]
Michael Adler – Ambasadorul SUA în Belgia; Antony Blinken – secretar de stat; Jared Bernstein – Consiliul Consilierilor Economici; David S. Cohen – Director adjunct al CIA; David L. Cohen – Ambasador în Canada; Steven Dettelbach – Director al Biroului pentru Alcool, Tutun, Arme de Foc și Explozivi; Stuart Eizenstat – Consilier special pe probleme legate de Holocaust; Rahm Emanuel – Ambasadorul SUA în Japonia; Genine Macks Fidler – Consiliul Național pentru Științe Umaniste; Eric Garcetti – Ambasadorul SUA în India; Merrick Garland – procuror general; Gary Gensler – Președinte al Comisiei pentru Valori Mobiliare și Burse (SEC); Ellen Germain – trimis special al SUA pentru problemele Holocaustului; Mark Gitenstein – Ambasadorul SUA la Uniunea Europeană; Shelley Greenspan – legătura Casei Albe cu comunitatea evreiască; Amy Gutmann – Ambasadorul SUA în Germania; Avril Haines – Director National Intelligence; Amos Hochstein – Biroul Resurse Energetice Trimis Special; Roberta Jacobson – „țarul de frontieră” al Consiliului Național de Securitate; Jonathan Kanter – Asistent Procuror General Departamentul Justiției Divizia Antitrust; Jonathan Kaplan – Ambasadorul SUA la Singapore; David Kessler – Copreședinte al Consiliului consultativ COVID-19; Aaron Keyak – Remis adjunct pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului; Ron Klain – șef de cabinet; Jennifer Klein – Copreședinte al Consiliului pentru Politica de Gen; Sharon Kleinbaum – Comisar al Comisiei SUA pentru Libertatea Religioasă Internațională; Jed Kolko – Subsecretar pentru Afaceri Economice Departamentul de Comerț; Eric Lander – Director Biroul Politicii Stiinte si Tehnologice; Alan Leventhal – Ambasadorul SUA în Danemarca; Rachel Levine – Secretar adjunct Sănătate și Servicii Umane; Deborah Lipstadt – Trimis special pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului; Alejandro Mayorkas – Secretar al Securității Interne; Anne Neuberger – Director de securitate cibernetică NSA; Thomas Nides – Ambasadorul SUA în Israel; Stephanie Pollack -Administrator adjunct al Administrației Federale a Autostrăzilor; Ned Price – Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat; Mira Resnick – Secretar adjunct adjunct al Departamentului de Stat pentru Securitate Regională; Jessica Rosenworcel – Președinte Comisiei Federale de Comunicații; Dan Shapiro – consilier pe Iran; Wendy Sherman – secretar de stat adjunct; Marc Stanley – Ambasadorul SUA în Argentina; Michèle Taylor – Reprezentantul SUA la Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite; Polly Trottenberg – secretar adjunct al transporturilor; Rochelle Walensky – Director CDC; Janet Yellen – Secretar al Trezoreriei; Jeffrey Zients – Coordonator COVID-19.

Administrația Trump – Lista parțială a numirilor evreiești[47]
Elliott Abrams – Reprezentant special pentru Venezuela, apoi Iran; Avrahm Berkowitz – consilier adjunct al președintelui; Elan Carr – Trimis special pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului; Ezra Cohen-Watnick – subsecretar interimar al apărării pentru informații; Gary Cohn – Director National Economic Council; Ellie Cohanim – trimis special adjunct pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului; Reed Cordish – Asistent al președintelui, John Eisenberg – Inițiative intraguvernamentale și tehnologice ale Consiliului de Securitate Națională; David Friedman – Ambasador în Israel; David Greenblatt – Reprezentant special pentru negocierile conflictului israeliano-palestinian; Len Khodorkovsky – secretar de stat adjunct și consilier principal al Reprezentantului Special al SUA pentru Iran; Lawrence Kudlow – Director National Economic Council; Jared Kushner – ginere și consilier principal; Stephen Miller – Consilier principal, Politică; Steve Mnuchin – Secretar al Trezoreriei; Morgan Ortagus – Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat; Jeffrey Rosen – Procuror General; Rod Rosenstein – procuror general adjunct; David Shulkin – Secretar al Afacerilor Veteranilor; Ivanka Trump – fiică și consilier al președintelui.

