Omul sfinteste locul: CUM AU FOST SASII, CUM SUNT SECUII !

Nu pentru ca …ar putea fi la moda, va propunem, pentru cine nu stie, cateva „semne istorice”, revazute, dupa o documentare, in timpul din urma; o fotografie, fatza in fatza.
In secolul al XII-lea, începe colonizarea sasilor inTransilvania, în etape, cu populaţie  preponderent germană. Saşi au preferat munca agricolă organizată în locul conflictelor belicoase de tot felul şi s-au organizat după un sistem flamand, de gospodărire şi apărare, în sate compacte, organizare mult superioară faţă de satele resfirate ale celorlaţi locuitori. Datorită acestui sistem de organizare comunală şi a unui randament avansat şi susţinut se departajează clar de colonistii secui,ce nu pun atâta preţ pe mistrie şi plug, pe viaţa comunitară de apărare şi dezvoltare colectivă, cât pun pe săbii şi suliţe în tot felul de bătălii, devenind avangarda trecatorului regat ungar,
Vizitarea cetaţilor şi bisericilor fortificate săseşti,dezvaluie o adevărată comoară istorică şi culturală a Transilvaniei , de care Statul Roman in colaborare cu UNESCO ţin cont cu preţuire.

Avem ca ghid, Universul Cetăţilor Bisericeşti din Transilvania, o enciclopedie istorică, religioasă, culturală şi arhitecturală a saşilor transilvăneni, scrisă de istoricul si arhitectul sas Hermann Fabini, pe care o recomandam pentru documentare corectă , in comparaţie cu lipsa de zestre istorică şi cuturală din fostele scaune secuieşti.
Autorul precizează existenţa in istorie a peste trei sute de biserici săseşti fortificate – Kirchenburghen – dintre care astăzi inca mai sunt o sută cinizeci, pe care le descrie amănunţit, alături de cele şapte cetaţi săseşti fortificate – Sibenburgen – care, toate împreună, pentru Romania secolului XXI au devenit Marele Muzeu Miedeval Săsesc din Transilvania, cunoscut partial în lume, fiindcă, din păcate, marea majoritate a saşilor ne-a părăsit. Nu ne-au părăsit după Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul Român din 1918, cănd demografic, împreună cu şvabii erau în jur de 700.000, ci dupa al 2-lea Război Mondial , de când nici România nu mai era cum ar fi vrut să fie: independentă şi prosperă după o istorie vitregă de douăzeci de secole.
 Hermann Fabini, în introducerea acestui volum de atestare istorică a saşilor, citează din Trilogia Culturii ,de Lucian Blaga, ceva semnificativ în acest sens: „În satele săseşti vezi adesea, rămăşiţele târzii dintr-un ev mişcat şi plin de primejdii, întunecate biserici gotice împresurate de ziduri enorme. Sunt bisericile cetăţi. În vreme de cumpănă sasul se retrăgea aici. Biserica devenea cetate. Românul se retrăgea în codru. Biserica lui rămânea în urmă, ca să fie arsă şi să acopere cu cenuşa ei mormintele satului.” Grăitor, pe cât adevăr săsesc, pe atâta durere românească!  

Alături se află Stephan Ludwig Roth, căruia românii ardeleni, şi nu numai ei, ci toţi trebuie să-i fim recunoscători pentru că a militat pentru drepturile istorice ale românilor în Transilvania în acei ani grei când ungurimea kossuthistă a încercat să-si alipească acest pământ românesc, cum scrie Milton Lehrer.

Marele carturar Ludwig Roth, educat în Germania şi Elveţia, doctor în filosofie, a susţinut în Dieta de la Cluj că românii sunt cei mai vechi şi majoritari în Ardeal şi limba lor ar trebui să fie limba oficială. A susţinut verbal şi în scris cauzele românilor, a fost pe Câmpia Libertăţii de la Blaj şi l-a admirat pe Avram Iancu. Pentru că a militat pentru aceste drepturi legitime ale românilor ardeleni, un tribunal militar kossuthist l-a executat la Cluj în 1849 !! La începutul secolului XX in zona Mediasului marea majoritate a populaţie era săsească, dar nu erau saşi care să spună că nu vorbesc si româneşte, cum astăzi, un secol mai târziu, ţi se spune la Miercurea Ciuc sau la Odorheiul Secuiesc.
A fost o vreme când Birthalm – Biertan, o aşezare săsească mare şi bogată , întrecea Mediaşul şi timp de trei sute de ani a fost sediul episcopiei evanghelice a saşilor, iar acum biserica fortificată face parte din Patrimoniul Mondial Trezoreria bisericii, a comunităţii în caz de asediu, era închisă de o uşă cu o feronerie unică în lume, executată de către un sas din Sighişoara, originalitate pentru care, în 1889, a fost dusă la Expoziţia Mondială de la Paris să fie admirată de toată lumea!
Aici la Biertan am realizat marea deosebire dintre saşi şi secui. Tot ceea ce au construit saşii demonstrează interesul lor de aparare a întregii comunităţi, fiindcă erau oameni liberi, avansaţi şi laborioşi. În Secuime nu avem asemenea dovezi istorice de reliefare spirituală şi materială a vieţii comunitare egale, a unui umanism timpuriu.

Oare cine nu le-a dat dreptul de-a fi la fel ca saşii, doar erau supuşii aceloraşi regi şi principi?
La Hărman, biserica fortificată din mijlocul comunei ce era înconjurată de un şanţ adanc cu apă. Zidul înconjurător aproape circular, înalt de 12 metri cu şase turnuri de strajă şi apărare a fost o adevarată cetate, pe care secuii din armata lui Mihai Vitezul au asaltat-o fără succes, dar Domnitorul a poruncit sa fie lăsata în picioare. Mult mai târziu, hondvegsed-ul lui Kossuth a pus tunurile pe ea, la care saşii nu au putut face faţă. Acum e refăcută şi vizitată de călatorii ce vin în Ţara Bârsei, cea mai bogată parte a Transilvaniei cu biserici fortificate de credinţă şi aparare si cetaţi ţărăneşti, dovedind cel mai pregnant caracterul muncii organizate în favoarea întregii obştii săseşti, egală în îndatoriri şi în drepturi echitabile.

De ex. biserica fortificată, Tartlau – Prejmer, atestată documentar la începutul secolului al XIII-lea –  este considerată pe drept cuvânt cetate bisericească fara egal, fiind cea mai puternic fortificată dintre toate .
Remarcabil câtă organizare la aceaste comunitati, câtă grijă comunitară în Evul Mediu Săsesc, ceea ce îi diferenţiază net de secui, care în afara organizării militare, belicoase, nu mai aveau altele. (prof.deak andrei)