Administratia Obama
– Lista Partiala cu numirile evreiesti [48] [49] [50] [51]
David Axelrod – Senior Advisor to the President; Ben Bernanke – FED Chairman; Jared Bernstein – Chief Economist/Economic Policy Advisor to the Vice President; Tony Blinken – Deputy National Security Advisor; Danielle Borrin – Director Intergovernmental Affairs and Deputy Director of Public Engagement; David Cohen – Deputy Director, CIA; Rahm Emanuel – Chief of Staff to the President; Lee Feinstein – Campaign Foreign Policy Advisor; Raffi Freedman-Gurspan – Liaison to the LGBT Community; Jason Furman – Chairman Council of Economic Advisers; Gary Gensler – Chairman Commodity Futures Trading Commission; Jonathan Greenblatt – Special Assistant to the President and Director Domestic Policy Council; Elena Kagan – Solicitor General; Ronald Klain – Chief of Staff to the Vice President; Jack Lew – Secretary of the Treasury; Eric Lynn – Middle East Policy Adviser; Thomas Nides – Deputy Secretary of State for Management and Resources; Matt Nosanchuk – Associate Director Office of Public Engagement for Jewish Outreach; Peter Orszag – Director of the Office of Management and Budget; David Plouffe – Senior Advisor to the President; Amy Rosenbaum – Director of Legislative Affairs; Dennis Ross – Special Assistant to the President; Daniel Rubenstein – Ambassador to Syria; Mara Rudman – Foreign Policy Advisor; David Saperstein – Ambassador for Religious Freedom; Mary Schapiro – Chairman, Securities and Exchange Commission; Dan Shapiro – Ambassador to Israel; Susan Sher – Chief of Staff to the First Lady; Wendy Sherman – Under Secretary of State for Political Affairs; Steven Simon – Senior Director National Security Council; Gene Sperling – Director National Economic Council; James Steinberg – Deputy Secretary of State; Aviva Sufian – Special Envoy Holocaust Survivor Services; Lawrence Summers – Director National Economic Council; Mona Sutphen – Deputy White House Chief of Staff; Adam Szubin – Director Office of Foreign Assets Control (Treasury); Janet Yellen – Chairman Federal Reserve.

Administratia Clinton
– Lista Partiala cu numirile evreiesti [52] [53] [54] [55]
Madeline Albright – Secretary of State; Charlene Barshefsky – Special Trade Representative; Sandy Berger – Deputy Chairman of the National Security Council (NSC); William Cohen – Secretary of Defense; Jeffrey Davidow – Assistant State Secretary; John Deutch – Director of the CIA; Stuart Eisenstat – Undersecretary of State; Rahm Emmanuel – Senior Advisor for coordinating White House Special Projects; Dan Glickman – Secretary of Agriculture; Jamie Gorelick – Assistant Attorney General; Stanley Greenberg – Clinton’s pollster; Alan Greenspan – Chairman of the Federal Reserve; Marc Grossman – Assistant State Secretary; Martin Indyk – (NSC) Middle East and South Asia; Mickey Kantor – Secretary of Commerce and National Advisory Council for AIPAC; Daniel Kurtzer – Ambassador to Egypt; Arthur Levitt – Chairman of the SEC; Jack Lew – Director OMB; Evelyn Lieberman – Director of the VOA; Princeton Lyman – Assistant State Secretary; Ira Magaziner – Health Programs; Abner Mikva – Presidential Schedule and Programs Manager; Aaron Miller – Deputy Middle East Coordinator; Bernard Nussbaum – White House Counsel; Robert Reich – Secretary of Labor; Dennis Ross – (NSC) Asia; James Rubin – Assistant State Secretary; Robert Rubin – Secretary of the Treasury; Robert Rubin – Chairman of the National Economic Council; Richard Schifter – (NSC) Western Europe; Eli Segal – Volunteer Programs; Ricki Seidman – Deputy Chief of Staff; Gene Sperling – Chairman of the National Economic Council; Donald Steinberg – (NSC) Africa.

Listări după Departamentul Guvernului
Secțiunile de mai jos conțin liste de evrei din guvernul SUA, indicând funcțiile deținute și sortate în funcție de departamentul guvernamental. Listele sunt departe de a fi complete. Alocarea către Departament este uneori arbitrară. Rețineți că unele nume se repetă, ocazional de mai multe ori, deoarece unele persoane au ocupat funcții în diferite Departamente sau în mai multe administrații în momente diferite.

Metodologie
Dintre cele aproape 1.000 de nume din listele de mai jos, toate, cu excepția unora, au fost extrase de pe site-uri web evreiești, în mare parte lăudându-se cu controlul și influența pe care evreii o au acum asupra guvernului SUA.
Fiecare dintre nume conține un link live către o sursă evreiască care confirmă identitatea acelei persoane ca evreu. Referințele în bloc sunt, de asemenea, incluse la sfârșitul acestui eseu.
Nicio persoană nu a fost inclusă dacă etnia lor evreiască nu a fost confirmată nici de o publicație evreiască, nici de o sursă media de renume (de asemenea evreiască) precum NYT sau Washington Post, un ONG sau un think-tank sau un site web al guvernului SUA.
Referindu-mă din nou la cenzura numelor evreiești, în timp ce pregăteam listele pentru includerea în acest eseu, am fost surprins să descopăr literalmente sute de persoane care dețin poziții proeminente în guvernul SUA, indivizi care sunt evident evrei din numele, activitățile și asociațiile lor și ale căror biografii apar pe site-uri web evreiești, dar pe care toate sursele au evitat să le identifice în mod specific ca evrei. Astfel, există mult mai multe sute de evrei care ar trebui să fie incluși în următoarele liste, dar nu sunt, persoane cu nume precum: Aaronson, Abelman, Apfel, Appelbaum, Cohen, Eisner, Epstein, Fleischman, Glaser, Goldstein, Goldwyn, Green, Greenburg, Greenstein, Heymann, Kleinman, Laub, Loeb, Leibowitz, Libin, Miller, Paster, Posner, Rappaport, Render, Roisman, Rosenthal, Ross, Schapiro, Shapiro, Sherman, Shier, Silber, Silberman, Silverberg, Spector, Spiegel, Susskind, Taubman, Weiner, Weisberger.

Surse primare
Wikipedia, Jewish Telegraphic Agency, Ha’aretz, Jerusalem Post, Jewish Virtual Library, Times of Israel, Jewish Chronicle, Jewage, YNet News, Jew sau not Jew, Jewish Forward, Jewish Journal, Jewish Womens Archive, Jewish Communal Fund, Jewish Aish.com, Jewish Business News, Institutul Leo Baeck din New York și Berlin, Atlanta Jewish Times, The Jewish Tablet, New Jersey Jewish News, Cleveland Jewish News, Cleveland Jewish History, Jewish Chicago, Centrele comunitare evreiești din Tampa, Contribuții evreiești, Biblioteca Națională a Israelului, Enciclopedia Shalvi/Hyman a Femeilor Evreiești, Consiliul American Israelian, Agenția Evreiască pentru Israel, Știrile Evreiești din California de Nord, Contribuții Evreiești, Washington Post, New York Times , Forbes, Britannica, History News Network, Wilson Center, Asociația pentru Studii Diplomatice, Comitetul Național pentru Politica Externă Americană, NNDB, WhiteHouse.gov și diverse ambasade ale SUA.

Sursa: https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/romanian-romana

Autor: Larry Romanoff,
Traducerea: CD
Sursa: IonCoja.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us